ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 235/2019

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată la data de 1 martie 2016 SC A. SA a formulat contestație împotriva încheierii nr. 4/10.02.2016 pronunțată de Vicepreședintele Curții de Apel București în Dosarul nr. x/2016. În cuprinsul cererii contestatoarea a solicitat: anularea încheierii de autorizare în ceea ce privește autorizarea inspecției inopinate la sediul A.; anularea Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței nr. 137/18.02.2016 emis în baza încheierii de autorizare; anularea tuturor actelor de inspecție desfășurate de Consiliul Concurenței în baza încheierii de autorizare și a procesului-verbal de constatare și inventariere nr. RG2656/23.02.2016 încheiat cu această ocazie; restituirea documentelor și suporturilor informatice ridicate ca urmare a inspecției; obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 4286 din 3 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2016, a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimatul Consiliul Concurenței și a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea SC A. SA împotriva încheierii nr. 4 din data de 10 februarie 2016 a Curții de Apel București.

Instanța a admis excepția inadmisibilității atacării operațiunilor administrative efectuate de Consiliul Concurenței, excepție invocată de intimatul Consiliul Concurenței și, ca atare, a respins, ca inadmisibile, capetele de cerere având ca obiect anularea tuturor actelor de inspecție efectuate de Consiliul Concurenței în baza încheierii de autorizare și a Procesului-verbal de constatare și inventariere nr. RG 2656/23.02.2016, precum și capătul de cerere privind restituirea documentelor și suporturilor informatice.

A fost disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței nr. 137/18.02.2016, și a fost dispusă formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 22.01.2019, cu citarea părților.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Verificându-și competența de soluționare a cauzei cu care a fost învestită, în raport cu obiectul cauzei, în temeiul art. 97 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză este incident cazul de necompetență de ordine publică prevăzut de art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere argumentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Instanța a fost învestită cu soluționarea cererii contestatoarei privind anularea Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței nr. 137/18.02.2016 emis în baza încheierii de autorizare nr. 4 din data de 10 februarie 2016 a Curții de Apel București, capăt de cerere disjuns conform Deciziei nr. 4286 din 3 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2016.

În conformitate cu dispozițiile art. 97 din C. proc. civ. "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa."

Or, în raport cu obiectul cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, dacă prin lege organică nu se prevede altfel", și constatând că actul atacat a fost emis de o autoritate publică de nivel central, va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale.

Declină competența de soluționare a cererii formulate de contestatoarea SC A. SA la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV