ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 422/2016
Asupra
recursului de față;
I.
Circumstanțele cauzei;
Obiectul
cererii deduse judecății;
Prin cererea înregistrată pe
rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, la data de 08 ianuarie 2015, sub nr. x/2/2015,
revizuentul A. Jilava a solicitat, în contradictoriu cu intimații B.
și Guvernul României, revizuirea sentinței civile nr. 1061 din 20
martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr.
x/2/2012.
Revizuentul a
invocat dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., în temeiul cărora
a solicitat schimbarea în totalitate a hotărârii atacate și, pe baza
probelor administrate, respingerea acțiunii formulate de reclamantul B.,
ca nefondată.
Suplimentar,
revizuentul a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate,
până la soluționarea cererii de revizuire, în temeiul art. 325 C.
proc. civ.
Hotărârea
primei instanțe;
Prin
sentința civilă nr. 998 din 6 aprilie 2015, Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea
de revizuire, ca inadmisibilă.
Prin aceeași
hotărâre a fost respinsă cererea de suspendare a executării
sentinței civile nr. 1061 din 20 martie 2013 a Curții de Apel
București.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut că la
judecata fondului revizuentul a fost apărat de avocat C., care la data de
11 septembrie 2012 a formulat apărări cu privire la pretențiile
reclamantului din dosarul de fond, dovada mandatului acordat de A. al com. Jilava
fiind realizată cu delegația avocațială depusă la fila
208.
De asemenea,
avocatul menționat anterior a fost prezent la termenul de judecată
din 17 octombrie 2012 și a pus concluzii, a solicitat probe și a
formulat apărări cu privire la probatoriul solicitat de partea
adversă.
Tot din
actele dosarului de fond a rezultat că și la termenele următoare,
A. Jilava a fost reprezentat de același avocat, C., care a formulat
apărări în numele părții pe care o reprezenta, iar la
efectuarea expertizei tehnice de specialitate, A. Jilava a fost legal convocat,
fiind reprezentat de persoana desemnată în acest sens, respectiv, de
numitul D. Raportul de expertiză a fost comunicat revizuentului, prin
mandatar C., în vederea formulării de obiecțiuni, aspect relevat de
încheierea de ședință de la fila 333.
Având în
vedere toate actele de procedură întocmite de mandatarul desemnat în acest
scop de revizuent, în numele și pe seama mandantului, prima
instanță a reținut că în cauză nu s-a făcut
dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 6 teza I C.
proc. civ., referitoare la aceea că „statul ori alte persoane de drept
public sau de utilitate publică nu au fost apărați deloc”.
Astfel, a
existat o apărare a autorității publice în litigiul la care se
face referire, ineficiența acestei apărări ținând de
executarea obligațiilor contractuale ce au luat naștere în baza
contractului de mandat.
Referitor la
faptul că prin sentință irevocabilă, a fost desființat
contractul de asistență juridică din 23 august 2012 pentru lipsa
capacității de folosință a Cabinetului Individual avocat,
C. și nerespectarea principiului specialității
capacității de folosință, prima instanță a
constatat că efectele acestei anulări nu sunt opozabile
terților.
În urma
desființării acestui contract, mandatarul C. a dobândit, cu caracter
retroactiv, calitatea de mandatar aparent al mandantului A. Jilava.
Curtea de
apel a reținut că mandatul aparent produce efecte față de
terți, ca și cum mandatarul aparent ar fi avut puteri de
reprezentare. Terțul de bună-credință poate acționa
împotriva mandantului în baza actului încheiat cu mandatarul aparent,
mandatarul aparent răspunzând față de mandant doar pe tărâm
delictual.
Prin urmare, în
alegerea mandatarului, altul decât un avocat din cadrul Baroului
București, legal constituit, culpa îi aparține exclusiv mandantului,
iar nu terților cărora le-a fost opus contractul de mandat.
În
privința asigurării apărării în fața instanței de
recurs, prima instanță a reținut că la dosarul de recurs a
fost depusă delegație avocațială (fila 69) prin care se
face dovada, până la înscrierea în fals, a mandatului acordat pentru
reprezentare avocaților E. și F.
De asemenea,
la fila 66 este depusă dovada mandatului de reprezentare acordat
avocatului G., care face dovadă până la înscrierea în fals cu privire
la consimțământul revizuentului acordat în sensul reprezentării
sale în instanță.
Acest avocat
a reprezentat revizuentul la termenul de judecată din 11 iunie 2014, la
Înalta Curte de Casație și Justiție, efectuând acte de
procedură care au profitat revizuentului, prin depunerea la dosar a
dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
De asemenea, avocatul a fost prezent în fața instanței de recurs la
data de 12 noiembrie 2014, când a formulat concluzii pe motivul de recurs
invocat de A., privind nelegala citare, datorată revocării
contractului de asistență juridică încheiat cu avocatul care l-a
reprezentat la fond.
În ceea ce
privește incidența dispozițiilor art. 322 pct. 6 teza II-a C.
proc. civ., curtea de apel a reținut că din actele dosarului nu
rezultă că mandatarul convențional ar fi realizat o apărare
defectuoasă ori vădită în defavoarea revizuentului.
Mai mult,
lipsa calității de avocat a apărătorului ales nu conduce în
mod necesar la concluzia că mandatul a fost îndeplinit cu viclenie.
Faptul
că a fost desființat contractul de asistență juridică,
pentru nerespectarea principiului specializării capacității de
folosință, nu reprezintă dezlegare dată de o
instanță care se impune cu puterea lucrului judecat, pe aspectul
modalității de ducere la îndeplinire a mandatului.
Prima
instanță a constatat că alte elemente în justificarea
apărării cu viclenie nu au fost invocate prin cererea de revizuire,
iar simplul fapt că nu au fost formulate obiecțiuni la raportul de
expertiză, ce a fost comunicat mandatarului aparent, nu constituie motiv
suficient în constatarea vicleniei.
Mai mult, cu
ocazia recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 1061/2013,
revizuentul nu a adus în discuție o eventuală încălcare a
dreptului său la apărare prin limitarea dreptului de a formula
obiecțiuni.
Prin urmare, s-a
reținut că, în speță, nu s-a făcut nici dovada
faptului că a existat o apărare cu viclenie, care să atragă
incidența dispozițiilor art. 322 pct. 6 teza a II-a C. proc. civ.
În ceea ce
privește cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.
1061 din 20 martie 2013 a Curții de Apel București, prima
instanță a constatat că prin sentința pronunțată
cererea de revizuire a fost deja soluționată, în sensul respingerii,
motiv pentru care, nu se mai impune suspendarea executării hotărârii
atacate, o astfel de măsură neproducând nici un efect.
Suplimentar,
curtea de apel a reținut că prin trimiterea la dispozițiile art.
403 C. proc. civ., legiuitorul a mai avut în vedere și un alt aspect,
respectiv aceea ca hotărârea să poată fi pusă în executare.
Ori, astfel
cum rezultă din sentința nr. 1061/2013 a Curții de Apel
București, dispozitivul acesteia constă în anularea în parte a unui
act administrativ, hotărârea în anulare nefiind o măsură ce
poate fi pusă în executare în sensul art. 403 C. proc. civ.
Pe cale de
consecință, prima instanță a reținut că și
din acest punct de vedere, cererea de suspendare formulată de revizuent nu
prezintă nici un interes practic pentru aceasta, astfel că, în
temeiul art. 325 C. proc. civ., a respins această cerere.
Calea de
atac exercitată în cauză;
Împotriva
sentinței civile nr. 998 din 6 aprilie 2015 pronunțată de Curtea
de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a
formulat recurs, în termen legal, revizuentul A. Jilava, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Recursul declarat
de revizuent s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
în temeiul cărora s-a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea
cauzei primei instanțe pentru continuarea judecării cererii de
revizuire, pentru următoarele motive:
În fața
instanței de fond a fost depusă o sentință de anulare a
unui contract de asistență juridică încheiat între S.C.A., H.
și com. Jilava prin primar, precum și o adresă emisă de primarul
com. Jilava, din care reiese faptul că nu a existat nicio relație
contractuală între A. Jilava și Cabinetul Individual avocat, C.
însă în mod greșit instanța a apreciat că între cele
două forme de exercitare a profesiei de avocat există identitate.
Din analiza împuternicirii
avocațiale emise de Cabinet Individual avocat, C., depusă la fila 208
în dosarul de fond, se observă că avocatul respectiv nu poate fi
considerat un mandatar aparent, astfel cum în mod eronat a reținut
instanța de fond, atâta timp cât, pe de o parte, împuternicirea nu este
depusă în original, conform prevederilor Legii nr. 51/1991, iar pe de
altă parte, semnătura și ștampila aplicate pe împuternicire
nu aparțin pârâtului A. Jilava, acesta având însemne proprii.
De asemenea,
în mod greșit prima instanță a apreciat că autoritatea
publică pârâtă a beneficiat de apărare, prin mandatarul său
aparent, întrucât dispozițiile Legii nr. 215/2001 prevăd că
instituția publică nu poate fi reprezentată decât un avocat sau
de o persoană cu studii superioare juridice din cadrul aparatului de
specialitate al primarului.
Or, așa
cum rezultă din adresa emisă de primarul com. Jilava, avocatul C. nu
a fost angajat printr-un contract de asistență juridică, nu a
făcut parte din aparatul de specialitate al primarului și nici din
cadrul S.C.A., H., societate de avocați al cărei contract de
asistență juridică a fost anulat.
Totodată,
nu pot fi reținute motivele avute în vedere de instanță cu
privire la apărarea efectuată în fața instanței de recurs,
întrucât revizuirea vizează hotărârea dată în judecarea fondului
cauzei și nu cea pronunțată de instanța de recurs.
Mai mult,
procedând la analiza admisibilității cererii de revizuire,
instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea, deși
motivele invocate țin de fondul cauzei și nu de condițiile de admisibilitate
prevăzute la art. 322 și urm. C. proc. civ.
Intimații
nu au formulat întâmpinări în cauză.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză;
Analizând
actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport
de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute
de art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul
declarat de revizuent este nefondat, în considerarea celor expuse în
continuare, cu substituirea parțială a considerentelor primei
instanțe.
În acest
sens, Înalta Curte reafirmă că instanța de control judiciar
poate păstra o soluție corectă, înlăturând argumentele care
nu corespund, în contextul raționamentului logico-juridic aplicabil
speței și substituind parțial motivarea primei instanțe.
Argumente
de fapt și de drept relevante;
Răspunzând
criticilor formulate de recurentul-revizuent, Înalta Curte reține că în
mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu
își găsesc aplicarea dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ.,
argumentul juridic hotărâtor ce susține această dezlegare constând
în existența unei apărări a autorității publice pârâte
în litigiul la care se face referire și nu în calitatea de mandatar
aparent al A. Jilava, dobândită de avocatul C., la care a făcut
referire judecătorul fondului.
Astfel, la
reglementarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 teza I C.
proc. civ., legiuitorul a avut în vedere lipsa totală de apărare a
autorității publice, independent de cauza care a condus la
această situație, ipoteză care nu se regăsește pe
parcursul soluționării Dosarului nr. x/2/2012, înregistrat pe rolul
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Înalta Curte
împărtășește susținerile primei instanțe potrivit
cărora, în cauza menționată, apărarea revizuentului a fost
asigurată de avocatul C., care în baza împuternicirii avocațiale depuse
la dosar, a întocmit acte de procedură în numele și pe seama
pârâtului A. Jilava, concretizate în solicitarea de probe, formularea de
apărări și concluzii cu privire la probatoriul solicitat de
partea adversă.
