ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3251/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale la data de 21 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/13.02.2018 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale

Prin Sentința civilă nr. 254 din 3 aprilie 2018, Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că acțiunea reclamantei vizează anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/13.02.2018 emisă pentru obligații fiscale salariale (impozit pe venit și contribuții aferente) datorate în sumă totală de 1.932.297 RON.

În cauză, litigiul vizează un act administrativ fiscal cu o valoare peste limita inferioară a plafonului de 1.000.000 RON, mai precis 1.932.297 RON, valoare instituită prin art. 10 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 554/2004, situație în care competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Curții de Apel, conform textului menționat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 23.05.2018, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 168 din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că litigiul dedus judecății nu privește un act administrativ emis sau încheiat de o autoritate publică centrală, dar nici un litigiu care privește o creanță fiscală mai mare de 1.000.000 RON. Astfel, pe de o parte, actul atacat în cauză (decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/13.02.2018) a fost emis de AJFP Arad, respectiv o autoritate publică județeană, iar pe de altă parte, nu instituie o creanță fiscală, întrucât suma la care se face referire în decizie este doar rezultatul unei estimări, nefiind stabilită până la momentul emiterii sale pentru a se putea lua în considerare depășirea pragului stabilit de legiuitor pentru delimitarea competenței materiale între instanțele de contencios administrativ.

Concluzionând că acțiunea în anulare de față nu se include în sfera de aplicare a prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut că aceasta trebuie soluționată în primă instanță de către Tribunalul Arad ca instanță de drept comun în materia contenciosului administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Înalta Curte constată că, obiect al contestării în acțiunea de față îl reprezintă Decizia nr. 10/13.02.2018 emisă de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, prin care au fost instituite măsuri asigurătorii pentru suma totală de 1.932.297 RON, reprezentând impozit pe veniturile salariale și a contribuțiilor aferente.

Potrivit dispozițiilor art. 213 alin. (13) din C. proc. fisc. :

"Împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, (...), cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, prin urmare, la dispozițiile generale în materia stabilirii competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ. Problema care a generat conflictul de competența între cele două instanțe privește prevalența unuia dintre cele două criterii, pornind de la analiza conținutului actului administrativ supus contestării.

Înalta Curte constată că problema stabilirii competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunile judiciare prin care se contestă măsurile asigurătorii instituite de organele fiscale, a făcut obiectul Soluției de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în data de 22 mai 2017, prin care s-a stabilit că aceste cereri vor fi judecate de instanțele competente în funcție de valoarea creanței pentru care s-au dispus aceste măsuri, și nu în raport de organul fiscal emitent al deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.

Decizia nr. 10/13.02.2018 emisă de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, având ca obiect instituirea unor măsuri asigurătorii pentru recuperarea unui debit estimat la suma de 1.932.297 RON RON, reprezentând impozit pe veniturile salariale și a contribuțiilor aferente, face parte din categoria actelor administrative "care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Această concluzie este dedusă din regimul juridic al deciziei contestate, care, deși are ca obiect instituirea unor măsuri necesare asigurării recuperării debitului pretins reclamantei, este indisolubil legată de creanța ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri, creanța fiind rezultată, în cazul de față, din taxe și impozite.

Criteriul normativ referitor la legătura actului administrativ cu debitele rezultate din taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora este îndeplinit și în cazul actelor administrative care nu vizează, în mod direct, stabilirea unor obligații fiscale în sarcina contribuabililor (decizii de impunere), ci doar urmăresc constituirea unor garanții de recuperare a creanțelor bugetare.

Având în vedere că decizia contestată în cauză privește o creanță peste valoarea de 1.000.000 RON, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL și pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV