ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3705/2018

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2015 la data 20.01.2015, reclamanții SC A. SRL, SC B. SRL, C., în contradictoriu cu pârâții D., E., SC F. SRL, G. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate nulitatea de drept a contractelor de cesiune, înregistrate la OSIM în data de 26 nov. 2013, cu nr. x, privind modelele ..., având ca cedent pe H., reprezentată prin E., și ca cesionar pe D.;

- să fie obligat OSIM să radieze înregistrarea transmiterii drepturilor, să opereze modificarea în Registrul Desenelor și Modelelor și să publice aceste modificări în BOPI - DM.

Pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a formulat întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulității de drept a contractelor de cesiune încheiate între H., în calitate de cedent, reprezentată prin E. și D., în calitate de cesionar. Pe cale de excepție - OSIM a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe cale de consecință, solicită scoaterea din cauză, arătând că în conformitate cu art. 1270 alin. (1) C. civ., "contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante". Având în vedere că părțile contractante în litigiul dedus judecății sunt H., în calitate de cedent, reprezentată de E. și D., în calitate de cesionar.

Reclamanții SC A. SRL, SC B. SRL, C. au formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, solicitând:

- să se constate nulitatea de drept a contractelor de cesiune, înregistrate la OSIM în data de 26 nov. 2013, cu nr. x, privind modelele ..., primele două având ca cedent pe H., reprezentată prin E., și ca cesionar pe D., și următorul, având ca cedent pe D. și ca cesionar pe SC F. SRL Buzău reprezentată prin E.;

- obligarea OSIM să radieze înregistrarea transmiterii drepturilor, să opereze modificarea în Registrul Desenelor și Modelelor și să publice aceste modificări în BOPI - DM.

Pârâta SC F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei de interes a reclamantei B.

Prin Sentința civilă nr. 1.673 din 14.12.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E., și, în consecință, s-a respins acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G., și, drept urmare, s-a respins acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive: s-a admis acțiunea precizată a reclamanților SC A. SRL, SC B. SRL și C., în contradictoriu cu pârâții D. și SC F. SRL, s-au constatat nule contractele de cesiune din 03.09.2013 încheiate între H. și D. (1 Model), contractul de cesiune din 03.09.2013, încheiat între H. și D. (8 Modele), precum și contractul de cesiune din 20.11.2013, încheiat între D. și SC F. (9 Modele), s-a dispus radierea cesiunilor de către OSIM, după rămânerea definitivă a hotărârii, pârâții D. și F. fiind obligați la plata cheltuielilor de judecată de 3.000 RON către reclamanta B. și 3.000 RON către reclamantul C.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții SC F. SRL Buzău și D.

Prin Decizia civilă nr. 992A din 8 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, apelul formulat de pârâta SC F. SRL a fost respins ca tardiv declarat, iar apelul pârâtului D. a fost respins ca nefondat; s-a dispus obligarea pârâților în solidar la achitarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.400 RON către intimatele SC A. SRL și B. SRL.

În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta SC F. SRL - prin lichidator judiciar C.I.I. I. a declarat recurs, indicând ca motiv de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurenta a învederat că solicită casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele motive:

Recurenta susține că apelul său, declarat prin lichidatorul judiciar C.I.I. I., în mod eronat a fost respins ca tardiv declarat.

Sentința civilă nr. 1.673 din 14.12.2016, pronunțată de Tribunalul București i-a fost comunicată la data de 22.02.2017, iar nu la 21.02.2017 cum a reținut instanța de apel.

Ca atare, termenul de declarare a apelului a început să curgă la 23.02.2017, împlinindu-se într-o zi nelucrătoare, respectiv 25.03.2017, ziua imediat lucrătoare fiind 27.03.2017, data la care pârâta a depus apelul la oficiul poștal; pentru dovedirea acestor susțineri, recurenta atașează copie de pe plicul prin care i-a fost comunicată sentința.

Recurenta precizează că, după data deschiderii procedurii falimentului, debitorul este reprezentat doar de lichidatorul judiciar, întrucât prin intrarea în faliment se dispune dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare, sens în care, administratorul special al debitorului, în cazul în care a fost desemnat, nu mai are dreptul de a reprezentare societatea, conform art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

După data intrării în procedura falimentului a debitorului, toate actele de procedură adresate debitorului urmează a fi comunicate către lichidatorului judiciar, aceasta fiind singura persoană ce reprezintă legal debitorul, astfel încât, orice comunicare efectuată către debitor, la o altă adresă decât cea a lichidatorului judiciar, nu îi este opozabilă.

Or, în cauză, Sentința civilă nr. 1.673 din 14.12.2016 a fost comunicată debitoarei, prin lichidatorul judiciar, la sediul din Piatra-Neamț, la data de 22.02.2017 - data poștei, iar nu în data de 21.02.2017, astfel cum a reținut curtea de apel.

După înregistrarea recursului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus comunicarea către intimați a motivelor de recurs formulate de pârâta SC F. SRL, prin lichidator judiciar, punându-li-se în vedere obligația de a depune întâmpinare la motivele de recurs în termenul prevăzut de lege.

Intimații SC A. SRL, D. și G. au depus întâmpinare, solicitându-se fie respingerea recursului ca nefondat (intimata-reclamantă SC A. SRL), fie admiterea recursului și casarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată (intimatul-pârât D.); intimata-pârâtă G., prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

După încheierea etapei comunicărilor prealabile, s-a dispus de către Completul de filtru CF 7 căruia cauza i-a fost repartizată aleatoriu, întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului pârâtei SC F. SRL, raport care a fost întocmit la data de 18.05.2018, însușit de complet prin rezoluția din 22 mai 2018, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile cauzei în temeiul art. 493 alin. (4) pentru formularea unui punct de vedere asupra lui.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a comunicat în termen legal că opinia sa este în sensul că nu există niciun motiv de admisibilitate a recursului, ci de nulitate a lui.

Prin rezoluția din 10 iulie 2018, CF 7 a fixat termen la 21 septembrie 2018 în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea de la termenul menționat, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul pârâtei SC F. SRL, respingându-se excepția nulității recursului invocată de către intimata-reclamantă SC A. SRL pentru motivele menționate în încheiere și s-a luat spre analiză și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte G., constatându-se că această excepția nu are obiect și ca atare, nu mai poate fi analizată, întrucât a fost admisă la prima instanță, soluție ce nu a fost reformată în calea devolutivă de atac.

Prin aceeași încheiere s-a fixat termen în ședința publică de azi, 19 octombrie 2018.

Recursul formulat este fondat, potrivit celor ce urmează.

Astfel cum rezultă din cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-pârâtă SC F. SRL - prin lichidator judiciar C.I.I. I. a procedat la încadrarea criticilor sale în ipoteza de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere însă dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cele susținute de către recurentă prin motivele de recurs sunt susceptibile de încadrare în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectarea atrage sancțiunea nulității.

Procedând la verificarea înscrisurilor dosarului de apel, pentru cercetarea celor susținute de către recurentă, Înalta Curte constată că încă de la prima instanță, SC F. SRL a învederat că a intrat în procedura falimentului, astfel cum reiese din Sentința civilă nr. 220 din 22 martie 2016 a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin aceeași sentință dispunându-se dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitorului constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea; totodată, s-a procedat la desemnarea în calitate de lichidator judiciar a practicianului în insolvență C.I.I. I.

Prin urmare, de la data deschiderii procedurii insolvenței, citarea și comunicarea actelor de procedură celor supuși procedurii insolvenței va avea loc în condițiile legii speciale, astfel cum prevede art. 155 alin. (1) pct. 5 teza a II-a C. proc. civ., prin urmare, potrivit Legii nr. 85/2014.

Or, art. 41 alin. (5) din Legea nr. 84/2014 prevede astfel: "(5) În litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenței citarea debitorului se va face la sediul acestuia și la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar."

În consecință, citarea debitorului, în speță, a pârâtei SC F. SRL, precum și comunicarea actelor de procedură către această parte, trebuia a se realiza atât la sediul său, cât și la sediul lichidatorului judiciar.

Înalta Curte constată că prima instanță a procedat în consecință, efectuând procedura de comunicare a sentinței pronunțate la sediul debitorului, potrivit procesului-verbal de îndeplinire a actului de procedură de la dosar primă instanță la data de 21.02.2017, precum și la efectuarea aceleiași comunicări la sediul lichidatorului judiciar C.I.I. I., la data de 22.02.2017 .

Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta SC F. SRL a formulat apel, prin lichidator judiciar, la data de 27.03.2017 potrivit plicului poștal de la dosar apel, dată care trebuie luată în considerare, față de dispozițiile art. 183 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora:

"(1)Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen."

Conform art. 468 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

În consecință, față de comunicarea efectuată la sediul lichidatorului judiciar din data de 22.02.2017, termenul de apel pentru pârâta SC F. SRL s-a împlinit la data 25.03.2017 (sâmbăta) prin aplicarea regulii de calcul al termenelor procedurale prevăzută de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - pe zile libere -, termen a cărui ultimă zi a căzut într-o zi nelucrătoare, astfel încât acesta s-a prorogat până în prima zi lucrătoare care a urmat, respectiv 27.03.2017.

Înalta Curte constată că instanța de apel în mod nelegal s-a raportat numai la actul de procedură al comunicării sentinței apelate la sediul debitorului însuși (din data de 21.02.2017), fără a observa că sentința a fost comunicată de tribunal, conform dispozițiilor legii speciale, Legea nr. 85/2014, și la sediul lichidatorului judiciar la data de 22.03.2018, moment în raport de care apelul formulat la 27.03.2017, prin lichidator judiciar, apare ca fiind declarat în termen, întrucât, în termenii legii speciale, această comunicare trebuie să fie cumulativă.

Ca atare, Înalta Curte reține a fi fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât curtea de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 178 alin. (2) și (3) lit. b) C. proc. civ. astfel cum deja s-a arătat, instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 155 alin. (1) pct. 5 teza a II-a C. proc. civ., art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, art. 468 alin. (1) C. proc. civ. și a aplicat în mod nelegal sancțiunea procedurală reglementată de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prin respingerea ca tardiv formulat a apelului declarat de către pârâta SC F. SRL, prin lichidator judiciar.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul pârâtei SC F. SRL, va casa în parte decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel pentru rejudecarea apelului acestei părți, având în vedere că aceasta nu a formulat și critici pe fondul cauzei, respectiv cu privire la soluția dată de instanța de apel asupra apelului pârâtului D., soluție care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC F. SRL - prin lichidator judiciar C.I.I. I. împotriva Deciziei civile nr. 992A din 8 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează în parte decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe de apel pentru rejudecarea apelului formulat de SC F. SRL - prin lichidator judiciar C.I.I. I.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2018.

Procesat de ED