ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 485/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, petenta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Politiei Române - Direcția de Ordine Publică, a solicitat anularea adresei nr. x din data de 02.03.2015, emisă de DIRECȚIA DE ORDINE PUBLICĂ - I.G.P.R., adresei nr. x/2015, emisă de către SERVICIUL DE ORDINE PUBLICĂ - I.J.P. PRAHOVA, prin care a fost respinsă solicitarea sa privind reînnoirea licenței de funcționare nr. x/T din 02.03.2009 acordată pentru a desfășura activități în domeniul sistemelor de alarmare, dispunându-se retragerea licenței de funcționare din Registrul național al societăților licențiate, precum și a deciziei nr. 434.569/S3/06.04.2015 emisă de DIRECȚIA DE ORDINE PUBLICĂ - I.G.P.R. prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva deciziei menționate și, pe cale de consecință, reînnoirea licenței nr. x/T/02.03.2009 de funcționare în domeniul sistemelor tehnice de alarmare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 333/2003 și H.G. nr. 301/2012.

Prin sentința civilă nr. 174 din data de 17 septembrie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică și s-a luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 174 din data de 17 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs petenta S.C. A. S.R.L., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În dezvoltarea căii de atac, recurenta a arătat că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 333/2003 (devenit art. 31 alin. (3) prin republicarea legii), precum și a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 301/2012.

Arată că printr-o interpretare gramaticală a art. 31 alin. (3) din Legea nr. 333/2003 rezultă că, atât conducătorii persoanelor juridice, cât și personalul tehnic al acestora și persoanele fizice care desfășoară activitățile prevăzute la alin. (1) se avizează de către inspectoratele de poliție județene. Odată obținut avizul de către o persoană, nu există niciun impediment legal ca această persoană să ocupe o funcție de conducere sau o funcție execuție în baza acestui aviz, nefiind necesar să obțină un nou aviz în cazul schimbării funcției pe care o exercită. Rezultă că numitul B. a obținut avizul nr. x independent de calitatea sa de administrator al societății și în baza acestui aviz putea să desfășoare activități de execuție fără să fie nevoie să obțină un alt aviz specific personalului de execuție. Deși instanța de fond a reținut că dispozițiile legale sus-menționate nu interzic în mod expres cumulul de funcții, printr-o greșită interpretare a respins cererea dedusă judecății.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 22 iunie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 12 octombrie 2017 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, s-a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților la data de 09.02.2018.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a supus controlului instanței specializate legalitatea adresei nr. x din data de 02.03.2015, emisă de DIRECȚIA DE ORDINE PUBLICĂ - I.G.P.R., adresei nr. x/2015, emisă de către SERVICIUL DE ORDINE PUBLICĂ - I.J.P. PRAHOVA, prin care a fost respinsă solicitarea sa privind reînnoirea licenței de funcționare nr. 1587/T din 02.03.2009 acordată pentru a desfășura activități în domeniul sistemelor de alarmare.

Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică a specificat în adresa nr. x din data de 02.03.2015 faptul că licența de funcționare nr. x/T din data de 02.03.2009 nu a fost reînnoită deoarece societatea nu respectă condițiile cumulative prevăzute de art. 88 lit. a-h) din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, respectiv nu a fost îndeplinită cerința de la lit. b) "personalul tehnic este avizat și are competențe specifice în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracției", la nivelul societății singura persoană avizată și care avea competențe specifice în domeniu fiind directorul general B..

Curtea de apel a confirmat soluția administrativă și a apreciat că actele administrative deduse judecății sunt legale.

Înalta Curte împărtășeste această soluție, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Reevaluând materialul probator administrat, pentru a răspunde punctual la criticile prezentate în cadrul memoriului de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

Înalta Curte constată că potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, modificată "Persoanele fizice sau juridice pot desfășura activități de proiectare, instalare, modificare sau întreținere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracției, numai pe baza licenței eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române, prelungită la fiecare 3 ani, și cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informații, eliberat în termen de 30 de zile".

Prevederile art. 88 din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 menționează că Inspectoratul General al Poliției Române acordă reînnoirea licenței numai dacă:

a) societatea are unul dintre obiectele de activitate prevăzute la art. 74 și se află în funcțiune;

b) personalul tehnic este avizat și are competențe specifice în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracției;

c) societatea funcționează la sediile declarate și înregistrate;

d) conducătorul societății specializate de pază și protecție este avizat și îndeplinește în continuare condițiile stabilite la art. 20 alin. (10) din Lege;

e) societatea deține mijloacele tehnico-materiale în vederea desfășurării activității pentru care a fost licențiată;

f) este respectat termenul de depunere a documentației complete pentru solicitarea reînnoirii licenței;

g) se menține avizul Serviciului Român de Informații;

h) conducătorul societății a pus la dispoziția organelor de poliție competente documentele, datele și informațiile solicitate de acestea în exercitarea atribuțiilor prevăzute de Lege sau de prezentele norme metodologice.

(2) Unitatea de poliție competentă verifică corectitudinea datelor din documentele depuse pentru reînnoire și întocmește un raport cu propuneri, pe care îl înaintează Inspectoratului General al Poliției Române. Documentația de reînnoire se poate transmite în format electronic.

Din analiza logico-juridică a acestor dispoziții rezultă fără putință de tăgadă faptul că avizarea de către organele de poliție se face atât pentru conducătorii persoanelor juridice, cât și pentru personalul tehnic al acestora și persoanele fizice care desfășoară activități de proiectare, instalare, modificare sau întreținere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracției.

Or, în speța de față, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada existenței personalului tehnic cu competențe în domeniu, iar cumulul de funcții al numitului B. atât de administrator, cât și de personal tehnic nu poate fi considerat ca o îndeplinire a cerinței menționate la art. 88 lit. b) din H.G. nr. 301/2012 deoarece aceeași persoană nu poate deține simultan atât o funcție de conducere, cât și una de execuție.

În concluzie, în speța de față, nu este întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. x, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 174 din data de 17 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 februarie 2018.