Afirmațiile
formulate de recurent conform cărora, avocatul C. nu a avut calitatea de
reprezentant al A. Jilava, motivat de faptul că, împuternicirea
avocațială este depusă în copie la dosarul cauzei, ștampila
și semnătura aplicate pe împuternicire nu aparțin A. Jilava și
nu există un contract de asistență juridică încheiat între
acest avocat și autoritatea publică pârâtă, nu pot fi primite în
susținerea motivului de revizuire invocat în prezenta cauză.
Instanța
de control judiciar constată că la fila 208 din Dosarul nr. x/2/2012,
este depusă în original împuternicirea avocațială emisă de
Cabinet Individual Avocat, C., datată 16 octombrie 2012, prin care avocatul
respectiv, membru al Baroului Mehedinți din cadrul Uniunii Naționale
a Barourilor din România, a fost împuternicit de către A. Jilava să
asigure reprezentarea acestei autorități publice în litigiul
respectiv.
La rubrica
destinată clientului sau reprezentantului acestuia, împuternicirea
avocațială prezintă ștampila primarului com. Jilava, însoțită
de o semnătură aplicată în numele reprezentantului
unității administrativ-teritoriale.
Mandatul
acordat avocatului C. de către primarul com. Jilava respectă prevederile
art. 21 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 215/2001, conform cărora,
primarul poate împuternici un avocat care să reprezinte interesele
unității administrativ-teritoriale, precum și ale
autorităților administrației publice locale respective, în
justiție.
Împrejurarea că
pe parcursul soluționării Dosarului nr. x/2/2012, a fost în derulare
contractul de asistență juridică din 23 august 2012, încheiat
între S.C.A. H. și com. Jilava prin primar, contract a cărui nulitate
a fost constatată prin sentință irevocabilă, nu poate fi
reținută în susținerea cererii de revizuire, în condițiile
în care, din cuprinsul împuternicirii avocațiale depuse în dosarul
menționat, nu rezultă că avocatul C. a reprezentat A. Jilava,
substituind un avocat din cadrul S.C.A. H., conform prevederilor art. 3 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 51/1995.
În contextul
arătat, adresa din 11 noiembrie 2014, emisă de primarul com. Jilava
și invocată de către recurent în susținerea lipsei
calității de reprezentant legal a avocatului C., nu prezintă
relevanță din perspectiva motivului de revizuire analizat, care
așa cum s-a arătat anterior, are în vedere lipsa totală de
apărare a părții reprezentate, situație în care A. Jilava
nu s-a aflat pe parcursul soluționării Dosarului nr. x/2/2012.
Luând în
considerare argumentele prezentate anterior, instanța de control judiciar reține
că, în speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 322 pct.
6 teza a II-a C. proc. civ., care au în vedere situația în care
apărarea a fost exercitată prin manopere dolosive, care au determinat,
în mod evident, pierderea procesului.
Cum din
actele Dosarului nr. x/2/2012, nu rezultă că mandatarul
convențional ar fi realizat o apărare prin care s-a tins la
prejudicierea părții reprezentate, în scopul asigurării unui
beneficiu nelegitim părții adverse, apărarea asigurată A.
Jilava de către avocatul C., nu se încadrează în ipoteza
reglementată de textul de lege menționat.
Critica
formulată de recurent vizând soluția de respingere ca
inadmisibilă a cererii de revizuire, în condițiile în care motivele
invocate nu privesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322
C. proc. civ., nu poate fi primită drept un motiv de casare a
hotărârii atacate, având în vedere finalitatea demersului juridic
inițiat de către revizuent, și anume, respingerea cererii deduse
judecății.
Temeiul
legal al soluției adoptate în recurs;
Pentru
considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va
dispune respingerea recursului declarat de revizuentul A. Jilava, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de reclamantul A. Jilava împotriva sentinței civile nr. 998
din 6 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 17 februarie 2016.