ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2016

Decizia nr. 422/2016 Asupra recursului de față; I. Circumstanțele cauzei; 1. Obiectul cererii deduse judecății; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 08 ianuarie 2015, sub nr. x/2/2015, revizuentul A. Jilava a solicitat, în contradictoriu cu intimații B. și Guvernul României, revizuirea sentinței civile nr. 1061 din 20 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2012. Revizuentul a invocat dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat schimbarea în totalitate a hotărârii atacate și, pe baza probelor administrate, respingerea acțiunii formulate de reclamantul B., ca nefondată.

Suplimentar, revizuentul a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate, până la soluționarea cererii de revizuire, în temeiul art. 325 C. proc. civ. 2. Hotărârea primei instanțe; Prin sentința civilă nr. 998 din 6 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 1061 din 20 martie 2013 a Curții de Apel București. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la judecata fondului revizuentul a fost apărat de avocat C., care la data de 11 septembrie 2012 a formulat apărări cu privire la pretențiile reclamantului din dosarul de fond, dovada mandatului acordat de A. al com.

Jilava fiind realizată cu delegația avocațială depusă la fila 208. De asemenea, avocatul menționat anterior a fost prezent la termenul de judecată din 17 octombrie 2012 și a pus concluzii, a solicitat probe și a formulat apărări cu privire la probatoriul solicitat de partea adversă.

Tot din actele dosarului de fond a rezultat că și la termenele următoare, A. Jilava a fost reprezentat de același avocat, C., care a formulat apărări în numele părții pe care o reprezenta, iar la efectuarea expertizei tehnice de specialitate, A. Jilava a fost legal convocat, fiind reprezentat de persoana desemnată în acest sens, respectiv, de numitul D. Raportul de expertiză a fost comunicat revizuentului, prin mandatar C., în vederea formulării de obiecțiuni, aspect relevat de încheierea de ședință de la fila 333. Având în vedere toate actele de procedură întocmite de mandatarul desemnat în acest scop de revizuent, în numele și pe seama mandantului, prima instanță a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 6 teza I C. proc.

civ., referitoare la aceea că „statul ori alte persoane de drept public sau de utilitate publică nu au fost apărați deloc”. Astfel, a existat o apărare a autorității publice în litigiul la care se face referire, ineficiența acestei apărări ținând de executarea obligațiilor contractuale ce au luat naștere în baza contractului de mandat. Referitor la faptul că prin sentință irevocabilă, a fost desființat contractul de asistență juridică din 23 august 2012 pentru lipsa capacității de folosință a Cabinetului Individual avocat, C. și nerespectarea principiului specialității capacității de folosință, prima instanță a constatat că efectele acestei anulări nu sunt opozabile terților. În urma desființării acestui contract, mandatarul C. a dobândit, cu caracter retroactiv, calitatea de mandatar aparent al mandantului A. Jilava.

Curtea de apel a reținut că mandatul aparent produce efecte față de terți, ca și cum mandatarul aparent ar fi avut puteri de reprezentare. Terțul de bună-credință poate acționa împotriva mandantului în baza actului încheiat cu mandatarul aparent, mandatarul aparent răspunzând față de mandant doar pe tărâm delictual. Prin urmare, în alegerea mandatarului, altul decât un avocat din cadrul Baroului București, legal constituit, culpa îi aparține exclusiv mandantului, iar nu terților cărora le-a fost opus contractul de mandat.

În privința asigurării apărării în fața instanței de recurs, prima instanță a reținut că la dosarul de recurs a fost depusă delegație avocațială (fila 69) prin care se face dovada, până la înscrierea în fals, a mandatului acordat pentru reprezentare avocaților E. și F. De asemenea, la fila 66 este depusă dovada mandatului de reprezentare acordat avocatului G., care face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la consimțământul revizuentului acordat în sensul reprezentării sale în instanță. Acest avocat a reprezentat revizuentul la termenul de judecată din 11 iunie 2014, la Înalta Curte de Casație și Justiție, efectuând acte de procedură care au profitat revizuentului, prin depunerea la dosar a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

De asemenea, avocatul a fost prezent în fața instanței de recurs la data de 12 noiembrie 2014, când a formulat concluzii pe motivul de recurs invocat de A., privind nelegala citare, datorată revocării contractului de asistență juridică încheiat cu avocatul care l-a reprezentat la fond. În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 322 pct. 6 teza II-a C. proc. civ., curtea de apel a reținut că din actele dosarului nu rezultă că mandatarul convențional ar fi realizat o apărare defectuoasă ori vădită în defavoarea revizuentului. Mai mult, lipsa calității de avocat a apărătorului ales nu conduce în mod necesar la concluzia că mandatul a fost îndeplinit cu viclenie. Faptul că a fost desființat contractul de asistență juridică, pentru nerespectarea principiului specializării capacității de folosință, nu reprezintă dezlegare dată de o instanță care se impune cu puterea lucrului judecat, pe aspectul modalității de ducere la îndeplinire a mandatului.

Prima instanță a constatat că alte elemente în justificarea apărării cu viclenie nu au fost invocate prin cererea de revizuire, iar simplul fapt că nu au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză, ce a fost comunicat mandatarului aparent, nu constituie motiv suficient în constatarea vicleniei. Mai mult, cu ocazia recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 1061/2013, revizuentul nu a adus în discuție o eventuală încălcare a dreptului său la apărare prin limitarea dreptului de a formula obiecțiuni. Prin urmare, s-a reținut că, în speță, nu s-a făcut nici dovada faptului că a existat o apărare cu viclenie, care să atragă incidența dispozițiilor art. 322 pct. 6 teza a II-a C. proc.

civ. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 1061 din 20 martie 2013 a Curții de Apel București, prima instanță a constatat că prin sentința pronunțată cererea de revizuire a fost deja soluționată, în sensul respingerii, motiv pentru care, nu se mai impune suspendarea executării hotărârii atacate, o astfel de măsură neproducând nici un efect. Suplimentar, curtea de apel a reținut că prin trimiterea la dispozițiile art. 403 C. proc. civ., legiuitorul a mai avut în vedere și un alt aspect, respectiv aceea ca hotărârea să poată fi pusă în executare. Ori, astfel cum rezultă din sentința nr. 1061/2013 a Curții de Apel București, dispozitivul acesteia constă în anularea în parte a unui act administrativ, hotărârea în anulare nefiind o măsură ce poate fi pusă în executare în sensul art. 403 C. proc.

civ. Pe cale de consecință, prima instanță a reținut că și din acest punct de vedere, cererea de suspendare formulată de revizuent nu prezintă nici un interes practic pentru aceasta, astfel că, în temeiul art. 325 C. proc. civ., a respins această cerere. 3. Calea de atac exercitată în cauză; Împotriva sentinței civile nr. 998 din 6 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs, în termen legal, revizuentul A. Jilava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul declarat de revizuent s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei primei instanțe pentru continuarea judecării cererii de revizuire, pentru următoarele motive: În fața instanței de fond a fost depusă o sentință de anulare a unui contract de asistență juridică încheiat între S.C.A., H. și com.

Jilava prin primar, precum și o adresă emisă de primarul com. Jilava, din care reiese faptul că nu a existat nicio relație contractuală între A. Jilava și Cabinetul Individual avocat, C. însă în mod greșit instanța a apreciat că între cele două forme de exercitare a profesiei de avocat există identitate. Din analiza împuternicirii avocațiale emise de Cabinet Individual avocat, C., depusă la fila 208 în dosarul de fond, se observă că avocatul respectiv nu poate fi considerat un mandatar aparent, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de fond, atâta timp cât, pe de o parte, împuternicirea nu este depusă în original, conform prevederilor Legii nr. 51/1991, iar pe de altă parte, semnătura și ștampila aplicate pe împuternicire nu aparțin pârâtului A. Jilava, acesta având însemne proprii.

De asemenea, în mod greșit prima instanță a apreciat că autoritatea publică pârâtă a beneficiat de apărare, prin mandatarul său aparent, întrucât dispozițiile Legii nr. 215/2001 prevăd că instituția publică nu poate fi reprezentată decât un avocat sau de o persoană cu studii superioare juridice din cadrul aparatului de specialitate al primarului. Or, așa cum rezultă din adresa emisă de primarul com. Jilava, avocatul C. nu a fost angajat printr-un contract de asistență juridică, nu a făcut parte din aparatul de specialitate al primarului și nici din cadrul S.C.A., H., societate de avocați al cărei contract de asistență juridică a fost anulat. Totodată, nu pot fi reținute motivele avute în vedere de instanță cu privire la apărarea efectuată în fața instanței de recurs, întrucât revizuirea vizează hotărârea dată în judecarea fondului cauzei și nu cea pronunțată de instanța de recurs.

Mai mult, procedând la analiza admisibilității cererii de revizuire, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea, deși motivele invocate țin de fondul cauzei și nu de condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 322 și urm. C. proc. civ. Intimații nu au formulat întâmpinări în cauză. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză; Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuent este nefondat, în considerarea celor expuse în continuare, cu substituirea parțială a considerentelor primei instanțe.

În acest sens, Înalta Curte reafirmă că instanța de control judiciar poate păstra o soluție corectă, înlăturând argumentele care nu corespund, în contextul raționamentului logico-juridic aplicabil speței și substituind parțial motivarea primei instanțe. 1. Argumente de fapt și de drept relevante; Răspunzând criticilor formulate de recurentul-revizuent, Înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., argumentul juridic hotărâtor ce susține această dezlegare constând în existența unei apărări a autorității publice pârâte în litigiul la care se face referire și nu în calitatea de mandatar aparent al A. Jilava, dobândită de avocatul C., la care a făcut referire judecătorul fondului.

Astfel, la reglementarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 teza I C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere lipsa totală de apărare a autorității publice, independent de cauza care a condus la această situație, ipoteză care nu se regăsește pe parcursul soluționării Dosarului nr. x/2/2012, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte împărtășește susținerile primei instanțe potrivit cărora, în cauza menționată, apărarea revizuentului a fost asigurată de avocatul C., care în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, a întocmit acte de procedură în numele și pe seama pârâtului A. Jilava, concretizate în solicitarea de probe, formularea de apărări și concluzii cu privire la probatoriul solicitat de partea adversă.

Afirmațiile formulate de recurent conform cărora, avocatul C. nu a avut calitatea de reprezentant al A. Jilava, motivat de faptul că, împuternicirea avocațială este depusă în copie la dosarul cauzei, ștampila și semnătura aplicate pe împuternicire nu aparțin A. Jilava și nu există un contract de asistență juridică încheiat între acest avocat și autoritatea publică pârâtă, nu pot fi primite în susținerea motivului de revizuire invocat în prezenta cauză. Instanța de control judiciar constată că la fila 208 din Dosarul nr. x/2/2012, este depusă în original împuternicirea avocațială emisă de Cabinet Individual Avocat, C., datată 16 octombrie 2012, prin care avocatul respectiv, membru al Baroului Mehedinți din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România, a fost împuternicit de către A. Jilava să asigure reprezentarea acestei autorități publice în litigiul respectiv.

La rubrica destinată clientului sau reprezentantului acestuia, împuternicirea avocațială prezintă ștampila primarului com. Jilava, însoțită de o semnătură aplicată în numele reprezentantului unității administrativ-teritoriale. Mandatul acordat avocatului C. de către primarul com. Jilava respectă prevederile art. 21 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 215/2001, conform cărora, primarul poate împuternici un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție. Împrejurarea că pe parcursul soluționării Dosarului nr. x/2/2012, a fost în derulare contractul de asistență juridică din 23 august 2012, încheiat între S.C.A.

H. și com. Jilava prin primar, contract a cărui nulitate a fost constatată prin sentință irevocabilă, nu poate fi reținută în susținerea cererii de revizuire, în condițiile în care, din cuprinsul împuternicirii avocațiale depuse în dosarul menționat, nu rezultă că avocatul C. a reprezentat A. Jilava, substituind un avocat din cadrul S.C.A. H., conform prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/1995. În contextul arătat, adresa din 11 noiembrie 2014, emisă de primarul com. Jilava și invocată de către recurent în susținerea lipsei calității de reprezentant legal a avocatului C., nu prezintă relevanță din perspectiva motivului de revizuire analizat, care așa cum s-a arătat anterior, are în vedere lipsa totală de apărare a părții reprezentate, situație în care A. Jilava nu s-a aflat pe parcursul soluționării Dosarului nr. x/2/2012.

Luând în considerare argumentele prezentate anterior, instanța de control judiciar reține că, în speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 322 pct. 6 teza a II-a C. proc. civ., care au în vedere situația în care apărarea a fost exercitată prin manopere dolosive, care au determinat, în mod evident, pierderea procesului. Cum din actele Dosarului nr. x/2/2012, nu rezultă că mandatarul convențional ar fi realizat o apărare prin care s-a tins la prejudicierea părții reprezentate, în scopul asigurării unui beneficiu nelegitim părții adverse, apărarea asigurată A. Jilava de către avocatul C., nu se încadrează în ipoteza reglementată de textul de lege menționat. Critica formulată de recurent vizând soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, în condițiile în care motivele invocate nu privesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc.

civ., nu poate fi primită drept un motiv de casare a hotărârii atacate, având în vedere finalitatea demersului juridic inițiat de către revizuent, și anume, respingerea cererii deduse judecății. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs; Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de revizuentul A. Jilava, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A. Jilava împotriva sentinței civile nr. 998 din 6 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2016.