ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4091/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 436 din 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 1371/2017 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă.

Decizia a fost pronunțată cu mențiunea căii de atac a recursului.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. SRL a formulat recurs, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și repartizat completului C5 la data de 11 octombrie 2018.

La data de 15 octombrie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată și s-a dispus comunicarea către părțile în litigiu.

Raportul a fost comunicat părților la data de 22 octombrie 2018.

La data de 29 octombrie 2018, intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a depus punct de vedere la raport, prin care și-a însușit concluziile acestuia.

La data de 19 noiembrie 2018, intimata intervenientă Unitatea Teritorial Administrativă Brănișca, prin Primar a depus punct de vedere la raport, prin care și-a însușit concluziile acestuia.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare (...)".

Din prevederile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în materia exproprierii sunt supuse sunt căii de atac a apelului și nu mai sunt supuse căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, precum și față de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunțată într-un litigiu întemeiat în drept pe dispozițiile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, se constată că decizia recurată este definitivă și nu mai este supusă căii de atac recursului.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzută de lege, urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 436 din data de 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CT