ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 februarie 2017 pe rolul Curții de Apel București, revizuentele Comuna Jilava prin primar și Consiliul Local Jilava au solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 6276 din 5 noiembrie 2012 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2009, hotărâre definitivă prin respingerea recursului la data de 19 februarie 2015 în dosarul nr. x/2013, potrivit Deciziei Î.C.C.J. nr. 733/2015.

În motivarea cererii s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 și următoarele C. proc. civ., în sensul că cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data la care au luat cunoștință de înscrisul nou pe care înțeleg să îl folosească. Acest înscris este reprezentat de Sentința civilă nr. 1789 din 3 mai 2016 pronunțată de către Judecătoria Cornetu în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă la data de 10 ianuarie 2017, prin care se reține că "și pentru ipoteza când se acordă mandat judiciar unei persoane, reclamanta persoană juridică trebuie să facă dovada faptului că persoana care a acordat acest mandat din partea persoanei juridice avea această putere".

S-a apreciat că în situația în care acest înscris ar fi fost avut în vedere la soluționarea dosarului nr. x/2009, cu siguranță cererea de chemare în judecată ar fi fost anulată pentru lipsa calității de reprezentant a domnului A..

Potrivit prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea se poate cere în situația în care, după pronunțarea hotărârii definitive a cărei retractare se solicită, s-a descoperit un înscris doveditor reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Chiar dacă un atare înscris poate fi și o hotărâre judecătorească, pronunțată chiar și ulterior rămânerii definitive a hotărârii care se solicită a fi revizuită și în acest caz trebuie apreciat în ce măsură noua hotărâre este determinantă, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscută de instanță, soluția ar fi putut fi alta decât cea adoptată.

Pe fond, revizuentele au arătat că prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă, B., a solicitat anularea Hotărârii de Guvern nr. 672/2009. Cererea de chemare în judecată a fost formulată de către B., fiind semnată de către președintele acestei societăți, A..

Conform art. 133 C. proc. civ. 1865 "cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă", iar conform Sentinței civile nr. 1789 din 3 mai 2016 A. nu avea calitatea de reprezentant a B. în sensul de a promova și a semna cererea de chemare în judecată, pe de o parte și nici de a împuternici o altă persoană în vederea reprezentării în justiție.

În speța de față, situația de fapt este următoarea: B. este reclamanta din dosarul a cărui hotărâre se solicită a fi revizuită, fiind reprezentată, conform semnăturii de pe cererea de chemare în judecată, de către dl. A. în calitate de președinte al societății.

În drept, conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991 "Consiliul de administrație sau, după caz, comitetul de direcție, unde există, reprezintă societatea în justiție și față de terți, putând da mandat de reprezentare oricărui asociat ori chiar unei persoane care nu este membru al consiliului" iar conform art. 20 lit. c) din statutul B. Atribuțiile Adunării Generale: c) alege și revoca membrii consiliului de administrație și comisiei de cenzori și le stabilește atribuțiile precum și cuantumul indemnizațiilor. În mod indubitabil dl. A., în calitatea sa de președinte, nu a primit împuternicire din partea Adunării generale a B. pentru a promova acțiunea ce face obiectul dosarului x/2009 și de a reprezenta societatea în acest litigiu.

Mai mult decât atât, conform art. 24 din Statutul B. "Administrarea societății se efectuează de consiliul de administrație format din 7 persoane alese de Adunarea Generală a Asociaților pe o perioada de 2 ani cu posibilitatea de a fi aleși pe noi perioade de doi ani, care pot avea calitatea de asociați", iar conform certificatului eliberat de către Judecătoria Buftea la 30 decembrie 2016 A. are calitate de președinte al Consiliului de Administrație al B., potrivit încheierii pronunțata la data de 27 ianuarie 1993 în dosarul nr. x/1991. Cu alte cuvinte, dl. A. și-a pierdut atât calitatea de președinte cât și de membru al consiliului de administrație la data de 27 ianuarie 1995, deoarece ulterior datei de 27 ianuarie 1993 nu a mai existat înregistrată nici o confirmare a Adunării Generale a Asociaților în acest sens.

Prin Sentința nr. 2771 din 30 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de Comuna Jilava și Consiliul Local al Comunei Jilava în contradictoriu cu B. și Guvernul României, obligând revizuenta să achite intimatei B. suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.

În cauza de față, revizuenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care prevăd că "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

În doctrină și jurisprudență s-a stabilit că o hotărâre judecătorească este înscris nou și poate fundamenta o cerere de revizuire pe acest motiv, în cazul în care constată existența sau inexistența unor drepturi incidente în cauză.

În speța de față, hotărârea invocată de revizuenți este reprezentată de Sentința civilă nr. 1789 din 3 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Cornetu prin care a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant și anulată cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta B. prin mandatar C. și pe pârât Comisia Locală de Fond Funciar Jilava.

În considerente, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada calității de reprezentant a lui A., precum și faptul că și în condițiile în care s-ar admite că este președintele societății reclamante, nu poate avea niciodată calitatea de a o angaja în procese civile pe aceasta, având în vedere dispozițiile imperative ale art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991, conform cărora "consiliul de administrație sau, după caz, comitetul de direcție, unde există, reprezintă societatea în justiție și față de terți, putând da mandat de reprezentare oricărui asociat ori chiar unei persoane care nu este membră a consiliului".

În acest context, contrar susținerilor revizuentelor, curtea a apreciat că hotărârea invocată ca înscris nou nu îndeplinește condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu relevă o situație de fapt nouă, respectiv existența sau inexistența unor drepturi în patrimoniul părților, ci doar constată că în dosarul nr. x/2015 calitatea de reprezentant a lui A. nu a fost probată și se dă o interpretare a dispozițiilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991. Prin urmare, o astfel de hotărâre nu reprezintă un înscris nou în sensul dispozițiilor legale citate și nu este de natură să conducă la revizuirea Sentinței civile nr. 6276 din 5 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței au declarat recurs Comuna Jilava și Consiliul Local al Comunei Jilava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că în mod greșit s-a constatat inadmisibilitatea cererii de revizuire, în opinia recurenților Sentința Judecătoriei Cornetu nr. 1789 din 3 mai 2016 reprezentând un înscris nou, determinant, pe care dacă instanța l-ar fi avut în vedere soluția pronunțată ar fi fost alta și anume, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă prin președinte A., ar fi fost anulată.

Reluând argumentele de fapt și de drept invocate în cuprinsul cererii de revizuire, recurenții au susținut că aspectele reținute în mod definitiv în sentința Judecătoriei Cornetu trebuie să producă efecte și în prezenta cauză, neputând fi ignorate dispozițiile art. 133 C. proc. civ., art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991 sau cele ale art. 24 din Statutul B..

Intimații B. și Guvernul României, deși legal citați, nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prezenta cale de atac vizează sentința Curții de Apel București prin care a fost constatată inadmisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Constatând că recurenții nu au indicat în concret un caz de casare/modificare, iar susținerile acestora pot fi subsumate cazului de modificare reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va examina sentința recurată prin prisma acestui text de lege dar și sub toate aspectele, astfel cum impun dispozițiile art. 304

1

din același cod.

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. O hotărâre este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.

Aceste motive nu se regăsesc în cauza de față, instanța de fond analizând în mod corect incidența dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În privința Sentinței nr. 1789 din 3 mai 2016 pronunțate de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. x/2015, în acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că nu reprezintă un înscris nou prin prisma cerințelor specifice cazului de revizuire invocat, care presupune ca "înscrisul nou" să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții: - să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; - să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea supusă revizuirii; - să nu fi putut fi prezentat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea pentru că a fost reținut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; - să fie determinant, în sensul de a fi putut determina o altă soluție.

În privința cerinței de a fi determinant, în sensul că în situația în care respectivul înscris ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre este atacată, ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții, doctrina și practica judiciară au stabilit că această condiție nu este îndeplinită în cazul în care înscrisul invocat nu atestă o altă situație de fapt decât cea cuprinsă în acte anterioare care au fost analizate de instanță. Un asemenea înscris nu ar fi de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, pentru a se reține o altă situație de fapt decât cea reținută inițial, deoarece s-ar nesocoti puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate.

În mod corect instanța de fond a reținut că înscrisul invocat nu îndeplinește această cerință, întrucât hotărârea nu relevă o situație de fapt nouă, respectiv existența sau inexistența unor drepturi în patrimoniul părților, ci doar constată, în urma examinării unei excepții, că în dosarul nr. x/2015 calitatea de reprezentant a lui A. nu a fost probată și dă o interpretare dispozițiilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 36/1991.

Aceste constatări și interpretări vizează strict dosarul în care respectiva excepție a fost invocată, soluția pronunțată neputând produce efectele juridice pretinse de recurenții din prezenta cauză.

Pe de altă parte, în condițiile în care o excepție similară nu a fost invocată și în dosarul inițial al Curții de Apel București, nu se poate susține că sentința ce se solicită a fi revizuită, pronunțată în anul 2012, nesocotește puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate abia în anul 2016.

Pentru considerentele expuse, constatând că în mod corect prima instanță a reținut neîndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comuna Jilava și Consiliul Local al Comunei Jilava împotriva Sentinței nr. 2771 din 30 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CL