ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3612/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3612/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x din 4 septembrie 2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând anularea Deciziei nr. 1882 din 12 august 2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 174 din 26 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
S-a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 1882 din 12 august 2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca fiind un act care nu are acoperire în prevederile legale din materia reglementărilor privind piața de capital.
Astfel, s-a susținut că prin extinderea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 151/2014 la alte societăți comerciale în afară de cele care au consilii de administrație/comitete directoare judecătorul fondului a adăugat, în mod nepermis, la lege.
A mai fost invocată de către recurentă respingerea eronată de către instanța de fond a criticii pe care aceasta a adus-o deciziei ASF contestate, în sensul că în cuprinsul acesteia nu se menționează temeiul de drept al aplicării amenzii contravenționale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 483 și urm. din C. proc. civ.
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Prin încheierea din 18 aprilie 2018, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, l-a declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.
II. Soluția și considerentele instanței de control judiciar
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Controlul judiciar declanșat de recurenta-reclamantă are ca obiect anularea Deciziei nr. 1882 din 12 august 2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că prin Decizia A.S.F. nr. 1113 din 5 iunie 2015, s-a dispus sancționarea reclamantei, în calitate de administrator unic al societății IFCA S.A. Ploiești, cu amendă în cuantum de 15.000 RON, iar prin Decizia nr. 1882 din 12 august 2015 a fost modificată Decizia nr. 1113 din 5 iunie 2015, în sensul diminuării cuantumului amenzii contravenționale ce i-a fost aplicată, de la 15.000 RON la 5.000 RON.
Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii ca nefondată, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
Astfel, contrar susținerilor recurentei, instanța de control judiciar constată că reclamantei i s-a aplicat prin decizia contestată o sancțiune întrucât, deși acțiunile emise de societatea IFCA S.A. Ploiești sunt tranzacționate pe piața RASDAQ, totuși în cazul societății IFCA S.A. Ploiești nu a fost dispusă convocarea și nu s-a asigurat desfășurarea adunării generale extraordinare a acționarilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 151/2014, în vederea adoptării de către acționari a unei decizii referitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare.
în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate.
Reclamanta este administratorul unic al IFCA S.A. Ploiești, conform informațiilor furnizate de site-ul O.N.R.C. la data de 26 mai 2015.
Astfel potrivit art. 2 din Legea nr. 151/2014 "Consiliile de administrație/directoratele societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate, au obligația să convoace și să efectueze demersurile necesare pentru desfășurarea adunărilor generale extraordinare a acționarilor, în termen de 120 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în condițiile stabilite de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu scopul dezbaterii de către acționari a situației create de lipsa cadrului legal de funcționare a Pieței RASDAQ, precum și pentru ca aceștia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor emise de A.S.F."
Înalta Curte, constată, în acord cu cele reținute de prima instanță că prevederile art. 2 din Legea nr. 151/2014 se aplică și administratorului unic al societății comerciale ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ, întrucât se impune reglementarea procedurii legale de urmat pentru clarificarea situației tuturor acțiunilor tranzacționate pe Piața RASDAQ, precum și a tuturor acțiunilor tranzacționate pe piața acțiunilor necotate, în speță acțiunile societății IFCA S.A. Ploiești fiind tranzacționate pe piața RASDAQ. Conform informațiilor publicate pe site-ul B.V.B. la pagina emitentului, acțiunile emise de IFCA S.A. sunt admise la tranzacționare pe piața RASDAQ - categoria III-R cu statusul "tranzacționabilă".
Prin urmare, în mod just a reținut judecătorul fondului că acest act normativ nu a avut în vedere, astfel cum în mod eronat susține reclamanta, caracterul mai complex al activității societăților comerciale conduse de Consiliile de administrație/Directorate, ci faptul că acțiunile societăților comerciale se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate.
De asemenea, Înalta Curte constată că este nefondată și critică privind lipsa temeiului de drept al deciziei contestate, prima instanță respingând corect această critică, atâta vreme cât în decizia de soluționare a plângerii prealabile sunt menționate dispozițiile legale în temeiul cărora a fost aplicată sancțiunea contravențională și, în plus, sunt analizate criticile formulate cu privire la legalitatea deciziei de sancționare.
În raport cu dispozițiile legale anterior menționate și prin prisma actelor dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a soluționat instanța de fond cererea formulată de reclamantă, astfel că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Temeiul juridic al soluției pronunțate de Înalta Curte
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 174 din 26 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2018.
Procesat de GGC - MM