ÎCCJ, Decizia nr. 90/2019

Asupra apelului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

I. Prin Încheierea nr. 925 din data de 29 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii de cameră preliminară din camera de consiliu din data de 07 septembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin încheierea de cameră preliminară din camera de consiliu din data de 07 septembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul A., cu domiciliul în comuna Lucieni, sat Olteni, nr. 195, județul Dâmbovița, împotriva Ordonanței nr. 258/P/2018 din data de 19.06.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a Ordonanței nr. 81/II/2/2018 din data de 18.07.2018 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații B., C. și D.

Totodată, s-a reținut că, potrivit art. 341 alin. (9) C. proc. pen., este susceptibilă de reformare, pe calea contestației, exclusiv încheierea prin care s-a pronunțat soluția prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiași articol, respectiv încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desființat soluția atacată și s-a dispus începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Așadar, s-a limitat calea de atac menționată, exclusiv la soluția prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

În speță, contestatorul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, învestind Judecătorii de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

În consecință, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 341 alin. (10) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., au respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A.

II. Împotriva Încheierii nr. 925 din data de 29 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, contestatorul A. a formulat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, fiind fixat, în mod aleatoriu termen de judecată 25 martie 2019.

III. Examinând apelul formulat, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibil și va fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului liberului acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu dispozițiile art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că a fost sesizat cu apelul declarat de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 925 din data de 29 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, încheiere definitivă, prin care a fost soluționată anterior contestația formulată de petent împotriva unei încheieri definitive prin care fusese soluționată plângerea formulată în baza dispozițiilor art. 336 - 341 din C. proc. pen.

Prin urmare, contestatorul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 1 - 2019, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat împotriva Încheierii nr. 925 din data de 29 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 925 din data de 29 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2019.

Procesat de GGC - NN