ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1050/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin încheierea de ședință publică din 28 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013, a suspendat judecata cauzei privind soluționarea apelurilor declarate de apelantul- reclamant A. și de apelantul- pârât B. împotriva sentinței civile nr. 147 din data de 21.06.2016, pronunțate de către Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. x/2013, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2013 și a dosarului nr. x/2013 aflate pe rolul Tribunalului București.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, în vederea continuării judecății.

Recurentul- reclamant A. se raportează în motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile Noului C. proc. civ.- art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 noul C. proc. civ., reproșând instanței de apel, în primul rând, că pleacă de la o situație de fapt eronată, și, în al doilea rând, nu motivează în ce măsură soluțiile definitive din dosarele nr. x/2013 și nr. y/2013 pot avea înrâurire asupra soluției din dosarul de față, din punctul său de vedere nefiind justificată suspendarea judecății prezentului litigiu; a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București în vederea continuării judecății.

În recursul său, recurentul- reclamant a relevat aspecte referitoare la obiectul și părțile celor trei litigii, nr. x/2013, nr. y/2013/a9 și nr. z/2013* (renumerotat, w/2017), în raport de care instanța de apel a dispus suspendarea celui dintâi până la soluționarea celorlalte două dosare și reținerile instanței de apel, susținând recurentul că aceasta a reținut că soluția definitivă din dosarele nr. x/2013 și nr. y/2013 este de natură să influențeze soluționarea dosarului nr. x/2013, plecând de la examinarea comparativă a obiectului celor trei litigii și reținerea punctelor comune, fără să motiveze efectiv de ce este necesar ca dosarul de față să fie suspendat până la soluționarea celorlalte dosare.

În dezvoltarea criticilor referitoare la încheierea recurată, recurentul a susținut, în primul rând, că instanța de apel pleacă de la o situație de fapt eronată, reținând că: în dosarul nr. x/2013 recurentul ar solicita plata de daune pentru abuzul procesual săvârșit prin promovarea a 11 acțiuni identice, la judecata cărora s-a renunțat după strămutare. A arătat recurentul că, prezentul litigiu nu are ca obiect sancționarea abuzului de drept procesual, analizat în condițiile art. 12 N. C. proc. civ./art. 723 vechiul C. proc. civ., ci sancționarea unui complex de fapte (nu doar cele 11 acțiuni identice) săvârșite pe o durată îndelungată, în temeiul art. 998-999 C. civ., și că, în dosarul nr. x/2013 s-ar fi acordat daune morale recurentului, în condițiile în care, în realitate, hotărârea pronunțată în acest dosar privește societatea A., ca și reclamant.

În al doilea rând, a susținut recurentul, instanța de apel nu motivează în ce măsură soluțiile definitive din dosarele nr. x/2013 și nr. y/2013 pot avea înrâurire asupra soluției din dosarul de față, și, din punctul de vedere al recurentului, suspendarea judecății prezentului litigiu nu se justifică, în continuare, recurentul relevând aspecte în referire la litigiul nr. x/2013/a9 și nr. y/2013*.

Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

În drept, conform dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Dispozițiile legale sus-menționate reglementează un caz de suspendare facultativă a judecării unei cauze, caz ce intervine când sunt îndeplinite cumulativ cerințele ca: problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces să facă obiectul unei alte judecăți în curs de derulare, pe rolul unei instanței judecătorești,.

Suspendarea legală prevăzută de art. 413 C. proc. civ. reprezintă un incident ivit în derularea activității de judecată, de natură a temporiza curgerea firească a acesteia, ce trebuie să se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, având un caracter facultativ.

Împrejurarea că acest caz de suspendare a judecării unei cauze civile este una facultativă, lăsată, deci, la latitudinea instanței, nu ar trebui însă să o transforme într-o suspendare arbitrară a cursului judecării unui litigiu civil, ci instanța ar trebui să se preocupe de stabilirea corectă și deplină a împrejurărilor deduse judecății.

În plus, instanța sesizată cu soluționarea unei astfel de cereri, chiar dacă va constata îndeplinirea cerințelor normei legale, are puterea de apreciere asupra utilității, necesității și oportunității dispunerii acestei măsuri, în contextul derulării raporturilor juridice dintre părți.

Astfel, nu doar îndeplinirea condiției de tip obiectiv - existența unui drept care face obiectul unei alte judecăți - trebuie să fie reținută, ci acesteia trebuie să i se adauge îndeplinirea cerinței legale, ce este supusă aprecierii instanței, ca soluționarea litigiului civil cu care este învestită să depindă de dreptul ce face obiectul unei alte judecăți, deci, ca acestea să se afle într-un raport de interdependență.

În cauză, suspendarea judecării cauzei de către instanța de apel a fost determinată de existența unor alte dosare, apreciindu-se că soluția ce va fi pronunțată ar putea avea înrâurire cu privire la dezlegarea pricinii raportat la prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., apreciere care este, însă, nefondată,nefiind îndeplinite condițiile impuse de acest text.

În consecință, reținând incidența în cauză a motivului de recurs înscris în art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și art. 497 din același cod, va casa încheierea atacată și va dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință publică din 28 martie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/2013.

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2018.