ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 710/2018

Asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 112 raportat la art. 58 alin. (4), (5) din Legea nr. 302/2004 republicată a respins cererea formulată de autoritățile austriece în vederea predării temporare a persoanei solicitate A.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele:

I.Prin sentința penală nr. 23/F din 30.01.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2017 (x/2017) s-au hotărât următoarele:

A fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13.12.2016 de Procuratura Korneuburg (Austria) pe numele persoanei solicitate A. (cetățean român).

S-a dispus predarea amânată a persoanei solicitate către autoritățile judiciare austriece - luând act de consimțământul persoanei solicitate la predare, cu respectarea regulii specialității, precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România - la momentul soluționării definitive a dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Buzău, secția penală, și a dosarului nr. x/2016 instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău și, în cazul aplicării unei/unor pedepse cu închisoarea în regim de detenție, la momentul punerii în libertate ca urmare a liberării condiționate sau la executarea la termen a pedepsei/pedepselor.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile de la data încetării motivelor cumulative care au justificat amânarea.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu de la 16.01.2017 la 30.01.2017, inclusiv.

A fost revocată măsura arestării provizorii dispuse față de persoana solicitată și dispune punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare nr. 3 (eaw- provizoriu) din data de 17.01.2017 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2017 dacă nu este reținut, arestat preventiv sau deținut în altă cauză (dispoziție executorie).

S-a reținut că la data de 17.01.2017 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2/2017 (x/2017) sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Austria față de numitul A.

S-a arătat că mandatul a fost emis pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și violență fizică deosebit de gravă, prevăzute de art. 201, 83 și 15/84 din C. pen. austriac pentru a se lua față de numitul A. măsura arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile.

La solicitarea instanței a fost comunicată și a fost atașată la dosar fișa de cazier judiciar a persoanei solicitate .

De asemenea, la solicitarea instanței, Judecătoria Buzău, secția penală, a comunicat adresa din 18.01.2017 însoțită de o copie certificată pentru conformitate cu originalul a următoarelor acte: Rechizitoriul nr. 4410/P/2016 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău la 25.11.2016, încheierea nr. 47 din 17.01.2017 pronunțată de Judecătoria Buzău, secția penală, în dosarul nr. x/2016 .

De asemenea, la solicitarea instanței Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a comunicat mandatul european de arestare emis la 13.12.2016 de autoritățile austriece cu privire la persoana solicitată A. (în limba română și în limba germană - f. 39- 56).

La solicitarea instanței - în continuarea verificărilor - Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a comunicat adresa nr. 5858/P/2016 din data de 27.01.2017, iar Judecătoria Buzău - Secția Penală a comunicat adresa din 27.01.2017.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 din Legea nr. 302/2004 și nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 98 din același act normativ.

Astfel, din mențiunile cuprinse în actele emise de autoritățile austriece (mandat european de arestare), a rezultat că pentru numitul A., cetățean român, s-a emis un mandat european de arestare pentru suspiciunea că, în fapt, în noaptea de 21.07.2016 spre 22.07.2016 l-a constrâns pe B., prin utilizarea violenței, să îndeplinească o acțiune sexuală asimilată actului sexual deoarece, după ce anterior a utilizat violența, el l-a lovit de mai multe ori pe B., astfel constrângându-l să ia în gură penisul lui și să îndeplinească un act sexual oral, în timp ce A. îl lovea în continuare de mai multe ori.

În sarcina inculpatului s-a mai reținut suspiciunea că, acționând în unele cazuri cu C., a vătămat corporal grav, cu intenție, persoanele menționate mai jos, respectiv a încercat cu intenție să le vatăme corporal, săvârșind cel puțin trei fapte distincte, fără să aibă niciun motiv explicabil și utilizând un grad considerabil de violență, astfel:

- la data de 08.07.2016 A. a lipit cu bandă adezivă bucăți de hârtie igienică pe piciorul lui D., care dormea, apoi a dat foc acestor bucăți de hârtie, cauzându-i astfel sus- numitului arsuri la piciorul stâng;

- la data de 20.07.2016 A. a introdus bucăți de hârtie igienică între degetele de picioarele lui E., care dormea și apoi a încercat să dea foc acestor bucăți de hârtie, fapta rămânând în faza de tentativă deoarece sus - numitul s-a trezit;

- între 16 și 22.07.2016 A. a dat foc jetului unei cutii cu spray, cauzându-i astfel lui B. plăgi arse la braț și la cap;

- între 16 și 22.07.2016 A. a introdus bucăți de hârtie igienică pe piciorul drept și stâng, la subrațul stâng, între fese și la urechea stângă a lui B. și apoi a dat foc acestor bucăți de hârtie;

- în noaptea de 21 spre 22.07.2016 A. a rupt piciorul unui scaun pe care apoi l-a folosit pentru a-l lovi de B., cauzându-i acestuia contuzii și hematoame;

- în perioada dintre mai 2016 și mijlocul lui iunie 2016 A. a introdus bucăți de hârtie igienică între degetele de la picioarele lui F. și apoi a dat foc acestor bucăți de hârtie, cauzându-i susnumitului arsuri la piciorul stâng;

- la data de 22.07.2016 A. a lipit cu bandă adezivă bucăți de hârtie igienică pe piciorul lui B. și apoi a dat foc acestor bucăți de hârtie, cauzându-i arsuri sus- numitului.

Curtea a reținut că faptele menționate au echivalent în C. pen. român (dubla incriminare), reprezentând infracțiunile de agresiune sexuală (art. 219 alin. (1) C. pen.- în lipsa unor date suplimentare pentru verificarea, în prezent, a unei eventuale variante agravante) și lovire sau alte violențe (art. 193 alin. (1) și (2) C. pen.- în lipsa unor date suplimentare pentru a verifica, în actualul moment procesual, incidența dispozițiilor art. 194 C. pen.).

În ceea ce privește fapta de tentativă la infracțiunea ce are ca echivalent infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. (1) și (2) C. pen. român s-a constatat că aceasta nu este pedepsită în dreptul penal român; fiind, însă, o infracțiune ce intră sub incidența art. 96 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 302/2004 modificată (pedepsită cu închisoarea de cel mult trei ani, conform dreptului penal austriac), nu este necesară condiția dublei incriminări, predarea urmând a fi realizată și pentru această faptă.

Mandatul european de arestare a fost emis în baza unui mandat de arestare emis de autoritățile austriece, cauza în care este implicată persoana solicitată nefiind încă soluționată.

Persoana solicitată a fost de acord cu predarea sa către autoritățile austriece, fără să renunțe la privilegiile regulii specialității și exprimându-și voința de a executa în România eventuala pedeapsă aplicată de autoritățile solicitante.

Curtea a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare a mandatului european prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Din actele dosarului a rezultat că persoana solicitată A. este cercetată penal în România în alte două cauze.

Astfel, persoana solicitată A. este trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 25.11.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. și refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., reținându-se în fapt că la data de 27.08.2016, în jurul orelor 10:45, a condus pe drumurile publice din localitatea Amaru, județul Buzău, autoturismul marca G. cu nr. de înmatriculare x, fără a poseda permis de conducere și având o îmbibație alcoolică de 1,12 mg/l alcool pur în aerul alveolar expirat, după care, ulterior, la Spitalul Județean de Urgență Buzău a refuzat prelevarea mostrelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

Dosarul nr. x/2016 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 08.12.2016, iar la data de 17.01.2017 a fost finalizată procedura camerei preliminare, fiind pronunțată încheierea nr. 47 din 17.01.2017 prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței și s-a dispus începerea judecății, încheiere care nu a rămas definitivă .

De asemenea, persoana solicitată A. este cercetată penal, împreună cu o altă persoană, în dosarul nr. x/2016 (disjuns din dosarul nr. x/2016) instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău și având ca obiect infracțiunile prevăzute de art. 230 alin. (1) C. pen. și art. 335 alin. (3) C. pen.

S-a reținut că potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată - la care fac trimitere dispozițiile art. 112 alin. (1) din același act normativ - "În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen."

S-a apreciat că din analiza acestor dispoziții legale rezultă, pe de o parte, faptul că amânarea predării este obligatorie, nu facultativă, formularea fiind imperativă - "predarea (...) se amână".

Pe de altă parte, din analiza acestor dispoziții rezultă că în ipoteza în care persoana solicitată face obiectul unor proceduri penale în curs pe teritoriul României predarea nu este amânată doar până la soluționarea definitivă a cauzei respective, ci până la executarea eventuale pedepse privative de libertate aplicate. Această interpretare se impune din analiza gramaticală a textului; folosind sintagma "în caz de condamnare", legiuitorul a avut în vedere și etapa ulterioară soluționării cauzei, respectiv etapa subsecventă a executării pedepsei în regim de detenție.

De asemenea, această interpretare se impune și prin analiza teleologică a textului, finalitatea acestuia fiind aceea de a da prioritate - ca expresie a suveranității statului solicitat - procedurilor judiciare române (ce includ și etapa executării, în cazul aplicării unei pedepse cu executare în regim de detenție).

Așadar, s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile privind amânarea predării.

Persoana solicitată A. a fost condamnată definitiv prin sentința penală nr. 488 din 27.04.2017 a Judecătoriei Buzău, rămasă definitivă prin neapelare la data de 16.05.2017, în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Buzău, fiind emis MEPI nr. 595/2017 pentru executarea pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, executarea pedepsie urmând să expire la data de 15.09.2018. Ulterior, persoana solicitată a mai fost condamnată definitiv într-un alt dosar, respectiv în dosarul nr. x/2017 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 277 din 11.09.2017 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.09.2017, prin care s-a dispus anularea MEPI nr. 595/2017 și emiterea unui alt MEPI pentru executarea pedepsie de 2 ani și 6 luni închisoare.

Din relațiile comunicate de administrația locului de deținere, persoana solicitată se află în executarea acestui ultim mandat, executarea pedepsie începând la data de 16.05.2017 și urmând să expire la data de 16.09.2019, cu mențiunea că la data de 16.03.2018 s-a dedus din pedeapsa menționată un număr de 60 de zile considerate ca executate ca urmarea intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017.

În prezenta cauză, s-a solicitat de către autoritățile austriece predarea temporară, în condițiile art. 112 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a persoanei solicitate A. pentru perioada cuprinsă între 01.07.2018 și 01.07.2019 pentru participarea la efectuarea interogatoriului numitului în cadrul procedurii de investigații, efectuarea ședinței principale de judecată în fața Tribunalului Korneuburg, precum și efectuarea unei eventuale proceduri de atac în procesul penal în cadrul căruia s-a emis mandatul european de arestare a cărui executarea fost admisă de către Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, dar predarea a fost amânată până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Buzău, respectiv până la executarea pedepsei privative de libertate pronunțate în cauza menționată.

În drept.

Potrivit art. 112 din Legea nr. 302/2004 rep. privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cazul predării amânate sau temporare dispozițiile art. 58 alin. (1)-(5) și (7) se aplică în mod corespunzător, iar condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare.

Conform art. 58 alin. (1), (4)-(6) și (7), în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. Prin excepție de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant.

Atunci când cererea prevăzută la alin. (4) este transmisă după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, predarea temporară este aprobată de președintele secției penale a curții de apel care a soluționat cererea de extrădare, prin încheiere motivată, dată în cameră de consiliu. La cererea președintelui secției penale a curții de apel, organul judiciar pe rolul căruia se află cauza ori instanța de executare transmite informațiile solicitate.

Condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente. Preluarea persoanei extrădate și returnarea acesteia se fac de către autoritățile competente ale statului solicitant, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea și returnarea persoanei extrădate sunt suportate de statul solicitant.

Dacă persoana extrădată potrivit alin. (4) se află în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, executarea pedepsei sau a măsurii se consideră suspendată începând cu data la care persoana a fost preluată de statul emitent până la data returnării acesteia.

Aplicarea dispozițiilor legale la situația de fapt.

În cauza de față, Judecătorul de drepturi și libertăți a contactat autoritățile austriece pentru a preciza dacă este posibilă audierea prin videoconferință a persoanei solicitate, față de poziția persoanei solicitate în acest sens, respectiv în cazul în care optează pentru predarea temporară, dacă sunt de acord să ofere informații suplimentare cu privire la privarea de libertate a persoanei solicitate pe teritoriul Austriei pe durata predării temporare și să completeze un acord scris la care fac referire prevederile art. 112 alin. (2) raportat la art. 58 alin. (4) din Legea 302/2004 și art. 24 alin. (2) din decizia cadru din anul 2002 referitoare la mandatul european de arestare.

Astfel, având în vedere că în cererea formulată de autoritățile austriece se preciza că persoana solicitată A. ar fi privată de libertate pe teritoriul Austriei în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile române, iar în raport de dispozițiile art. 112 raportat la art. 58 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 care prevăd că în cazul în care s-ar dispune predarea temporară a unei persoane solicitate, executarea pedepsei din România se consideră suspendată, autoritatea judiciară de executare a emis adresă către autoritățile austriece la data de 24.04.2018 prin care a solicitat informații suplimentare astfel:

- Dacă persoana solicitată va fi privată de libertate pe teritoriul Austriei pe perioada predării temporare în baza unui mandat de arestare intern, respectiv cel care a stat la baza mandatului european de arestare a cărei punere în executare a fost admisă, dar s-a dispus amânarea predării

- Care ar fi intervalul de timp necesar pentru efectuarea urmăririi penale și a ședințelor principale de judecată (fără a lua în calcul și o eventuală cale de atac, așa cum se precizează de către autoritățile austriece)

- Dacă ar fi de acord cu participarea persoanei solicitate la proces prin videoconferință, iar în cazul unui răspuns negativ dacă ar fi de acord cu o perioadă mai scurtă de predare temporară, eventual de 6 luni sau mai puțin, fără a se lua în calcul o eventuală exercitare a unui căi de atac.

S-au comunicat autorităților austriece și dispozițiile legii române în ceea ce privește suspendarea executării pedepsei, precum și un proiect de acord scris în sensul celor menționate.

Solicitarea nu a primit răspuns din partea autorităților austriece, deși s-au acordat două termene de judecată în acest sens, de câte o lună fiecare.

În acest context, având în vedere imposibilitatea stabilirii de comun acord a condițiilor referitoare la predarea temporară a persoanei solicitate A., mai ales în condițiile în care persoana solicitată trebuie să execute pe teritoriul României o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, iar pe durata unei eventuale predări temporare executarea acestei pedepse ar fi suspendată, precum și faptul că activitățile care trebuie efectuate de autoritățile austriece în dosarul indicat de acestea pot fi realizate și prin asigurarea participării persoanei solicitate prin intermediul videoconferinței, nefiind imperios necesară prezența acesteia pe teritoriul austriac, nefiind oferite garanții privind privarea de libertate a persoanei solicitate pe teritoriul Austriei în temeiul unui mandat distinct de cel de executare a pedepsie închisorii emis de autoritățile române, Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții - în baza art. 112 raportat la art. 58 alin. (4), (5) din Legea nr. 302/2004 republicată - a respins cererea formulată de autoritățile austriece în vedere predării temporare a persoanei solicitate A.

Împotriva acestei încheieri, a formulat contestație persoana solicitată A.

În ședința publică din data de 30 august 2018, contestatorul persoană solicitată, personal, a arătat că își retrage calea de atac promovată.

În aceste condiții, examinând dispozițiile C. proc. pen., se constată că o astfel de situație nu a fost prevăzută de legiuitor în procedura soluționării contestației întemeiată pe dispozițiile art. 425<SUP>1</SUP> C. proc. pen. raportat la art. 112 și art. 58 alin. (4), (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, însă Înalta Curte apreciază că, în cazul aplicării principiului oficialității procesului penal fără a se respecta manifestarea de voință expresă a titularului dreptului de a exercita o cale de atac, s-ar contraveni principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, prevăzut în art. 9 alin. (3) C. proc. civ. și care reprezintă dreptul comun în această privință, mai ales că, în speța de față, soluția pronunțată de prima instanță apare ca fiind în concordanță cu cele solicitate de persoana solicitată.

Această interpretare se impune și prin raportare la dispozițiile art. 415 C. proc. pen. care prevăd posibilitatea apelantului de a-și retrage calea de atac promovată, și mai ales din analiza prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. în care se arată, printre altele, că, în cazul introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori și-a retras contestația ori cererea. Or, dacă legiutorul nu ar fi dorit să recunoască persoanei care a introdus o contestație dreptul de a o retrage, nu ar fi reglementat acoperirea cheltuielilor statului într-o asemenea situație.

Pentru considerentele de mai sus, având în vedere că retragerea căii de atac s-a făcut personal de către persoana solicitată, până la încheierea dezbaterilor, Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea de voință expresă a contestatorului A. în sensul retragerii contestației formulate.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 19 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2018.