ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3464/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ, sub nr. x/2018, reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor B. a chemat în judecată pârâții Comuna Iordăcheanu prin primar și Primarul Comunei Iordăcheanu, solicită instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:

- să se constate pe cale de excepție tardivitatea dispoziției nr. 483/12.12.2017,

- iar pe fond - anularea dispoziției nr. 483/12.12.2017, precum și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2665 din 25 aprilie 2018 Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut următoarele:

Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social: "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă".

Prezenta cerere de chemare în judecată este formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "B.", în numele reclamantului polițist local. În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Este adevărat că acest articol nu prevede care este instanța competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

În același sens, în conformitate cu prevederile art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

În materia contenciosului administrativ însă, competența teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanța de la sediul pârâtului, în speță Comuna Iordăcheanu și Primarul Comunei Iordăcheanu cu sediul în Comuna Iordăcheanu, jud. Prahova. De asemenea, sindicatul nu are calitate de reclamant, ci acționează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, ca și mandatar în numele reclamantul are domiciliul în orașul Urlați, jud. Prahova așa cum rezulta din dosarului.

Prin domiciliul reclamantului se înțelege adresa la care aceasta locuiește în mod statornic, posibilitatea de alegere a domiciliului referindu-se doar la locul unde partea dorește să îi fie comunicate actele de procedură. În speță reclamanții au împuternicit Sindicatul să introducă acțiunea, însa aceasta nu înseamnă că mandatarul are alegerea între domiciliul său sau al reclamanților sau al pârâtului. C. proc. civ. și Legea nr. 554/2004 face referire la domiciliul reclamantului și nu al mandatarului.

Mandatarul reclamantului a indicat în acțiune un domiciliu ales în București, însă competența teritorială a unei instanțe nu este determinată de domiciliul ales al justițiabilului, ci de cel efectiv. A admite contrariul echivalează cu a da posibilitatea părților să înfrângă dispozițiile imperative privind competența prin simpla indicare a unui domiciliu ales.

Față de dispozițiile arătate mai sus, văzând că atât domiciliile reclamantului cât și al pârâților sunt în comuna Iordăcheanu, în baza art. 129, 132 C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă și a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub același nr. x/3/2018.

La primul termen de judecată din data de 19.06.2018, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Prahova.

Analizând excepția invocată, s-a constatat că este întemeiată pentru considerentele expuse mai jos:

Prezenta acțiune este formulată în temeiul art. 28 alin. (2) din Lege sindicatelor nr. 54/2003, care prevede că, în exercitarea atribuțiilor respective, organizațiile sindicale au dreptul de întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.

Prin aceste text de lege i se recunoaște în mod expres sindicatului legitimarea procesuală activă, astfel că reclamant în cauză este însăși organizația sindicală și nu membrii săi în numele cărora a formulat acțiunea.

În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât acțiunea formulată nu este o acțiune în contencios administrativ propriu zisă, ci un litigiu privind funcționarii publici, fiind asimilat raportului de muncă, astfel că în ceea ce privește competența urmează a fi aplicate prevederile din C. muncii.

Prin art. 109 din Legea nr. 188/1999 este stabilită doar instanța competentă din punct de vedere material.

La art. 117 din Legea nr. 188/1999 se prevede în mod expres că dispozițiile aceste legi, se completează cu prevederile legislației muncii (...), în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) (conflictele de muncă) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Competența stabilită de art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii este una teritorială exclusivă, prin aceasta asigurându-se o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor reclamanților.

Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor B. a acționat în calitate de reclamant, astfel că pentru determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii, urmează să se țină seama de sediul sindicatului și nu de domiciliul membrilor săi în numele cărora a formulat acțiunea.

Sindicatul reclamant are sediul în București.

Prin Decizia nr. 1/21.01.2013 privind recursul în interesul legii, publicat în M.Of. nr. 118/1.03.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 269 alin. (2) din C. muncii, instanța competentă teritorială în soluționarea conflictelor de muncă, în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul reclamantului.

În considerarea disp. art. 521 alin. (3) din Noul C. proc. civ., dezlegarea dată acestei probleme de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data de 11.03.2013.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2) din Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 269 alin. (2) din C. muncii, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova și în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată constă în drepturi bănești, acțiunea fiind formulată, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 62/2011, de către reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor B. în numele membrului de sindicat, funcționar public.

Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă."

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, în cauză, acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "B.", în calitate de reprezentant al membrului de sindicat, funcționar public cu statut special, și sunt aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, așa cum corect au reținut și instanțele sesizate, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrul de sindicat este funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, se reține că cererea dedusă judecății a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "B.", în numele membrului de sindicat A., în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor, nr. 54/2003.

Așa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2), fost art. 284 alin. (2) din C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "B." are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, în raza teritorială de competență a Tribunalului București.

Totodată, Înalta Curte are în vedere și soluția de principiu adoptată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care în ședința din data de 22 mai 2017, a stabilit faptul că în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că, acțiunea a fost promovată de către sindicat în numele membrului său, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestuia, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 62/2011, Înalta Curte constată că în cazul de față, calitatea procesuală activă o are Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "B.", iar competența teritorială de soluționare a cauzei revine instanței de la sediul acestuia.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor B. în contradictoriu pârâții Comuna Iordăcheanu prin Primar și Primarul Comunei Iordăcheanu, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV