ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 467/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 23 mai 2017, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, contestatoarea Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a solicitat, în contradictoriu cu intimații A. și Societatea Civilă Profesională de Executare Silită "B.", anularea actelor de executare nelegale efectuate în Dosarul de executare nr. x/2017 deschis la Societatea Civilă Profesională de Executare Silită "B." și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, respectiv a Încheierii din Dosarul nr. x/2017 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București și a Somației nr. y din 10 mai 2017.

Prin Sentința civilă nr. 6710 din 15 septembrie 2017, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, în temeiul art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, că instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv, acordă sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie și de încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc.

De asemenea, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare.

Astfel, a apreciat Judecătoria că instanța de executare în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, Tribunalul Cluj.

Tribunalul Cluj, secția de administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 924 din 8 decembrie 2017, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

A reținut că, în cauză, executarea silită a fost contestată cu privire la actele executorului judecătoresc din Dosarul execuțional nr. x/2017 și Încheierea nr. 13141/299/2016 prin care s-a încuviințat executarea silită de către Judecătoria Sectorului 1 București.

Constatând ivit conflict negativ de competență, instanța a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

În conformitate cu art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte reține că, în materia contenciosului administrativ și fiscal, instanța de executare (potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 - instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ) are doar competența de a aplica, respectiv de a acorda sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Or, în cauză, litigiul are ca obiect contestația la executare formulată cu privire la procedura de executare a Sentinței civile nr. 1819 din 2 iunie 2016 a Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, iar nicidecum aplicarea, respectiv acordarea sancțiunii sau a penalităților prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru a atrage competența instanței de executare în materia contenciosului administrativ.

Pe cale de consecință, în virtutea normei de trimitere de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, sunt incidente dispozițiile de drept comun ale art. 651 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 651. - Instanța de executare

(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

(4) În toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel."

În cauză, potrivit celor menționate în cuprinsul contestației la executare, sediul debitorului Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor se află în circumscripția Judecătoriei Sector 1 București, căreia îi revine competența de soluționare a cauzei în temeiul art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor în contradictoriu cu intimații A., Societatea Civilă Profesională de Executare Silită "B." în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM