ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3784/2018

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 iunie 2018, reclamantele A. și B., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au formulat, în temeiul art. 7 alin. (1) din Anexa nr. V la Legea nr. 153/2017, contestație împotriva Ordinului nr. 907 din 24 aprilie 2018, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând anularea, în parte, a ordinului atacat și obligarea intimatului la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care să stabilească o indemnizație de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 431,36 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, o indemnizație de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, respectiv o indemnizație de încadrare brută lunară, începând cu 01.01.2018, în raport de dispozițiile Legii cadru nr. 153/2017, având în vedere valoarea de referință sectorială de 463,5 RON din data de 31.12.2017.

Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentei cauze, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamante, ca neîntemeiată.

În susținerea excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, intimatul arată, în esență, că față de obiectul cererii de chemare în judecată, precum și de împrejurarea că reclamantele contestă modalitatea de calcul a unor drepturi salariale cuprinse în Ordinul nr. 907 din data de 24 aprilie 2018, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. Soluția Înaltei Curți

În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantele A. și B., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimatul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 907 din data de 24 aprilie 2018, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul stabilirii indemnizației de încadrare brute, prin raportare la valoarea maximă de referință sectorială prevăzută pentru personalul salarizat din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție".

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. (…)".

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din același act normativ:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Conform art. 7 din Anexa nr. V la Legea nr. 153/2017:

"(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."

Dispozițiile art. 7 din Anexa nr. V la Legea nr. 153/2017 sunt de strictă interpretare și aplicare, acestea reglementând o excepție de la regulile de competență stabilite prin dispozițiile legale de drept comun.

În speță, în raport cu obiectul acțiunii și cu împrejurarea că reclamantele au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Înalta Curte reține că demersul judiciar inițiat de acestea se circumscrie unui litigiu ce are ca obiect cenzurarea pentru nelegalitate a ordinului de salarizare emis de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind incidente normele de competență derogatorii instituite prin art. 7 din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cererii formulate de reclamantele A. și B. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu intimatul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV