ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3022/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Spitalul Județean de Urgență Călărași a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, solicitând anularea Raportului nr. x/3.08.2015 emis de pârât prin care au fost respinse de la plată sumele de 999.604,87 RON asistență financiară nerambursabilă și 237.601,20 RON TVA, sume ce reprezintă o penalizare de aproximativ 98% din valoarea Cererii de rambursare nr. x/11.06.2014, motivat de faptul că "eligibilitatea cheltuielilor trebuie să respecte condițiile din instrucțiunea AMPOSCCE nr. 204601/28.02.2014", conform notificării privind situația cererii de rambursare nr. x/11.06.2014, aferentă proiectului "E-sănătate: un serviciu în beneficiul cetățeanului", cod SMIS 6206, beneficiar Spitalul Județean de Urgență Călărași.

Prin Sentința nr. 3430 din 18 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Călărași în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar Pentru Promovarea Societății Informaționale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Spitalul Județean de Urgență Călărași solicitând casarea ei și, în rejudecare pe fond, admiterea acțiunii, invocând generic prevederile art. 483 C. proc. civ.

În esență, recurentul a arătat că instanța a interpretat eronat instrucțiunile AMPOSCCE nr. x/2014, în sensul că nu sunt eligibile cheltuielile plătite în afara perioadei de implementare și de asemenea, nu a luat în considerare raportul final al proiectului, în care este menționat explicit la pct. 5., Măsuri corective", că "nu este cazul".

A învederat faptul că instituția recurentă a efectuat toate demersurile necesare pentru implementarea proiectului, întârzierea procesării și efectuarea plăților aferente cererilor de rambursare nr. x și y, precum și blocajele existente în mecanismul financiar bugetar conducând la imposibilitatea efectuării plății cererii de rambursare nr. x în perioada de implementare a proiectului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 3 iunie 2015, intimatul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurentul-reclamant.

În esență, intimatul-pârât a arătat că, în mod corect instanța de fond a reținut că valoarea aferentă cererii de rambursare nr. x/11.06.2014 a fost facturată în afara acestei perioade, devenind incidente dispozițiile art. 6 lit. b) din Instrucțiunea AMPOSCCE nr. x/28.02.2014.

A învederat, de asemenea că neregula constatată a condus, potrivit art. 7 pct. 16 din contractul de finanțare, la respingerea la plată a sumei de bani aferentă cererii de rambursare nr. x/11.06.2014.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 16.06.2016, recurentul-reclamant a reluat argumentele invocate în motivarea recursului.

Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință de la 15.02.2018, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de la data de 29 martie 2018 completul de filtru, constatând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen pentru soluționarea acestuia în ședință publică.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, în condițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/20041, raportul nr. x/3.08.2015 emis de intimatul-pârât prin care au fost respinse la plată sumele de 999.604,87 RON asistență financiară nerambursabilă și 237.601,20 RON TVA, sume ce reprezintă o penalizare de aproximativ 98% din valoarea Cererii de rambursare nr. x/11.06.2014, motivat de faptul că "eligibilitatea cheltuielilor trebuie să respecte condițiile din instrucțiunea AMPOSCCE nr. x/28.02.2014", conform Notificării Privind Situația Cererii de Rambursare nr. x/11.06.2014, aferenta proiectului "E-sănătate: un serviciu în beneficiul cetățeanului", cod SMIS 6206, beneficiar Spitalul Județean de Urgență Călărași.

În fapt, în urma analizei cererii de rambursare nr. x/11.06.2015 care trebuia depusă până la data de 15.10.2012, autoritatea intimată a constatat neeligibilitatea cheltuielilor efectuate cu încălcarea dispozițiilor instrucțiunii AMPOSCCE nr. x/28.02.2014, în sensul că acestea au fost plătite în afara perioadei de implementare a proiectului.

Atât în procedura administrativă, cât și în cea judiciară, recurentul-reclamant a recunoscut că facturarea cheltuielilor supuse cerificării s-a realizat în perioada de implementare, iar plata efectivă s-a realizat în afara acestei perioade, invocând culpa autorității intimate-pârâte în sensul întârzierii procesării în termenul contractual a cererilor de rambursare.

Soluționând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de către recurentul-reclamant, soluția fiind însușită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente la situația de fapt necontestată de părți.

Răspunzând criticilor formulate în recurs a căror dezvoltare face posibilă încadrarea în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În executarea contractului de finanțare nr. x/17.08.2010 încheiat între recurentul-reclamant în calitate de beneficiar și autoritatea intimată în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului "E-sănătate: un serviciu în beneficiul cetățeanului" au fost depuse două cereri de rambursare, respectiv: cererea nr. x depusă la data de 6.05.2011 și cererea nr. x depusă la data de 21.09.2011, durata de implementare de 24 de luni a proiectului fiind finalizată la data de 17.08.2012.

Cererea de rambursare nr. x ce formează obiectul prezentei cauze a fost depusă la data de 11.06.2014, deși, conform graficului stabilit prin contractul de finanțare, trebuia depusă până la sfârșitul anului I de implementare. Din actele dosarului rezultă că, la solicitarea recurentului-reclamant, prin adresa nr. x/5.09.2012, autoritatea intimată a aprobat amânarea depunerii cererii nr. x de rambursare până la data de 15.10.2012, cu condiția recuperării integrale a prefinanțării acordate. De asemenea, prin notificarea nr. x/10.03.2014 autoritatea de management a solicitat recurentului-reclamant să depună cererea de rambursare finală în termen de 5 zile de la data primirii notificării, aceasta fiind înregistrată la sediul recurentului-reclamant la data de 17.03.2014.

Urmare a acestei notificări, recurentul-reclamant a depus cererea de rambursare nr. x la data de 11.06.2014, fiind depășit termenul de grație acordat de autoritatea de management.

Instanța de control judiciar reține că procedura de verificare a cererilor de rambursare depuse cu întârziere față de termenul prevăzut în contract este reglementată prin Instrucțiunea nr. x din 28.02.2014, scopul acestei reglementări fiind, printre altele, asigurarea unei abordări unitare a modului de verificare a cererilor de rambursare depuse cu întârziere față de termenul contractual.

Astfel, potrivit art. 6 lit. b) din Instrucțiunea nr. x din 28.02.2014:

"Cheltuielile solicitate spre rambursare trebuie să fie realizate (facturate către beneficiar, recepționate și plătite) în perioada de implementare aprobată prin contractul de finanțare (excepție fac cazurile în care contractul de achiziție prevede un termen de plată de maximum 90 de zile de la data facturării, cu recepția și livrarea în perioada de implementare) cheltuielile plătite în afara perioadei de implementare nu sunt eligibile".

În speță, se constată că, deși facturile au fost emise în perioada de implementare a proiectului, plata acestora s-a realizat în afara perioadei de implementare, fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul reținerii neeligibilității respectivelor cheltuieli.

Susținerile recurentului-reclamant în sensul că întârzierea plății a determinată de culpa autorității de management constând în întârzierea procesării în termenul contractual al cererilor de rambursare anterioare nu poate fi primit întrucât, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că recurentul-reclamant avea la dispoziție un remediu legal, constând în acțiunea în contencios administrativ împotriva unui pretins refuz nejustificat de soluționare a cererii, procedură care nu a fost parcursă.

Totodată, se reține că a existat un remediu contractual eficient, constând în aprobarea amânării depunerii ultimei cereri de rambursare, aprobare acordată prin adresa MSI nr. x/05.09.2012. De asemenea, prin Notificarea nr. x/10.03.2014, înregistrată la sediul recurentului sub nr. x/17.03.2014, autoritatea de management a pus în vedere beneficiarului să depună cererea de rambursare finală în termen de 5 zile de la data primirii, deoarece fusese depășit termenul din 15.10.2012.

Or, fără a respecta acest termen de grație acordat de către autoritatea intimată, recurentul-reclamant a depus cererea de rambursare nr. x abia la data de 11.06.2014, fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că nu s-a făcut dovada culpei contractuale a intimatului-pârât, din moment ce recurentul a beneficiat de o perioadă cuprinsă între 15.10.2012 și 23.03.2014 pentru a se conforma dispozițiilor legale și contractuale.

Așa fiind, în mod corect s-a stabilit, în urma verificării cererii de rambursare nr. x/11.06.2014, că facturarea s-a produs în perioada de implementare, însă plata efectivă s-a realizat în afara acestei perioade, situație în care devin incidente dispozițiile art. 7 alin. (16) din contractul de finanțare, respectiv art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (16) din Contractul de finanțare nr. x/17.08.2010 OI/AM poate suspenda, aprobă parțial sau respinge de la plată cererea de rambursare în cazul detectării unei cheltuieli neeligibile, în cazul nerespectării prevederilor contractuale sau în situația în care o cheltuială aprobată prin contract va fi ulterior considerată neeligibilă.

Beneficiarul a acceptat finanțarea nerambursabilă și s-a angajat să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contract și cu legislația națională și comunitară în vigoare, nerespectarea acestor obligații conducând la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011:

"Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli".

Concluzionând, așadar, asupra aspectelor analizate, întrucât sunt întemeiate concluziile autorității intimate în sensul săvârșirii de către recurentul-reclamant a unei nereguli în derularea contractului de finanțare, se reține legalitatea actelor administrative contestate prin care, în raport de prevederile art. 7 alin. (16) din contractul de finanțare, art. 6 lit. b) din Instrucțiunea nr. x/28.02.2014 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, au fost respinse la plată sumele de 999.604,87 RON asistență financiară nerambursabilă și 237.601,20 RON TVA, sume de reprezintă 98% din valoarea cererii de rambursare nr. x/11.06.2014.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., reținând că nu există motive de reformare a sentinței prin prisma motivelor de casare invocate de recurent, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Spitalul Județean de Urgență Călărași împotriva Sentinței nr. 3430 din 18 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2018.

Procesat de GGC - CL