ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1395/2018

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2/A/HI din data de 2 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A., în limitele motivului principal referitor la nelegala sa citare în dosarul de fond.

Prin Decizia civilă nr. 306/A din data de 30 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în majoritate, a admis, în parte, apelul declarat de pârâta B. împotriva Sentinței civile nr. 381 din 30 iunie 2016 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins capetele de cerere având ca obiect obligarea acestei pârâte la plata sumei de 160.000 euro în favoarea reclamanților.

A înlăturat obligația de plată a cheltuielilor de judecată în primă instanță, stabilite în sarcina pârâtei B.

A obligat apelanții-pârâți la plata către intimata C. a cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva Deciziei nr. 306/A din data de 30 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, reclamanții C. și D. au formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 noiembrie 2017 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF5.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului formulat de reclamanții C. și D. împotriva Deciziei nr. 306/A din data de 30 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, analizat în complet de filtru la data de 11 decembrie 2017, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză.

De asemenea, împotriva Deciziei nr. 2/A/HI din data de 2 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, și a deciziei nr. 306/A din data de 30 iunie 2017 pronunțată aceeași instanță, pârâtul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 decembrie 2017.

În aplicarea acelorași dispoziții mai sus menționate, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului formulat de pârâtul A. împotriva Deciziei nr. 2/A/HI din data de 2 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă și a Deciziei nr. 306/A din data de 30 iunie 2017 pronunțată aceeași instanță.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive.

De asemenea, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. dispune că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Dispozițiile anterioare se coroborează cu cele ale art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 95/08.12.2016, care stipulează că prevederile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen prorogat până la data de 1 ianuarie 2019.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În conformitate cu prevederile art. 106 C. proc. civ., valoarea obiectului litigiului are relevanță atât sub aspectul determinării competenței, cât și sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în aceste cauze.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.

De asemenea, art. 99 alin. (2) C. proc. civ. dispune că, dacă prin cererea de chemare în judecată au fost formulate mai multe capete principale de cerere care fie sunt întemeiate pe aceeași cauză, fie sunt întemeiate pe cauze diferite, dar între care există o strânsă legătură, instanța competentă să le soluționeze pe toate se determină ținându-se cont de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Așadar, atunci când este folosit criteriul valorii, chiar dacă pretențiile sunt întemeiate pe aceeași cauză, nu se cumulează cuantumul acestora, textul legal mai sus menționat făcând trimitere la acea pretenție care atrage competența instanței mai mare în grad, deci pretenția formulată printr-un singur capăt principal de cerere.

Prin Decizia nr. 369 din data de 30 mai 2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 582/20.07.2017, Curtea Constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate, a statuat că sintagma precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv cuprinsă în dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirii punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

Dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție și ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, prevăd în mod expres că deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Această decizie, însă, nu este aplicabilă în speță întrucât hotărârile recurate au fost pronunțate la data de 2 mai 2017, respectiv la data de 30 iunie 2017, așadar anterior datei publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial nr. 582/20.07.2017.

Cum valoarea obiectului litigiului precizată de reclamanți este situată sub pragul legal de 1.000.000 RON prevăzut pentru exercitarea căii de atac a recursului, pentru considerentele expuse, se constată că decizia nr. 2/A/HI din data de 2 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă și Decizia nr. 306/A din data de 30 iunie 2017 pronunțată aceeași instanță sunt definitive, nefiind supuse căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că deciziile atacate cu recurs nu sunt supuse prin lege cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții C. și D. împotriva Deciziei civile nr. 306/A din data de 30 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei civile nr. 2/A/HI din data de 2 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă și a Deciziei civile nr. 306/A din data de 30 iunie 2017 pronunțată aceeași instanță.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL