Decizia nr. 248/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2278/2016 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 2 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, suspendarea executării Deciziei ASF nr. 923/20.04.2016 și a Deciziei ASF nr. 925/20.04.2016, până la soluționarea în primă instanță a acțiunii în anularea acestor acte, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 2278 din 22 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară și a dispus suspendarea executării Deciziilor ASF nr. 923/20.04.2016 și nr. 925/20.04.2016 până la soluționarea în primă instanță a acțiunii în anularea acestor acte.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 2278 din 22 iunie 2016, pronunțată de instanța de fond, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantele A. și B.

Apărările formulate de intimate Legal citate, intimatele-reclamante A. și B. nu au formulat întâmpinare în cauză.

Prin cererea depusă la dosar la primul termen de judecată din data de 23 ianuarie 2019, intimatele-reclamante A. și B. au învederat că renunță la judecarea cererii de suspendare dedusă judecății în primă instanță, invocând dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea intimatelor-reclamante la judecata cererii de suspendare dedusă judecății în primă instanță și va dispune anularea sentinței recurate, pentru motivele arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., invocate de către intimatele-reclamante în susținerea solicitării formulate în recurs: "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. [...] (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. [...]" Constatând că, în speță, intimatele-reclamante au formulat cerere de renunțare la judecata cererii de suspendare dedusă judecății în primă instanță, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". De asemenea, Înalta Curte reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al intimatelor-reclamante care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în raport de dispozițiile art. 406 alin. (1) și alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea intimatelor-reclamante la judecata cererii de suspendare care face obiectul Dosarului nr. x/2016 și, pe cale de consecință, va anula sentința civilă atacată. Văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-pârâtă și luând act că solicitarea de renunțare a fost făcută de intimatele-reclamante după comunicarea recursului, în baza dispozițiilor art. 406 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea în discuție și va obliga intimatele-reclamante B. și A. la plata către recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.