ÎCCJ, Decizia nr. 10/2019

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 145 din data de 08 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 99 din data de 11 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a reținut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 78 din 23 aprilie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 56 din data de 12 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, constatând că, în speță, contestatoarea a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca principiul unicității căilor de atac reglementate de lege și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.

Împotriva acestei decizii contestatoarea A. a formulat la data de 27 aprilie 2018 contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/2018, fiind fixat în mod aleatoriu termen la data de 11 iunie 2018.

Prin Decizia penală nr. 99 din 11 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018 s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 78 din data de 23 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, fiind, totodată, obligată contestatoarea petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut, în esență, că în speță, petenta A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei Decizii definitive nr. 78 din 23 aprilie 2018 a completului de 5 judecători al Înaltei Curți (prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 56 din data de 12 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018), hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare.

S-a mai relevat că petenta A. a exercitat în cascadă contestație, contestație la executare și apoi din nou contestație împotriva unor hotărâri definitive și nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea succesivă a altor căi de atac, în condiții nereglementate de codificarea procesual penală.

Împotriva Deciziei penale nr. 99 din 11 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018 contestatoarea A. a formulat din nou contestație.

Prin Decizia penală nr. 145 din data de 08 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 99 din data de 11 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, fiind obligată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. și la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut, în esență, că în speță, contestatoarea a formulat, în mod succesiv, contestații împotriva unor decizii definitive, nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea unei căi de atac, fie ordinară, fie extraordinară, aspect de natură a încălca principiul unicității căilor de atac reglementate de lege și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.

Împotriva Deciziei penale nr. 145 din data de 08 octombrie 2018, a formulat contestație A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 18 octombrie 2018.

Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, examinând contestația la executare formulată, prin raportare la actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma dispozițiilor legale incidente, constată că este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Constituție și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanței de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza în fond, după rămânerea definitivă a acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 598 C. proc. pen., se poate formula contestație la executare când s-a pus în executare o hotărârea care nu era definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare ori când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Prin urmare, o contestație la executare făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege este inadmisibilă.

În cauză, contestatoarea a exercitat calea de atac a contestației la executare împotriva unei hotărâri definitive pronunțate într-o altă contestație, nesusceptibilă de a face obiectul căii de atac formulate, aspect de natură a încălca principiul unicității căilor de atac reglementate de lege și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 145 din data de 08 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 145 din data de 08 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT