ÎCCJ, Decizia nr. 65/2019

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea atacată:

Prin Încheierea civilă nr. 210 din 19 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, s-au respins, ca inadmisibile, recursul declarat de A., B. și C. împotriva Deciziei civile nr. 1928 din 17 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018 și recursul declarat de D. și E. împotriva aceleiași decizii și încheierii din 3 mai 2018, ambele pronunțate în același dosar.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în speță, dosarul are ca obiect recursul declarat împotriva Deciziei nr. 1928 din 17 mai 2018 a secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost soluționată cererea de revizuire formulată cu privire la latura civilă a Sentinței penale nr. 1657 din 7 decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, definitivă prin Decizia nr. 169 din 29 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători.

Rezultă, astfel, că hotărârea supusă revizuirii sub aspectul laturii civile a rămas definitivă la data de 29 iunie 2012, anterior intrării în vigoare a C. proc. civ. din 2010 (15 februarie 2013) și a C. proc. pen. din 2010 (1 februarie 2014).

S-a reținut că, fiind un litigiu început anterior datei de 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cărora dispozițiile C. proc. civ. din 2010 se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare, iar procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. din 2010 rămân supuse legii vechi (C. proc. civ. din 1865), chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată.

În aplicarea dispozițiilor citate din Legea nr. 76/2012, s-a constatat că prezenta cauză este supusă C. proc. civ. din 1865.

Or, în procesele care se judecă potrivit C. proc. civ. din 1865, sunt aplicabile dispozițiile de procedură reglementate de acest cod coroborate cu norma specială de procedură reglementată de art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, începând cu data de 25 noiembrie 2010, conform cărora "Completul de 5 judecători examinează admisibilitatea recursului în camera de consiliu, fără citarea părților. În cazul în care constată că cererea de recurs este formulată împotriva unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, a unei încheieri care nu se atacă decât odată cu fondul, a unei hotărâri pronunțate în recurs sau în contestație în anulare, dispune, prin încheiere, respingerea cererii ca inadmisibilă".

Astfel fiind, în procedura reglementată de art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, Completul de 5 judecători, al Înaltei Curți de Casație și Justiție a analizat cu prioritate admisibilitatea recursului, constatând că, în cauză, hotărârea pronunțată de instanța civilă în revizuire cu privire la latura civilă a cauzei penale a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor C. proc. civ. din 1865, fiind supusă căilor de atac reglementate de acest cod.

Conform art. 328 din C. proc. civ. din 1865: "Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă."

S-a reținut că, în speță, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat (Sentința penală nr. 1657 din 7 decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, definitivă prin Decizia nr. 169 din 29 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători), a fost pronunțată în temeiul C. proc. pen. din 1968, care nu reglementează vreo cale de atac în fața instanței civile cu privire la latura civilă a cauzei penale.

Or, în susținerea demersului judiciar exercitat, revizuenții invocă dispozițiile art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. din 2010, care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. Însă, pentru argumentele expuse anterior, s-a apreciat că dispozițiile C. proc. pen. din 2010 nu se aplică hotărârilor penale în discuție, care au fost pronunțate anterior datei de 1 februarie 2014.

Atât timp cât reglementările procesuale incidente în privința hotărârilor în discuție nu reglementează calea de atac a revizuirii la instanța civilă împotriva hotărârii penale sub aspectul laturii civile, pe cale de consecință, nu este identificată o normă procesuală care să deschidă calea de atac a recursului împotriva hotărârii irevocabile pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți în soluționarea unei asemenea cereri de revizuire.

În concluzie, s-a reținut că hotărârea pronunțată în revizuire de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție este o hotărâre irevocabilă, nefiind susceptibilă de recurs în temeiul dispozițiilor art. 299 din C. proc. civ. din 1865 ori ale art. 24 din Legea nr. 304/2004.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și justiție a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate în cauză.

Contestația în anulare:

Împotriva acestei încheieri au formulat contestație în anulare recurenții A., B. și C., în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale - Statul Major al Forțelor Terestre, F., D. și E., în calitate de intimați, în temeiul art. 317 din vechiul C. proc. civ., solicitând admiterea contestației în anulare, anularea încheierii civile nr. 210 pronunțate la data de 19 decembrie 2018 în camera de consiliu și fixarea unui termen de judecată, cu citarea părților, în vederea rejudecării în ședință publică a recursului formulat de către aceștia împotriva Deciziei civile nr. 1928 din 17 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2018.

După expunerea situației de fapt, contestatorii au arătat că prezenta contestație în anulare este întemeiată pe dispozițiile vechiul C. proc. civ., având în vedere regula de drept procedural civil conform căreia "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul", reglementată de art. 27 din noul C. proc. civ.

Contestatorii au susținut că este întemeiată contestația în anulare, potrivit dispozițiilor art. 317 din vechiul C. proc. civ., care își găsește corespondentul în art. 503 din noul C. proc. civ., întrucât încheierea nr. 210 din 19 decembrie 2018 a fost pronunțată în condițiile în care aceștia nu au fost legal citați și nici nu au fost prezenți la termenul când a avut loc judecata recursului.

Au arătat că sunt îndeplinite condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru admiterea contestației în anulare, întrucât, la termenul de judecată din 8 octombrie 2018, în vederea acordării posibilității părților de a-și exprima punctul de vedere cu privire la admisibilitatea recursului, prin raportare la dispozițiile art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, instanța a apreciat că se impune fixarea unui termen de judecată în ședință publică, pentru când să fie citate părțile. În acest sens, a fost acordat termen la data de 5 noiembrie 2018. Ulterior, a urmat o succesiune de amânări, ultima dintre acestea fiind dispusă la termenul din 3 decembrie 2018, când instanța a acordat termen la data de 4 februarie 2019, în ședință publică, pentru când părțile aveau termen în cunoștință și urmau să dezbată, în contradictoriu și în ședință publică, admisibilitatea recursului prin raportare la dispozițiile art. 24

1

din Legea nr. 304/2004.

Cu toate acestea, instanța a soluționat recursul formulat de contestatori în cameră de consiliu, fără citarea părților, prin încheierea nr. 210 pronunțată la 19 decembrie 2018, respingându-l ca inadmisibil, deși, așa cum s-a arătat, următorul termen acordat în cauză fusese stabilit pentru data de 4 februarie 2019.

Ca atare, contestatorii au arătat că, la data la care instanța a adoptat soluția de respingere a recursului ca inadmisibil, nu au avut posibilitatea reală și efectivă de a-și susține cauza, respectiv, de a-și exprima punctul de vedere cu privire la admisibilitatea căii de atac.

Contestatorii au mai arătat că, la termenul din 19 decembrie 2018, când instanța a respins recursul ca inadmisibil, nu au fost legal citați, nu au luat cunoștință de acest termen pe nicio altă cale și aveau termen în cunoștință pentru data de 4 februarie 2019.

Astfel, nelegalitatea încheierii atacate și, mai ales, maniera procedurală viciată în care recursul a fost respins ca inadmisibil rezultă din împrejurarea că, prin încheierea pronunțată în data de 8 octombrie 2018, instanța a amânat cauza pentru data de 4 februarie 2019 și a dispus citarea părților, tocmai pentru a acorda posibilitatea acestora să își exprime punctul de vedere cu privire la admisibilitatea recursului.

Or, deși inițial fusese stabilit un termen de judecată în cameră de consiliu, fără citarea părților, pentru tranșarea problemei admisibilității recursului (08.10.2018), completul de judecată a revenit asupra propriei decizii, apreciind că dezlegarea acestui incident trebuie să respecte principiul contradictorialității, sens în care a dispus acordarea unui termen în ședință publică, cu citarea părților (05.11.2018).

Independent de motivele care au stat la baza stabilirii arbitrare a termenului din 19 decembrie 2018, fără a fi adus la cunoștința părților, pentru o judecată echitabilă a recursului cu respectarea tuturor drepturilor fundamentale, contestatorii au arătat că se impunea să fie legal citați, pentru a-și putea susține cauza.

Chiar dacă instanța face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018 pentru a motiva anularea intempestivă a încheierilor pronunțate la termenele din 08.10.2018, 05.11.2018 și 03.12.2018, considerentele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 685/2018 nu invalidează principiile fundamentale ale procesului civil.

Prin urmare, contestatorii au apreciat că se impunea punerea în dezbaterea părților a incidentului privind nulitatea încheierilor pronunțate de completul anterior, pentru a se asigura respectarea principiului contradictorialității și a principiului simetriei, care presupun faptul că orice măsură dispusă, chiar de către un complet necompetent/o instanță necompetentă, nu poate fi invalidată, revocată, anulată și nici măcar modificată printr-o altă procedură decât cea care a stat și la baza adoptării respectivei măsuri.

Au susținut că, în prezenta cauză, le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Contestatorii au învederat și că dispozițiile art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, care ofereau instanței arbitrariul verificării admisibilității recursului în cameră de consiliu, fără citarea părților și care au fost reținute de instanță în motivarea respingerii ca inadmisibil a recursului, au fost abrogate de art. 72, pct. 7 din Titlul II al Legii nr. 255/2013 la data de 1 februarie 2014, nemaifiind aplicabile prezentei spețe, iar instanța avea obligația de a dispune cu privire la acest incident în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, la data de 18 februarie 2019, sub nr. x/2019, contestatorii A., B. și C. au invocat motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

De altfel, motivul legat de neregularitatea procedurii de citare se regăsește și în actuala reglementare, la art. 503 alin. (1), care prevede că "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

În prealabil, se constată că încheierea civilă nr. 210 din 19 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate în cauză, în condițiile unei norme speciale - art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, este o hotărâre irevocabilă, prin care s-a finalizat procesul, și nu o simplă încheiere interlocutorie, dată în cursul judecății, premergătoare soluționării pe fond a cauzei.

Cum textul legal sus-citat se referă generic la toate hotărârile irevocabile, fără a se face distincție între sentințe, decizii și încheieri, rezultă că încheierea pronunțată în cauză, în temeiul art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare.

Cât privește excepția lipsei capacității de folosință a intimatului F., se constată că acesta a decedat la 20 iunie 2013, potrivit certificatului de deces aflat la Dosarul nr. x/2018.

Cum capacitatea de folosință încetează odată cu moartea persoanei, intimatul F. nu mai are folosința drepturilor civile și, potrivit art. 41 alin. (1) din C. proc. civ., nu poate să fie parte în judecată.

De altfel, în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, ce a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de contestatorii din prezenta cauză cu privire la latura civilă a Sentinței penale nr. 1657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, instanța de revizuire a reținut, prin încheierea din 3 mai 2018, că, în raport cu obiectul învestirii instanței, F. nu are calitate în procesul de revizuire.

Prin urmare, urmează să fie admisă excepția lipsei capacității de folosință a intimatului F. și, în consecință, va fi respinsă contestația în anulare formulată în contradictoriu cu acesta.

Contestația în anulare formulată de A., B. și C., în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale - Statul Major al Forțelor Terestre, E. și D. este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

În Dosarul nr. x/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, soluționat prin încheierea civilă nr. 210 din 19 decembrie 2018, ce face obiectul prezentei contestații în anulare, prin rezoluția din 24 iulie 2018, s-a stabilit termen de judecată la data de 8 octombrie 2018, în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru verificarea admisibilității recursului, conform art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, modificată prin Legea nr. 202/2010.

La termenul din 8 octombrie 2018, s-a apreciat că, raportat la obiectul cauzei și la dispozițiile art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 328 alin. (1) din C. proc. civ., se impune dezbaterea admisibilității recursurilor declarate în cauză în ședință publică, în vederea citării părților, pentru a le da posibilitatea acestora să-și exprime punctul de vedere, sens în care s-a fixat termen de judecată a recursurilor în ședință publică la data de 5 noiembrie 2018, cu citarea părților.

Întrucât la termenul din 5 noiembrie 2018 au intervenit motive de amânare pentru lipsă de apărare și stabilirea cadrului procesual ca urmare a decesului intimatului F., s-a acordat termen pentru judecarea recursurilor la data de 3 decembrie 2018, iar recurenții A., B., C. și D., precum și intimatul Ministerul Apărării Naționale - Statul Major al Forțelor Terestre, au primit termenul în cunoștință, potrivit dispozițiilor art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., urmând ca celelalte părți să fie citate.

La termenul de judecată acordat în ședință publică, la 3 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, după ce a pus în discuția părților necesitatea amânării judecării cauzei, a constatat că, prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 137 din 8 noiembrie 2018, au fost stabilite data, ora și locul tragerilor la sorți pentru desemnarea membrilor Completurilor de 5 Judecători pentru anul 2018, având în vedere decizia Curții Constituționale din 7 noiembrie 2018, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte.

S-a arătat că actuala compunere a Completului de 5 judecători a fost stabilită în baza Hotărârii Colegiului de conducere nr. 139 din 13 noiembrie 2018, prin care, în temeiul dispozițiilor art. 19 lit. a

1

) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare, au fost aprobate compunerile Completurilor de 5 Judecători pentru anul 2018, conform rezultatelor tragerilor la sorți efectuate în ședința publică din 9 noiembrie 2018.

Totodată, prin Sentința civilă nr. 4827 din 23 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus, în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, suspendarea executării Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 137 din 8 noiembrie 2018.

Având în vedere aceste împrejurări, instanța a apreciat că se impune amânarea judecării cauzei pentru lămurirea chestiunii prealabile referitoare la legala constituire a completului de judecată și a acordat termen la 4 februarie 2019, pentru când toate părțile aveau termen în cunoștință.

Ulterior, prin rezoluția din data de 12 decembrie 2018 a vicepreședintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza punctului 3 lit. a) din Hotărârea nr. 156 din 6 decembrie 2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol în vederea repartizării aleatorii către Completurile de 5 Judecători nou înființate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367 din 5 decembrie 2018, adoptată de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018.

La 19 decembrie 2018, Completul de 5 judecători nou învestit ca urmare a re-repartizării aleatorii a dosarului în condițiile sus-menționate, a soluționat cauza în camera de consiliu, fără citarea părților, potrivit dispozițiilor art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 202/2010. S-a constatat nulitatea necondiționată a încheierilor din 8 octombrie 2018, 5 noiembrie 2018 și 3 decembrie 2018, pronunțate de o instanță a cărei nelegală compunere a fost reținută de instanța de contencios constituțional, potrivit considerentelor de la pct. 53, 161, 168, 177, 198 din Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018.

Ca urmare a nulității necondiționate a încheierilor menționate, instanța a constatat că litigiul se judecă potrivit dispozițiilor C. proc. civ. din 1865 coroborate cu cele ale art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, în vigoare la data începerii litigiului de fond și pronunțării hotărârii judecătorești sub aspectul laturii civile contestate în prezenta cauză aflată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din circumstanțele concrete ale cauzei, așa cum au fost redate mai sus, se poate considera că, practic, în urma re-repartizării aleatorii a dosarului, a avut loc o preschimbare a termenului de judecată ce fusese acordat de instanță pentru data de 4 februarie 2019, în ședință publică, și pe care părțile îl aveau în cunoștință.

Or, potrivit dispozițiilor art. 153 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, când termenul de judecată este preschimbat din oficiu, pentru motive temeinice, părțile trebuie citate de îndată pentru noul termen fixat. Aceste prevederi legale se regăsesc și în actualul C. proc. civ., la art. 230, fiind menținută obligativitatea instanței de a încunoștința părțile de îndată, prin citare, despre noul termen, în situația preschimbării termenului de judecată.

În speță, hotărârea a fost pronunțată la un alt termen decât cel acordat inițial prin încheiere de ședință, iar cauza a fost soluționată fără citarea părților, care nu au participat la judecată.

În aceste condiții, neregularitatea de ordin procedural privind necitarea părților, care aveau termen în cunoștință, pentru noul termen fixat, este de natură a aduce un prejudiciu în ceea ce privește dreptul acestora la apărare, vătămarea constând în punerea părților în imposibilitate de a cunoaște data judecății și de a-și face apărările necesare.

Față de aceste împrejurări, se constată că sunt îndeplinite în cauză cerințele impuse de art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., fiind incident motivul de contestație în anulare obișnuită referitor la neregularitatea procedurii de citare, întrucât contestatorii nu au fost legal citați și nici nu au fost prezenți în instanță la termenul când a avut loc judecata.

Prin urmare, va fi admisă contestația în anulare și se va anula încheierea civilă nr. 210 din 19 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, cu fixarea unui termen de judecată, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului declarat de A., B. și C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității de folosință a intimatului F. și, în consecință, respinge contestația în anulare formulată în contradictoriu cu această parte.

Admite contestația în anulare formulată de A., B. și C., în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale - Statul Major al Forțelor Terestre, E. și D.

Anulează încheierea civilă nr. 210 din 19 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

Fixează termen la data de 20 mai 2019, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului declarat de A., B. și C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2019.

Procesat de GGC - GV