ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 282/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.09.2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Neamț, a solicitat anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 29535/15.03.2013 și a deciziei nr. 29854/08.05.2013, prin care a fost soluționată contestația formulată în condițiile art. 205-207 din O.G. nr. 92/2003. Având în vedere transmiterea calității procesuale pasive în urma adoptării H.G. nr. 520/2013, în cauză a fost conceptată, în calitate de pârâtă, Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1556 din data de 19.05.2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 1556 din data de 19.05.2014 a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond potrivit art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., apreciind că prima instanță a soluționat procesul evocând fondul în lipsa administrării probelor solicitate, cu încălcarea prevederilor art. 389 și următoarele C. proc. civ. Recurentul solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în raport de prevederile art. 6, art. 13 și art. 17 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, considerând că rejudecarea cauzei de către instanța de recurs ar încălca dreptul său la un proces echitabil și la un recurs efectiv. Judecătorul național este obligat la asigurarea aplicării prioritare a reglementărilor și jurisprudenței europene, potrivit art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituția României. Principiul priorității este consacrat atât pentru dreptul comunitar, cât și pentru tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, respectiv Carta Drepturilor Fundamentale, care, potrivit Tratatului de la Lisabona, are valoarea unui instrument juridic obligatoriu. Protecția drepturilor fundamentale include și protecția drepturilor de natură procesuală, iar judecătorul național se află atât sub jurisdicția Curții Europene, ținând cont de jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg, cât și sub jurisdicția de la Strasbourg. În ce privește motivele de nelegalitate ale hotărârii de fond recurentul consideră că instanța de fond a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 254 și art. 258 C. proc. civ., care reglementează propunerea și administrarea probatoriului. Prin respingerea probei cu înscrisuri și a probei cu efectuarea unei expertize contabile recurentului-reclamant i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea încheierii din data de 29.04.2014 și a hotărârii recurate. Recurentul arată că probatoriul a fost solicitat în condiții legale, prin cererea de chemare în judecată, în cadrul căreia a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, prezumând că pârâta va depune la dosar toate înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziilor contestate. Instanța de judecată, la rândul său, a dispus efectuarea unei adrese pentru comunicarea acestor înscrisuri, dar ele au fost depuse de către pârâtă într-un singur exemplar și incomplet. Aceste înscrisuri erau necesare sub aspectul lămuririi situației de fapt, proba fiind utilă și concludentă, astfel încât, după ce reclamantul a luat cunoștință de actele depuse, a prezentat un motiv temeinic pentru a justifica propunerea de probe suplimentare în condițiile art. 254 din C. proc. civ. În ce privește expertiza contabilă, și această probă a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, fiind și propuse obiectivele lucrării de specialitate. Prin urmare, concluzionează recurentul, proba cu înscrisuri și proba cu expertiză au fost solicitate în termen, erau utile și concludente soluționării cauzei, instanța de fond pronunțând o hotărâre criticabilă prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Recurentul înțelege să reia în cuprinsul motivelor de recurs și aspectele de nelegalitate a actelor administrative atacate, regăsite în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Recurentul a solicitat administrarea de probe noi în fața instanței de recurs, respectiv înscrisuri și expertiză în specialitatea fiscalitate.

Apărările intimatei Intimată pârâtă Direcția Regională Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a depus întâmpinare la data de 06.10.2015, prin serviciul poștal, înregistrată la Registratura Înaltei Curți de casație și Justiție la data de 09.10.2015 cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., republicat. Prin întâmpinare nu s-au invocat excepții și s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimata nu a solicitat administrarea de probe noi în recurs. Întâmpinarea formulată de intimata pârâtă Direcția Regională Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a fost comunicată recurentului reclamant A. la data de 15.10.2015, conform dovezii de comunicare aflată la fila x/verso. Recurentul reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinare la data de 26.10.2015 .

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data 1 noiembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecarea lui pe fond. 2. Cu privire la fondul recursului formulat. Soluția instanței de recurs 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: Obiectul cauzei de față îl formează anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.03.2013 și a deciziei de soluționare a contestației administrative nr. x/08.05.2013, emise de pârâta DGFP a județului Neamț - Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț. Recurentul-reclamant, prin cazul de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 254 și art. 258 C. proc. civ. criticând soluția instanței sub aspectul neadministrării probelor cerute. Din desfășurarea cercetării judecătorești, pe tot parcursul procesual în fața primei instanțe, rezultă următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 28.01.2014, instanța de fond a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de reclamant și a dispus emiterea unei adrese către Biroul Notarilor Publici Asociați "B. și C." pentru a comunica, în copie certificată, actele care au stat la baza emiterii procurii speciale nr. 130/18.01.2012, dată de D. și E., în calitate de asociați ai S.C. F. S.R.L., reclamantului A.. De asemenea, a dispus revenirea cu adresă către pârâta Direcția Regională Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, pentru a depune la dosarul cauzei toate actele care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate. Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 25.03.2014 instanța de fond a încuviințat cererea de amânare a cauzei formulată de avocatul reclamantului pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosar de către autoritatea pârâtă și de către B.N.P.A. "B. & C.". La termenul de judecată din data de 29.04.2014 a lipsit reclamantul Instanța a avut în vedere cererea avocatului reclamantului depusă la data de 29.04.2014, prin serviciul registratură, prin care a solicitat strigarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată, însă și la a treia strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile. Socotind că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, la cererea pârâtei de judecarea cauzei și în lipsa părților, instanța a reținut cauza spre soluționare. Instanța de fond a amânat pronunțarea sentinței, succesiv, la datele de 05.05.2014, 12.05.2014 și 19.05.2014. La data de 30.04.2014, reclamantul prin e-mail a transmis la dosarul instanței de fond note de ședință prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol solicitând și continuarea judecății pricinii cu suplimentarea probatoriului cu anumite înscrisuri și administrarea probei cu expertiză contabilă, în scopul stabilirii datoriei fiscale. În ceea ce privește cererea de repunere pe rol a cauzei formulate de către reclamant, Curtea de Apel București a considerat-o neîntemeiată, apreciind că nu se impune suplimentarea probatoriului, prin raportare la obiectul cauzei, motivele reținute de organul fiscal în Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 29535/15.03.2013 și motivele cererii introductive, prin care nu se contestă întinderea creanței împotriva societății sau calificarea juridică a operațiunilor, care au stat la baza impunerii suplimentare, care să impună opinia unui expert. S-a mai reținut că în raport cu obiectul cauzei, expertiza nu este utilă cauzei, nici prin prisma obiectivelor indicate în cererea de repunere pe rol. Analizând motivele de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de fond nu a încălcat dispozițiile procesuale, în materie de administrare a probelor. Astfel, a administrat proba cu înscrisuri cerută de reclamant la termenul din 28.01.2014 și a amânat judecata pentru a da posibilitatea reclamantului să ia cunoștință de înscrisurile administrate, la termenul următor din 25.03.2014. La termenul acordat la 29.04.2014, reclamantul nu s-a prezentat și nu a solicitat suplimentarea probatoriului cu înscrisuri, în condițiile art. 254 alin. (2) C. proc. civ., așa cum pretinde, deși afirmă că nevoia administrării noilor probe a rezultat din nedepunerea de către autoritatea fiscală pârâtă, în cadrul documentației care a stat la baza emiterii actelor administrative atacate, a unor înscrisuri . Cât privește proba cu expertiză, deși a fost indicată prin cererea introductivă, nu au fost indicate tezele probatorii, nici chiar la termenul din 29.04.2014, pentru care instanța prorogase discutarea administrării acestei probe. Prin urmare, reclamantul nu a respectat dispozițiile procesuale în materie de propunere a probelor, neîndeplinind obligațiile sale procesuale și neurmărind finalizarea procesului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 C. proc. civ. Reclamantul a solicitat suplimentarea probatoriului cu înscrisuri și încuviințarea probei cu expertiză, cu indicarea tezei probatorii, abia după închiderea dezbaterilor, respectiv în termenul de amânare a pronunțării asupra cauzei, cu nerespectarea dispozițiilor C. proc. civ.. Cu toate acestea, instanța de fond a arătat, în cuprinsul hotărârii, motivele pentru care nu a procedat la repunerea pe rol a cauzei, conform solicitării reclamantului, argumentând asupra lipsei de concludență a probelor nou cerute, din perspectiva limitelor învestirii. În concluzie, instanța de fond a respectat dispozițiile art. 254, art. 255, art. 258 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1556 din 19 mai 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.