ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 203/2019

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1050/A din data de 01 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în temeiul art. 431 alin. (1) C. proc. pen.. a fost respinsă, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de numitul A. împotriva deciziei penale nr. 641/A din 17.05.2018 a Curții de Apel Cluj.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. a fost obligat contestatorul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin decizia penală nr. 641/A din 17.05.2018 a Curții de Apel Cluj, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.. a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul A., împotriva încheierii penale nr. 120/05.02.2018 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

A fost obligat contestatorul la plata în favoarea statului a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că la data de 21.12.2016, petentul a formulat o plângere penală împotriva făptuitorului B., susținând că în calitate de organ de cercetare penală, acesta a efectuat acte de urmărire penală în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, cercetarea fiind defectuoasă în sensul că a ticluit probe în favoarea firmei S.C. C. S.R.L., săvârșind astfel infracțiunea de abuz în serviciu.

Prin ordonanța procurorului din data de 27 aprilie 2017 emisă în dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de petentul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei ordonanțe, petentul a formulat plângere, iar prin ordonanța nr. 31/II/2/2017 din 13 iunie 2017, a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj care, a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestor ordonanțe, petentul A. a formulat plângere la instanță, conform dispozițiilor art. 340 C. proc. pen., fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Șimleu Silvaniei la data de 04.07.2017, sub nr. x/2017.

Prin încheierea penală nr. 313 din data de 11.10.2017 a judecătorului de cameră preliminară, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de către petentul A. împotriva ordonanței prim-procurorului nr. x/2017 din data de 13.06.2017 și împotriva ordonanței de clasare din data de 27.04.2017, pronunțate în dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a menținut soluția procurorului privind clasarea cauzei pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 16 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la contestația prev. de art. 425

1

C. proc. pen., s-a reținut că aceasta nu poate fi introdusă împotriva hotărârilor definitive, calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres și este o cale de atac în materii urgente și pentru hotărâri restrictive de drepturi și libertăți fundamentale.

Prin urmare, s-a apreciat că petentului nu îi este recunoscută calea de atac a contestației întemeiată pe art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen.. împotriva încheierii penale nr. 313/2017 din data de 11.10.2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Împotriva încheierii penale nr. 313 din 11 octombrie 2017 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a formulat apel contestatorul A. prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea încheierii penale atacate și, admiterea contestației în anulare.

În esență s-a reținut că având în vedere că încheierea nr. 313 din data de 11.10.2017 a judecătorului de cameră preliminară, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei, este definitivă, iar încheierea atacată cu apel este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac, întrucât căile extraordinare de atac sunt supuse acelorași reguli ca la judecata în procedura de cameră preliminară a cauzei, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., apelul contestatorului a fost respins, ca inadmisibil.

Împotriva deciziei penale nr. 641/A din 17.05.2018 a Curții de Apel Cluj a formulat contestație în anulare, contestatorul A. solicitând admiterea acesteia, menționând că este incident cazul de contestație prevăzut de art. 426 lit. a) C. proc. pen.

S-a reținut că potrivit C. proc. pen., contestația în anulare, indiferent de motivul invocat, poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, pentru că numai aceste hotărâri sunt susceptibile de a fi atacate cu apel.

Raportat la cele menționate anterior, Curtea a constatat că prin decizia penală nr. 64/A/17.05.2018 a Curții de Apel Cluj a fost respins ca inadmisibil apelul formulat de A. față de sentința penală nr. 120/05.02.2018 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, hotărâre prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petent cu privire la încheierea penală nr. 313 din data de 11.10.2017 a judecătorului de cameră preliminară, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Având în vedere că petentul A. a formulat contestație în anulare cu privire la decizia penală nr. 641/A/17.05.2018 a Curții de Apel Cluj, decizie prin care nu s-a soluționat fondul cauzei, curtea a reținut că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate în principiu referitoare la tipul de hotărâre care poate fi atacată prin calea de atac extraordinară a contestației în anulare, pentru a se proceda în sensul prevăzut de art. 431 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 1050/A din data de 01 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, contestatorul A. a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 03 ianuarie 2019, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului 8.

La termenul din data de 10 aprilie 2019 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulate, având în vedere că a fost atacată o hotărâre definitivă, prin care s-a respins ca inadmisibilă o contestație.

Examinând excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin hotărârea atacată, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de numitul A. împotriva deciziei penale nr. 641/A din 17.05.2018 a Curții de Apel Cluj, care este definitivă.

Se reține că în privința hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea contestației exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Totodată, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1050/A din data de 01 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1050/A din data de 01 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2019.