ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 329/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 329/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea adresată Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal la data de 10 septembrie 2014, înregistrată sub nr. x/2014, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin Prim ministru și Primul ministru B.:
- obligarea pârâtului Guvernul României la plata de despăgubiri - drepturi patrimoniale de autor în sumă de 41 miliarde RON (RON noi sau 9 miliarde două sute de milioane de Euro - echivalentul la cursul BNR din ziua plății efective);
- repunerea sa în drepturi în situația anterioară, de dinainte de i se fura identitatea - înainte de a i se fura licențele de farmacist și de economist urmare a publicării O.U.G. nr. 91/2013;
- obligarea Ministerului Sănătății să îi emită o autorizație de deschidere și funcționare a unei farmacii;
- obligarea la plata salariului lunar în sumă de 50.000 RON/lună (RON noi sau echivalentul în Euro) începând cu data de 24 martie 2011 până la data emiterii de către Ministerul Sănătății a unei autorizații de înființare a unei farmacii. A precizat că în cazul în care nu i se va emite autorizația de deschidere a unei farmacii, solicită ca salariul de 50.000 RON să îi fie plătit toată viața urmând ca după decesul său acest salariu să fie plătit timp de 70 ani moștenitorilor săi;
- obligarea pârâtului Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea nr. 1129 din 12 martie 2015 (dosar nr. x/2015) Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare a cauzei păstrând actele îndeplinite de instanța inițial învestită.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 07.04.2015.
Prin sentința nr. 121 din 17 iunie 2015 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:
- a respins cererea formulată de reclamanta A. de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 91/2013 și a Legii nr. 266/2008, ca inadmisibilă.
- a admis excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ.
- a admis excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială.
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și B. față de capetele de cerere având ca obiect repunerea reclamantei în drepturile conferite de licențele de farmacist și economist, precum și emiterea de către Ministerul Sănătății a unei autorizații pentru deschiderea unei farmacii.
- a respins acțiunea în contencios administrativ și cererea de ordonanță președințială, ca inadmisibile.
- a respins capetele de cerere având ca obiect repunerea reclamantei A. în drepturile conferite de licențele de farmacist și economist, precum și emiterea de către Ministerul Sănătății a unei autorizații pentru deschiderea unei farmacii, ca fiind formulate împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Hotărârea curții de apel
Prin sentința nr. 208 din data de 28 octombrie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuirenta A. împotriva sentinței nr. 121 din 17 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2014, intimați fiind B. și Guvernul României București prin Prim Ministru.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței a declarat recurs revizuenta A., fără însă a indica și dezvolta motive de nelegalitate a acesteia.
Recurenta s-a limitat la a-și exprima nemulțumirea față de modul în care instanțele au soluționat cererile sale și a solicitat anularea hotărârii, repunerea pe rol și rejudecarea cauzei.
Procedura derulată în recurs
Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a constatat că, anterior oricărei analize în cauză, recurenta A. trebuie să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.
În situația îndeplinirii de către recurentă a acestei obligații, s-a prefigurat incidența dispozițiilor alin. (5) al articolului menționat, magistratul-asistent apreciind incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cererea de recurs neîndeplinind cerința de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Raportul a fost analizat în completul filtru, a fost comunicat părților potrivit încheierii de ședință din data de 5 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar părțile nu au formulat punct de vedere referitor la concluziile acestuia.
Considerentele și soluția completului de filtru cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, raportat la dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta A. trebuia să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă căii de atac promovate.
Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, dar și prin adresă separată, ambele comunicate recurentei la 17.11.2017, a fost adusă la cunoștința acesteia obligația de a achita 100 RON taxă judiciară de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, art. 197 C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii, iar dispozițiile art. 486 alin. (2) stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.
Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.
Având în vedere faptul că recurenta nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 208 din data de 28 octombrie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2018.