ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 443/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2008, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. Homoroade prin lichidator judiciar C. și S.C. D. S.R.L. Negrești Oaș, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:

- anularea contractului de vânzare-cumpărare prin licitație publică încheiat la 01 iunie 2007 privind livada de pomi fructiferi în suprafață totală de 514,84 ha, precum și restul activelor proprietatea pârâtei S.C. B. S.A. Homoroade, județul Satu Mare astfel cum sunt descrise în acest act, constatând că dreptul la preempțiune prevăzut în contractul de arendă din 9 februarie 2007 și 3 aprilie 2007 nu a fost respectat în momentul încheierii contractului;

- obligarea pârâtei S.C. B. S.A. Homoroade, județul Satu Mare, prin lichidatorul judiciar, la încheierea contractului de vânzare cumpărare privind livada de pomi fructiferi în suprafață de 398,78 ha și toate activele proprietatea pârâtei S.C. B. S.A. Homoroade, județul Satu Mare, în temeiul dreptului de preempțiune prevăzut la cap. V pct. 5.2 din contractul de arendă, astfel cum sunt descrise și la prețul de adjudecare din procesul-verbal de adjudecare din 01 iunie 2007;

- obligarea în solidar a celor doi pârâți la restituirea recoltei de pe întreaga suprafață de livadă ce a făcut obiectul contractului de arendă din 09 februarie 2007 și 03 aprilie 2007, la valoarea de 450.000 RON, ce se va stabili prin expertiză tehnică.

La acest dosar a fost conexat dosarul nr. x/2008 al Tribunalului Satu Mare prin care S.C. B. S.A. Homoroade a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 42.544,2 RON, reprezentând arenda restantă la contractele de arendă nr. 1 din 09 februarie 2007 și 1 din 03 aprilie 2007.

Prin încheierea pronunțată în data de 22 martie 2012 în dosar nr. x/2008 Tribunalul Satu Mare a dispus, printre altele, disjungerea cererii privind obligarea pârâtei S.C. B. S.A. Homoroade la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru livada de pomi fructiferi în suprafață de 398,78 ha și toate activele pârâtei și cererea având ca obiect obligarea pârâților la restituirea recoltei de pe întreaga suprafață a livezii ce a făcut obiectul contractelor de arendă din data de 02 septembrie 2007 și 03 aprilie 2007. Cele două cereri disjunse au fost înregistrate sub număr de dosar x/2012.

După disjungere, prin încheierea pronunțată în data de 07 iunie 2012 s-a dispus suspendarea judecării celor două cereri în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Prin decizia nr. 259 pronunțată în data de 16 septembrie 2013 de Curtea de Apel Oradea a fost admis recursul promovat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Satu Mare în data de 07 iunie 2012, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 în privința capătului de cerere privind obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu reclamantul și s-a dispus trimiterea cererii instanței de fond în vederea continuării judecății.

Prin sentința nr. 24/LC/2015 din 16 martie 2015, definitivă prin decizia nr. 215/C/2015-A din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a și irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă nr. 913 din 19 mai 2016, Tribunalul Satu Mare a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiate și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. Homoroade prin lichidator judiciar ing. C. și S.C. D. S.R.L. prin lichidator judiciar E., ca neîntemeiată.

Urmare a pronunțării acestor hotărâri și ca efect al cererii de repunere pe rol admisă prin încheierea din 12 iunie 2017, Tribunalul Satu Mare a rămas învestit numai cu soluționarea capătului de cerere având ca obiect obligarea în solidar a celor două pârâte la restituirea recoltei de pe întreaga suprafață de livadă ce a făcut obiectul contractelor de arendă din 9 februarie 2007 și din 3 aprilie 2007.

Prin sentința nr. 347 din 30 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2005, menținută prin decizia nr. 46 din 21 martie 2017 a Curții de Apel Oradea, s-a dispus închiderea procedurii de insolvență față de B. S.A. și radierea acesteia din Registrul Comerțului.

Prin sentința civilă nr. 102 din 04 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2011, menținută prin decizia nr. 13 din 23 ianuarie 2014 a Curții de Apel Oradea, s-a dispus închiderea procedurii de insolvență față de D. S.R.L. și s-a dispus radierea acesteia din Registrul Comerțului.

Având în vedere aceste soluții, la termenul din data de 12 iunie 2017 reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de succesori ai celor două societăți radiate, a următorilor pârâți: societatea F. S.R.L. și G. S.R.L. și Agenția Domeniilor Statului pentru B. S.A.

Prin sentința nr. 341 din 18 decembrie 2017, Tribunalul Satu Mare a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților.

A respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Domeniilor Statului, Societatea F. S.R.L. și G., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța a reținut, în esență, că, în temeiul art. 969 și 973 C. civ., drepturile născute în favoarea reclamantului prin cele două contracte de arendă încheiate în data de 09 februarie 2007 și la data de 03 aprilie 2007 nu sunt opozabile societății D. S.R.L., în calitate de cumpărător al bunurilor arendate, această din urmă societate fiind terț față de cele două contracte de arendă, această societate neputând răspunde pentru încălcarea acestor drepturi, neavând astfel calitate procesuală pasivă în acțiunea în despăgubire întemeiată pe neexecutarea obligațiilor asumate prin cele două contracte de arendă menționate în acțiune.

Tribunalul a apreciat că din moment ce societatea D. S.R.L. nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea întemeiată pe răspunderea contractuală cu privire la două contracte de arendă în care această societate nu este parte, nici asociații săi nu au calitate procesuală pasivă, răspunderea acestora, în calitate de asociați, putând fi angajată doar dacă se stabilește în prealabil răspunderea societății respective. Pe de altă parte, în temeiul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, aceștia nu au calitate procesuală pasivă nici în ceea ce privește pretențiile care depășesc valoarea aporturilor sociale subscrise.

Referitor la pârâta Agenția Domeniilor Statului, instanța a constatat că aceasta a fost chemată în judecată în calitate de succesoare în drepturi a societății B. S.A. Homoroade, calitatea de creditor în procedura de insolvență neconferindu-i și calitatea de succesor a debitoarei aflate în insolvență.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel apelantul-reclamant A. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecată la prima instanță.

În primul rând, apelantul a apreciat că hotărârea este lovită de nulitate, potrivit art. 105 C. proc. civ., în cauză fiind incidentă excepția de necompetență de ordine publică prevăzută de art. 159 pct. 3 C. proc. civ., sens în care a solicitat anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre competentă soluționare judecătorului sindic.

În al doilea rând, apelantul a criticat hotărârea atacată apreciind că, în mod greșit, pricina a fost soluționată pe cale de excepție, fără a se intra în cercetarea fondului, sens în care a arătat că excepția invocată de instanță nu este fondată, deoarece cei citați în calitate de asociați ai pârâtelor falite sunt în măsură a fi obligați, în solidar și în raport de calitatea lor, conform întinderii ori numărului părților sociale deținute, la acoperirea prejudiciului provocat lui.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 102/C din 26 aprilie 2018, a respins apelul apelantului-reclamant, ca nefondat.

Cu privire la primul motiv de apel instanța a reținut că, prin decizia nr. 661 din 25 octombrie 2012, irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, chestiunea legată de competența funcțională de soluționare a cauzei a fost soluționată cu putere de lucru judecat, astfel că nu se mai poate reveni asupra statuărilor respective fără încălcarea efectelor unor hotărâri irevocabile.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la greșita soluționare a cauzei pe excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților introduși în cauză după repunerea pe rol a cauzei, curtea a constatat că este nefondat, statuările primei instanțe cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive fiind considerate legale și temeinice.

Curtea a constatat, în esență, că S.C. D. S.R.L. nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea întemeiată pe răspunderea contractuală cu privire la două contracte de arendă în care nu este parte și nici asociații săi nu au această calitate procesuală pasivă, câtă vreme răspunderea lor, în calitate de asociați poate fi angajată doar dacă se stabilește în prealabil răspunderea societății, răspundere limitată până la concurența capitalului social subscris de fiecare în condițiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată.

În ceea ce privește calitatea procesual pasivă a pârâtei Agenția Domeniilor Statului, curtea a constatat că aceasta a fost chemată în judecată în calitate de succesoare în drepturi a societății S.C. B. S.A., însă din decizia nr. 46 din 21 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2005 rezultă că aceasta a avut doar calitatea de creditor în procedura de insolvență a societății B. S.A., calitatea de creditor în procedura de insolvență neconferind și calitatea de succesor al debitoarei aflate în insolvență.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul-reclamant A.

Recurentul-reclamant își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Prima critică vizează greșita soluționare a excepției de necompetență de ordine publică reglementată de art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Consideră recurentul că soluția pronunțată cu privire la această excepție încalcă dispozițiile intrate în putere de lucru judecat prin decizia nr. 111 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea.

Consideră recurentul că, prin repunerea pe rol, la cererea reclamantului a acțiunii suspendate, cauza trebuia rejudecată conform dispozițiilor obligatorii ale deciziei de casare nr. 111 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea - definitivă și irevocabilă - care a stabilit competența de soluționare în rejudecare a judecătorului sindic.

Precizează recurentul că, în mod greșit, se reține și de către instanța de apel în decizia atacată, că instanța de rejudecare ar fi stabilit prin încheierea din 22 martie 2012 o altă competență funcțională de soluționare a capetelor de cerere disjunse, o astfel de dispoziție neavând nicio eficiență juridică față de cele dispuse prin decizia nr. 111 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, cu privire la competența funcțională a instanței de rejudecare și care a fost tocmai motivul de desființare a primei soluții a instanței de fond și pentru care s-a dispus rejudecarea cauzei de judecătorul sindic.

Recurentul arată că aceste dispoziții ale deciziei nr. 111 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Oradea ca instanță de apel, deși intrate în puterea lucrului judecat, au fost încălcate de instanța de fond în rejudecare, care a soluționat cererea reclamantului cu nerespectarea normelor de competență materială și funcțională prestabilite prin decizia de casare, de un judecător necompetent, contrar celor dispuse prin decizia de casare, astfel că hotărârea pronunțată de Tribunalul Satu Mare este lovită de nulitate, potrivit prevederilor art. 105, 159 pct. 3 C. proc. civ., nulitate care lovește iremediabil toate actele procedurale întocmite de judecătorul respectiv, din momentul redeschiderii judecății cauzei la fond după suspendare.

Cea de-a doua critică vizează faptul că instanța de fond, în mod greșit, a soluționat procesul pe cale de excepție, fără a intra în cercetarea fondului, decizia instanței de apel, de menținere a acestei soluții, fiind astfel nelegală, în condițiile în care în cauză erau incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Argumentele aduse în susținerea acestei din urmă critici vizează următoarele aspecte.

În mod greșit instanța de fond precum și cea de apel apreciază că pârâții citați în cauză, care au fost asociați ai S.C. D. S.R.L. și care au dobândit patrimoniul lichidat de aceștia, nu au calitate procesuală întrucât acestora le sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și ei nu răspund decât în limita capitalului social subscris.

Cele două hotărâri ale instanțelor de fond și apel sunt nelegale, textul de lege, art. 3 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, invocat de acestea în sprijinul excepției lipsei calității procesual-pasive a pârâților, nu îi exonerează de răspundere pe asociații unei societăți cu răspundere limitată, răspunderea asociaților lor există chiar dacă este limitată potrivit legii și prin urmare au calitate procesuală, în limitele prevăzute de lege.

Ambele instanțe au greșit fundamental întrucât textul de lege invocat nu este aplicabil acestor pârâți, deoarece ei sunt beneficiarii unui patrimoniu, ce cuprinde suma drepturilor și obligațiilor aferente, dobândit în comun, în proporții diferite. Odată dobândit acest patrimoniu, regimul lui juridic și al dobânditorului proprietar, este cel de drept comun și nu cel reglementat de legea comercială. Ori, patrimoniul preluat conține și una din obligații, cea privind livada, afectată de dreptul arendașului asupra recoltei anului agricol 2007, pentru care acesta a făcut investiții, cheltuieli, și nu a fost satisfăcut de proprietar, așa cum impun dispozițiile Legii nr. 16 din 05 aprilie 1994 cu modificările ulterioare și dispozițiile C. civ. referitoare la această instituție. Obligația proprietarului de a respecta dreptul arendașului la preluarea recoltei, este preluată în continuare și datorată de actualii proprietari.

Ambele instanțe au ignorat și împrejurarea că prin încheierea din 11 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Satu Mare, pronunțată în contradictoriu cu cele două pârâte, asupra recoltei de fructe cuvenită arendașului conform celor două contracte de arendă, precum și a restului activelor ce au format proprietatea S.C. B. S.A. Homoroade și înstrăinate pârâtei S.C. D. S.R.L., obiect al dosarului nr. x/2008 aflat pe rolul Tribunalului Satu Mare, s-a instituit măsura sechestrului, administrarea sechestrului fiind încredințată lui S.C. D. S.R.L..

Excepția lipsei calității procesual-pasive a Agenției Domeniilor Statului (ADS) nu este operantă în cauză, soluția celor două instanțe fiind fundamental greșită întrucât statul român are dublă calitate: este proprietarul terenului pe care sunt amplasate activele aparținând S.C. B. S.A., inclusiv livada de pomi fructiferi și în același timp creditor, pentru redevența aferentă datorată, prin reprezentantul său ADS, care este administratorul acestei proprietăți funciare.

Imobilele (parcelele) pe care este amplasată livada de pomi fructiferi și, în general, toate activele aparținând S.C. B. S.A. Homoroade, formează proprietatea privată tabulară a statului român, iar ADS are înscris în cărțile funciare, la partea B.II., dreptul de administrare asupra acestor parcele, conform datelor de carte funciară.

ADS avea și are în continuare calitatea de administrator asupra imobilelor a avut într-adevăr și el calitatea de creditor atât al S.C. B. S.A. dar și al S.C. D. S.R.L., calitate pe care pe parcursul derulării procedurii de insolvență al acestor societăți judecătorul sindic, în mod inexplicabil, nu i-a confirmat-o, refuzându-i înscrierea în tabelul creditorilor. Contrar celor reținute de cele două instanțe, acesta a fost și unic asociat la S.C. B. S.A., așa cum rezultă din evidențele și fișierul de date al Oficiului Registrului Comerțului Satu Mare, depuse și la dosarul de faliment dar și la prezentul dosar. În urma lichidării patrimoniului societății în insolvență, ceea ce a rămas din acest patrimoniu, în mod obligatoriu a fost preluat de ADS - ceea ce nu s-a verificat nici la fond nici în apel de cele două instanțe - astfel că și acest pârât avea calitate procesual-pasivă în cauză.

Procedura de insolvență fiind închisă de judecătorul sindic, singura formă de răspundere ce mai poate fi pusă în discuție este cea de natură obligațională delictuală sau/și contractuală, față de cei ce au preluat patrimoniul lichidat al fostelor societăți pârâte.

Prin lichidarea patrimoniului și transmiterea lui către aceste persoane, indiferent de natura lor, fizică ori juridică, acestea au preluat tot ceea ce cuprinde patrimoniul - adică suma drepturilor și a obligațiilor corelative. Una dintre obligații - aceea rezultată din cererea de desdăunare a reclamantului, pentru prejudiciul încercat ca urmare a nerespectării drepturilor sale de arendaș de către reprezentanții ambelor societăți a subzistat, fiind suspendată pe toată perioada derulării procedurii de insolvență, deși ea în mod normal ar fi trebuit să fie soluționată de judecătorul sindic în cadrul acelei proceduri, așa cu s-a dispus de instanța de apel. Dar, nefiind făcută dovada stingerii sale, obligația le-a fost transmisă ca atare, odată cu lichidarea și preluarea patrimoniului societăților pârâte, având în vedere că în favoarea acestui reclamant instanța a dispus anterior și măsura încuviințării sechestrului judiciar prin sentința civilă nr. 1730 din 11 decembrie 2009 din dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Satu Mare.

Nefiind făcută dovada satisfacerii creanței după epuizarea acestei proceduri, raportul juridic a rămas în continuare nesoluționat ceea ce dă în continuare dreptul reclamantului-creditor la desdăunare.

În această situație, chiar dacă Legea nr. 85/2006 nu cuprinde o reglementare expresă a situației în speță, a creditorului a cărui creanță nu a fost satisfăcută în urma derulării procedurii de insolvență și lichidării, aceeași lege prin art. 149 face mențiunea completării sale cu dispozițiile C. civ., C. proc. civ. și a Codului comercial, pe deplin aplicabile în speță privitor la pârâții introduși în cauză principii consacrate și reglementate de prevederile art. 479, 484, 644 și 998 și următoarele C. civ., în vederea reparării pagubei create de debitori și respectării drepturilor legitime ale reclamantului creditor.

Prevederile art. 137 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 menționează că doar debitorii persoane fizice pot fi descărcați integral de obligațiile pe care le aveau înainte de intrarea în procedura de insolvență, dar și atunci vor fi descărcați numai în măsura în care obligațiile lor au fost plătite, iar prevederile legii arendei, Legea nr. 16 din 06 aprilie 1994, legislație în vigoare la data încheierii contractelor de arendă legal încheiate, conferă dreptul arendașului asupra recoltei de pe terenul arendat, pentru perioada arendării, cu obligația corelativă ce revine proprietarului livezii arendate, indiferent cine dobândește între timp proprietatea bunului ce a fost supus arendării.

În acest context, pârâții, persoane fizice și juridice, au obligația de a acoperi creanța odată ce le-a fost transmisă și aceștia au preluat patrimoniul celor două societăți, din care a făcut parte și livada arendată, la care ei au fost asociați.

Recurentul concluzionează în sensul că instanța de fond, în mod greșit, a soluționat procesul pe calea excepției calității procesual pasive, soluție greșit menținută de instanța de apel existând toate temeiurile ca această excepție să fie înlăturată și să se dispună casarea hotărârilor atacate, cu rejudecare și examinarea și soluționarea pe fond a cauzei.

Intimata-pârâtă Agenția Domeniilor Statului a depus întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ. iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă este neîntemeiată și va fi respinsă întrucât argumentația adusă în sprijinul primei critici invocate permite exercitarea controlului de legalitate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 304 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., cea de-a doua critică putând fi analizată din perspectiva motivului de modificare prevăzut de art. 304 alin. (1) punct 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Menținând hotărârea instanței de fond sub aspectul soluției date excepției de necompetență de ordine publică reglementată de art. 159 pct. 3 C. proc. civ., instanța de control judiciar a statuat în mod legal asupra calificării acestei excepții cât și asupra faptului că soluționarea acesteia sunt aspecte ce au intrat în puterea de lucru judecat.

Astfel, deși invocă încălcarea de către instanțe a dispozițiilor art. 159 pct. 3 C. proc. civ. ce reglementează caracterul de ordine publică al excepției de necompetență teritorială exclusivă, recurentul aduce în susținere argumente ce supun analizei excepția de necompetență funcțională, acestea vizând faptul că acțiunea trebuia să fie soluționată de judecătorul sindic și nu de instanța de drept comun, calificarea dată acestei excepții de către instanța de apel fiind corectă.

Excepția necompetenței funcționale a fost soluționată, cu putere de lucru judecat, aspect ce rezultă din parcursul procesual al cauzei.

Astfel, prin sentința nr. 1243 din 28 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a dispus respingerea acțiunii formulate de către reclamantul A. și admiterea cererii formulate de către S.C. B. S.A. cu obligarea pârâtului A. la plata sumei de 42.554,2 RON cu majorări de întârziere calculate până la data de 01 octombrie 2008.

Această sentință a fost desființată prin decizia civilă nr. 111/C din data de 14 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008-A, dispunându-se trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru competentă judecare deoarece din contractului de vânzare - cumpărare încheiat în data de 01 iunie 2007 a rezultat că B. S.A. este o societate aflată în stare de faliment, iar din cuprinsul cererii de chemare în judecată a rezultat că toate actele atacate au fost derulate în cadrul procedurii de insolvență.

În rejudecare, prin încheierea din data de 22 martie 2012, judecătorul sindic a dispus disjungerea cererii privind obligarea pârâtei B. S.A. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru livada de pomi fructiferi în suprafață de 398,78 ha și toate activele pârâtei și cererea având ca obiect obligarea pârâților la restituirea recoltei de pe întreaga suprafață de livadă ce a făcut obiectul contractelor de arendă din 09 februarie 2007 și 03 aprilie 2007. S-a disjuns și cauza înregistrată sub nr. x/2008 conexată la dosar nr. x/2008.

În pronunțarea acestei soluții judecătorul sindic a reținut că la stabilirea competenței de soluționare prin decizia civilă nr. 111/C din 14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a avut în vedere cererea prin care s-a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01 iunie 2007 în cadrul procedurii de insolvență, motiv pentru care a apreciat că numai față de această cerere hotărârea Curții de Apel Oradea produce efectele prevăzute de art. 297 alin. (1) teza finală. Cu privire la cererea prin care s-a solicitat obligarea S.C. B. S.A. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru livada de pomi fructiferi în suprafață de 398,78 ha și toate activele acesteia, precum și la cererea prin care s-a solicitat obligarea pârâților la restituirea recoltei de pe suprafața de livadă ce a făcut obiectul contractului de arendă din data de 09 februarie 2007 și 03 aprilie 2007, judecătorul sindic a constatat că aceste cereri au ca obiect o obligație de a face și pretenții. Deoarece soluționarea cererilor care au ca obiect o obligație de a face sau pretenții împotriva societății aflate în insolvență nu intră în atribuțiile judecătorului sindic enumerate la art. 11 din Legea nr. 85/2006 și nu sunt aferente procedurii de insolvență, judecătorul sindic a apreciat că se impune disjungerea acestor două cereri și judecarea lor în cadrul procedurii de drept comun.

Încheierea prin care s-a dispus disjungerea cauzei a fost recurată de către apelant, iar prin decizia nr. 661 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008 s-a dispus respingerea recursului declarat de către acesta.

Rezultă, așadar, că prin decizia nr. 661 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008 a fost soluționată, cu putere de lucru judecat, excepția de necompetență funcțională de soluționare și a cererii având ca obiect restituirea recoltei sau a contravalorii acesteia, astfel că orice chestiune legată de competența funcțională de soluționare a cauzei nu mai poate fi pusă în discuție și reanalizată.

Cea de-a doua critică, vizând modul în care a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților introduși în cauză, ca urmare a radierii pârâților inițiali din Registrul Comerțului, este de asemenea, nefondată.

Întrucât societățile chemate inițial în judecată, în calitate de pârâte au intrat în procedura falimentului și au fost radiate ca efect al închiderii procedurii, recurentul-reclamant a solicitat introducerea în cauză, în calitate de succesori ai celor două societăți radiate, a intimaților-pârâți F. S.R.L. și G. S.R.L. și a intimatei-pârâte Agenția Domeniilor Statului pentru B. S.A..

Acțiunea cu soluționarea căreia a rămas învestit Tribunalul Satu Mare, urmare a pronunțării deciziei nr. 661 din 25 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea, a fost calificată de instanța de fond - fapt necontestat de părți - ca fiind o cerere în despăgubiri, întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, justificată de neexecutarea obligațiilor derivate din contractele de arendă nr. 1 din 09 februarie 2007 și nr. 1 din 03 aprilie 2007 atât de către intimata-pârâtă B. S.A., în calitate de cocontractant, pe de-o parte, cât și de către intimata-pârâtă D. S.R.L., în calitate de cumpărător al plantațiilor ce au format obiectul celor două contracte de arendă, pe de altă parte.

Răspunderea civilă contractuală este guvernată de principiul relativității efectelor contractului și de cel al opozabilității față de terți a contractului.

Dispozițiile art. 969, art. 973 și art. 1082 C. civ., în forma în vigoare la data încheierii contractelor de arendă, consacră principiul relativității efectelor contractului, ceea ce înseamnă că un contract produce efecte obligatorii doar pentru părțile contractante, răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor fiind o răspundere personală, care revine doar persoanei care a încălcat obligația stabilită în sarcina sa - acesta fiind contextul în care a fost examinată de către instanța de apel legalitatea și temeinicia sentinței apelate.

Astfel, stabilind corect limitele de analiză, instanța de control judiciar s-a raportat, în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, din perspectiva principiului relativității efectelor contractului, la identificarea debitorul obligației neexecutate.

Intimata-pârâtă D. S.R.L. a fost chemată în judecată în calitate de cumpărător al plantațiilor ce au format obiectul celor două contracte de arendă.

Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între B. S.A. în calitate de vânzător și D. S.R.L., în calitate de cumpărător s-a transmis numai proprietatea asupra plantațiilor ce au format obiectul contractelor de arendă, cele două părți neconvenind și asupra transmiterii obligațiilor vânzătorului.

De altfel, sub imperiul reglementării existente în vechiul C. civ., cesiunea de datorie nu era recunoscută de lege.

Astfel, în mod corect, s-a reținut de către instanța de apel că transmiterea proprietății unui bun nu presupune și cesionarea obligațiilor asumate de vânzător în legătură cu acel bun, împrejurare față de care intimata-pârâtă D. S.R.L. nu poate fi asimilată debitorului obligației contractuale neexecutate, aceasta fiind un terț față de raportul juridic contractual.

Intimaților F. S.R.L. și G., chemați în judecată în calitate de succesori ai intimatei D. S.R.L., nu li se poate atribui calitatea de debitori ai obligației contractuale neexecutate, pe de-o parte pentru că pretinsul lor autor este terț față de raportul contractual litigios și, pe de altă parte, pentru că aceștia, în calitate de foști asociați în cadrul D. S.R.L., nu pot răspunde în lipsa angajării răspunderii societății, limitată în raport de dispozițiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, aspecte reținute în mod judicios de instanța de control judiciar.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte Agenția Domeniilor Statului a primit, de asemenea o corectă dezlegare, dat fiind faptul că intimata Agenția Domeniilor Statului a fost chemată în dosarul nr. x/2005 al Curții de Apel Oradea în calitate de creditor în procedura de insolvență deschisă împotriva societății B. S.A. Homoroade, împrejurare care nu este de natură a atribui acestei intimate calitatea de succesor al debitoarei aflate în insolvență, Agenția Domeniilor Statului fiind și ea un terț față de raportul juridic contractual dedus judecății.

De asemenea, nici împrejurarea că statul ar fi proprietarul terenului sau creditor pentru redevența aferentă acestuia nu este de natură să confere calitate procesuală pasivă acestei intimate.

Întrucât examenul de legalitate a deciziei recurate se rezumă strict la limitele impuse de natura răspunderii civile pe care recurentul-reclamant și-a întemeiat acțiunea, nu se mai impune analizarea aserțiunilor pe care recurentul le face cu privire la celelalte aspecte, ce țin de drepturile arendașului, în raport de Legea nr. 16/2004, de situația creditorului a cărui creanță nu a fost satisfăcută în urma derulării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 privind insolvența, de necesitatea respectării drepturilor legitime ale reclamantului creditor și de răspunderea delictuală, acestea excedând astfel cadrul judecății.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 102/C/2018 - A din 26 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2019.