ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 454 din data de 26.09.2017 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 s-au dispus următoarele:

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 199 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu reținerea art. 75 lit. d) - art. 76 C. pen. și art. 79 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpata A. (fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale) pentru infracțiunea de tentativă la omor asupra unui membru al familiei, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 55 rap. la art. 66 - 67 alin. (2) și art. 68 lit. alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 3 ani, a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a impus inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere stabilit, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanta, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatei să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Constanța sau în cadrul Direcției de Gospodărire Comunală în cadrul Primăriei Constanța, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpata nu poate presta această muncă, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare. Numărul zilnic de ore urmează a se stabili conform legii de executare a pedepselor.

În baza art. 65 alin. (1) a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., care nu se execută, decât în cazul revocării sau anulării beneficiului suspendării sub supraveghere.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., în sensul că, dacă pe durata termenului de supraveghere, cu rea-credință nu execută obligațiile impuse, se poate dispuse revocarea suspendării și executarea pedepsei.

În baza art. 245 C. proc. pen. rap. la art. 109 alin. (1) C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatei A. la tratament medical prescris de un medic de specialitate până la însănătoșire.

Potrivit art. 566 C. proc. pen. măsura de obligare la tratament medical se comunică autorității de sănătate publică a județului Constanța .

B. Prin Decizia penală nr. 195/P din 8 februarie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a dispus:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, împotriva Sentinței penale nr. 454 din data de 26.09.2017 pronunțată în dosarul penal nr. x/2017 al Tribunalului Constanța

A fost desființată, în parte, sentința apelată numai în ce privește circumstanța atenuantă reținută de prima instanță și în aceste limite, judecând în fond;

A fost înlăturată aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. și a reținut circumstanța atenuată prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., făcând aplicarea acesteia în condițiile art. 76 alin. (1) C. pen.

A fost menținută pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, aplicate inculpatei A. prin sentința apelată, precum și cea privind aplicarea pedepsei accesorii.

Au fost menținute dispozițiile privind aplicarea art. 91 - 93 C. pen., acelea privind aplicarea art. 245 C. proc. pen. rap. la art. 109 alin. (1) C. pen. (obligarea inculpatei la tratament medical) și privind aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Împotriva Deciziei penale nr. 195/P din 8 februarie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în termen legal, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

C. Prin încheierea din 23 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 195/P din 8 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimata inculpată A.

A trimis cauza la Completul 3 în vederea soluționării și a acordat termen la data de 20 februarie 2019, reținându-se că aspectele antamate de inculpat în susținerea cererii de recurs în casație pot fi valorificate pe calea recursului în casație în temeiul dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs în casație procurorul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În susținerea acestui caz, s-a arătat că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Constanța este nelegală în raport de omisiunea instanțelor de a revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare și de a alătura această pedeapsă la cea de 3 ani închisoare. În acest sens, s-a menționat că din cazierul judiciar al inculpatei (aflat la fila x dos UP) rezultă aceasta a fost condamnată prin Sentința penală nr. 1247 din 29.10.2015 la pedeapsa de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, fixându-se termen de încercare de 3 ani, soluția primei instanțe rămânând definitivă prin neapelare la data de 25.11.2015.

Se constată că instanța de fond a dispus, în baza art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. rap. la art. 199 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu reținerea art. 75 lit. d) - art. 76 C. pen. și art. 79 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, dispunând suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani.

Prin Decizia penală nr. 195/P din 8 februarie 2018, Curtea de Apel Constanța a admis apelul parchetului numai în ce privește circumstanța atenuantă reținută de prima instanță, a înlăturat aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., a reținut circumstanța atenuată prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., făcând aplicarea acesteia în condițiile art. 76 alin. (1) C. pen.

A fost menținută pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, aplicate inculpatei A. prin sentința apelată, precum și cea privind aplicarea pedepsei accesorii. Au fost menținute dispozițiile privind aplicarea art. 91- 93 C. pen.

Înalta Curte constată că din fișa de cazier existentă la dosarul cauzei rezultă că inculpata A. a fost condamnată prin Sentința penală nr. 1247 din 29.10.2015 la pedeapsa de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, fixându-se termen de încercare de 3 ani, soluția primei instanțe rămânând definitivă prin neapelare la data de 25.11.2015.

În acest context, se observă că prezenta faptă a fost săvârșită la data de 31 octombrie 2016, în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin Sentința penală nr. 1247 din 29.10.2015 a Judecătoriei Constanța.

Potrivit art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969: dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Astfel, în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare al suspendării condiționate, se impunea revocarea pedepsei 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1247 din 29.10.2015 a Judecătoriei Constanța în Dosarul nr. x/2012 și adăugarea acesteia la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpata urmând să execute pedeapsa principală de 4 ani închisoare.

Mai mult, Înalta Curte observă că instanța de apel a menționat în considerentele deciziei recurate că se va îndrepta către minimul special prevăzut de lege, în final aplicând inculpatei pedeapsa de 3 ani închisoare.

În ceea ce privește tratamentul sancționator, Înalta Curte constată că minimul special pe care instanța îl putea aplica pentru fapta dedusă judecății era de 2 ani, 2 luni și 20 de zile la care se adăuga pedeapsa de 1 an închisoare a cărei revocare se impunea.

În acest sens, se are în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de omor, art. 188 alin. (1) C. pen., sunt de la 10 la 20 de ani. Săvârșirea infracțiunii de omor în condițiile art. 199 alin. (1) C. pen. atrage majorarea maximului pedepsei cu o pătrime, și nu a limitelor de pedeapsă, astfel cum în mod greșit a indicat instanța de apel. Cum instanța s-a orientat spre minimul special incidența art. 199 alin. (1) C. pen. nu are nicio greutate cu privire la tratamentul sancționator aplicat inculpatei.

Reținerea tentativei la infracțiunea de omor atrage reducerea limitelor la jumătate (5 ani la 12 ani și 6 luni), reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. conduce la reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime în condițiile art. 76 alin. (1) C. pen. (3 ani și 4 luni la 8 ani și 4 luni), iar dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. presupun reducerea limitelor cu o treime (2 ani, 2 luni și 20 de zile la 5 ani și 8 luni).

Astfel, minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății era de 2 ani, 2 luni și 20 de zile la care se impunea adăugarea pedepsei de 1 an închisoare, ca urmare a revocării suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 1247 din 29.10.2015 a Judecătoriei Constanța în Dosarul nr. x/2012, inculpata urmând a executa pedeapsa principală de 3 ani, 2 luni și 20 de zile.

În realitate, văzând criticile din apelul declarat numai de către Ministerului Public, instanța a înlăturat o circumstanță atenuantă reținând o alta cu același efect sau consecințe în plan sancționator. Înalta Curtea amintește că recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care se pot înlătura efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate, enumerate de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei exhaustiv.

În acest sens, instanța constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța este nelegală în ceea ce privește tratamentul sancționator aplicat, reflectat în maniera stabilirii cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, fără a evalua toate instituțiile de drept penal incidente. Art. 96 alin. (4) și (6) C. pen., prevăd că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune (cu intenție), descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

Norma referitoare la revocarea suspendări condiționate dispuse anterior și definitiv, față de același inculpat, în condițiile săvârșirii unei infracțiuni intenționate în termenul de încercare, este imperativă, iar nu facultativă. Consecințele revocării suspendări condiționate anterioare trebuie evaluate în cadrul individualizării judiciare, în contextul determinării cuantumului pedepsei ce se va executa.

În condițiile precizării exprese de către instanța de fond, dar și de cea de apel că pedeapsa va fi orientată către minimul special, nelegalitatea constatată pe calea recursului în casație nu poate fi complinită de instanța de recurs, ci presupune o apreciere privind reindividualizarea pedepsei și a modalității de executare, față de toate instituțiile de drept substanțial incidente, aspect ce nu se poate realiza în procedura pendinte. Înalta Curte pentru a dispune astfel a constatat că instanța de apel a achiesat la limitele tratamentului sancționator stabilit de instanța de fond, respectiv la cuantumul pedepsei și modalității de executare, în condițiile în care nu a evaluat consecința revocării suspendării condiționate asupra limitelor pedepsei de executat. Cum tratamentul sancționator, sub aspectul cuantumului pedepsei și modalității de executare trebuie realizat față de toate instituțiile incidente ce trebuie evaluate simultan pentru justa individualizare a pedepsei și modalității de executare, iar în calea de atac a recursului acest demers nu este posibil, urmează a se dispune casarea deciziei penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța învestită cu soluționarea apelului, respectiv Curtea de Apel Constanța, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 195/P din 8 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimata inculpată A..

Casează decizia penală recurată și, rejudecând:

Trimite cauza spre rejudecare la instanța învestită cu soluționarea apelului, respectiv Curtea de Apel Constanța, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare.

Menține actele efectuate în cauză până la data de 19.12.2017.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV