ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2284/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele;

La data de 8 martie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrată cererea de apel și cererea de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 7420 din 20.10.2017 pronunțată de Tribunalul București, formulată de pârâta S.C. A. S.R.L.

Prin încheierea de ședință din data de 19 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L., de suspendare provizorie pe calea ordonanței președențiale a executării sentinței nr. 7420 din 20,10,2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

A încuviințat suspendarea provizorie a executării sentinței nr. 7420 din 20.10.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, până la soluționarea cererii de suspendare.

Prin încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații B. și C.

A dispus suspendarea executării provizorii a sentinței nr. 7420 din 20.10.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei din urma încheieri au declarat recurs reclamanții B. și C., solicitând anularea acestei încheieri, prin care s-a dispus suspendarea executării silite a sentinței de fond.

Analizând, cu prioritate, în baza dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția de inadmisibilitate a recursului și făcând aplicarea dispozițiilor ari 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției, fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit prevederilor art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificările ulterioare, hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept, în temeiul art. 450 alin. (1) C. proc. civ., în apel poate fi solicitată suspendarea executării, iar potrivit alin. (3) cererea de suspendare se va judeca de instanța de apei, încheierea dată fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În speță, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de suspendare provizorie a executării este dată într-un litigiu de muncă, iar potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului, la curtea de apel.

Prin urmare, cura, în speță, sentința civilă nr. 7420 din 20.10.2017 a Tribunalului București este supusă numai căii de atac a apelului, încheierea pronunțată în soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării, formulată prin cererea de apel, este definitivă, pentru că nu se poate ca încheierea de suspendare a executării unei hotărâri să fie supusă altor căi de atac decât cele pe care le are deschise împotriva hotărârii supuse executării.

În ceea ce privește normele de competență, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că "secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel". în ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeași lege "Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții".

Așadar, în reglementarea dispozițiilor C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 și ale Legii nr. 303/2004, menționate anterior, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de abilitare.

Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competență, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, în economia textelor de lege nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curți competență în soluționarea apelului împotriva încheierii dată de curtea de apel într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri.

Se reține și că, în materia suspendării, art. 484 C. proc. civ. stipulează că, în situația în care se formulează în recurs o cerere de suspendare a executării hotărârii atacate, aceasta se va fi soluționa prin încheiere motivată, definitivă, deci care nu mai este supusă unei alte căi de atac.

Cum, potrivit art. 450 alin. (3) C. proc. civ. "încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată", în situația particulară în care aceasta a fost pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, devine o hotărâre definitivă, cu un regim juridic ce poate fi asimilat celui reglementat de art. 484 Cod procedură civilă, nefiind susceptibila de apel, care sa fie judecat la instanța imediat superioară, respectiv la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte reține și faptul că, trimiterea pe care dispozițiile art. 450 alin. (3) C. proc. civ. o face la dispozițiile art. 719 alin. (6) C. proc. civ. se referă numai la procedura de soluționare a cererii de suspendare a executării provizorii, nu și la calea de atac, care este expres prevăzută de art. 450 alin. (3) C. proc. civ., ca fiind aceeași ca și cea prevăzută pentru hotărârea atacată.

Faptul că în dispozitivul încheierii pronunțate de către curtea de apel a fost menționată calea de atac a recursului, nu poate crea părților o cale de atac în. afara cadrului legal, așa cum impun și dispozițiile art. 457 din C. proc. civ.:"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de reclamanții B. și C. împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 23.04.2018 de către Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B. și C. împotriva încheierii de ședință din data de 23.04.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016.

Decizia este definitivă și se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.06.2018.