ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 962/2018

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68/F/MEA din data de 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x, în baza art. 103 alin. (6), alin. (7), alin. (10) și alin. (11) raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a fost admisă cererea procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și s-a dispus arestarea în vederea predării autorității judiciare emitente a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 12.12.2018 și până la data de 10.01.2019, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității și nu a consimțit la predare.

S-a dispus ca predarea persoanei solicitate să se efectueze cu respectarea art. 111 din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării a persoanei solicitate.

S-a dispus comunicarea prezentei, după traducere în limba străină, autorității judiciare emitente, organelor de poliție, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională și Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în data de 13.11.2018, s-a solicitat Curții de Apel Brașov, în baza art. 101 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, luarea măsurii arestării și predarea către autoritățile judiciare din Ungaria a persoanei solicitate A., în scopul executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 2. B.30/2011/86 din 09.11.2011 pronunțată de Tribunalul Județean Szekszard, Ungaria.

Din documentele și datele comunicate de statul de condamnare, a rezultat că persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 2. B.30/2011/86 din 09.11.2011 pronunțată de Tribunalul Județean Szekszard, Ungaria, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- ultraj comis împotriva unei persoane oficiale, faptă săvârșită în grup de mai multe persoane, varianta crimă - conform art. 20 alin. (2) C. pen., în calitate de coautor - comisă printr-un act infracțional, prev. de art. 229 alin. (1) dar calificată și pedepsită conform alin. (2) din Legea nr. IV din 1978 privind C. pen. maghiar;

- incriminare calomnioasă, varianta crimă, comisă prin trei acte infracționale, pedepsită conform art. 233 alin. (1) lit. a) C. pen. maghiar;

- vătămare corporală gravă, varianta crimă, conform art. 16 C. pen.

- tentativă la infracțiune -comisă printr-un act infracțional, prev. de art. 170 alin. (1), dar calificată și pedepsită conform alin. (2) C. pen. maghiar;

- vătămare corporală ușoară, varianta delict - conform art. 20 alin. (2) C. pen. săvârșită în calitate de coautor - comisă printr-un act infracțional, prevăzută, calificată și pedepsită conform art. 170 alin. (1) C. pen.

- deranjare a ordinii și liniștii publice, săvârșită în grup de mai multe persoane, varianta crimă - conform art. 20 alin. (2) C. pen., săvârșită în calitate de coautor -comisă prin act infracțional, prev. de art. 271 alin. (1) dar calificată și pedepsită conform alin. (2) C. pen.

- distrugere asupra unei valori minore, varianta delict - comisă printr-un act infracțional, prev. de art. 324 alin. (1), dar calificată și pedepsită conform alin. (2) lit. a) C. pen. maghiar;

- infracțiune contra siguranței circulației - varianta crimă, comisă printr-un act infracțional, prevăzută, calificată și pedepsită conform art. 184 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, la data de 28.11.2007, persoana solicitată împreună cu alte persoane l-au lovit cu pumnii și picioarele pe B., care a suferit răni minore; în data de 01.06.2010, în timp ce persoana solicitată călătorea cu trenul, fiind surprins fără bilet, în momentul în care conductorul l-a dat jos din tren, a acționat frâna și a aruncat cu pietre în tren, spărgând o fereastră; la data de 08.12.2010, persoana solicitată împreună cu alte persoane au atacat lucrătorii de poliție în timp ce aceștia încercau să-l transporte pe unul dintre ei la secția de poliție; în data de 09.12.2010, în timpul interogatoriului, persoana solicitată a menționat în mod fals că polițiștii l-au lovit pe unul dintre ei.

Față de situația juridică a persoanei solicitate, astfel cum rezultă din actele dosarului, Curtea a constatat că în cauză nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu sau facultativ de executare a mandatului european de arestare, prevăzut de art. 98 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Cu privire la refuzul de executare a pedepsei în statul membru emitent, analizat ca motiv opțional de refuz a executării mandatului european de arestare prevăzută de art. 98 alin. (2), lit. c) din Legea nr. 302/2004, instanța a constatat că imperativul recunoașterii actelor procesuale străine și necesitatea punerii lor în executare fără întârziere constituie motive prioritare în sensul admiterii cererii autorității judiciare emitente, astfel cum aceasta a fost formulată, mai ales în condițiile în care soluția alternativă privind recunoașterea hotărârii de condamnare în vederea executării pedepsei în țară poate pune în discuția prescripția executării pedepsei conform dreptului nostru, potrivit art. 162 alin. (1), lit. b) C. proc. pen., constituind motiv de nerecunoaștere și neexecutare prevăzută de art. 151 alin. (1), lit. f) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva sentinței penale nr. 68/F/MEA din data de 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestația de față, solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii și, în rejudecare, respingerea solicitării privind predarea către autoritățile judiciare din Ungaria.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 68/F/MEA din data de 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, atât potrivit susținerilor orale ale apărătorului, cât și în raport cu, conținutul actelor și lucrărilor din dosar, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 (republicată) mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Înalta Curte constată că față de persoana solicitată A. a fost emis mandatul european de arestare emis la data de 28.01.2014 în baza sentinței nr. 2. B.30/2011/86 din 09.11.2011 de autoritățile judiciare competente din Ungaria, respectiv Tribunalul Județean Szekszard.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, în sensul că are dreptul de a fi informată cu privire la procedura ce se desfășoară în ceea ce o privește, dreptul de a fi asistată de un apărător numit din oficiu, că are posibilitatea de a consimți la predare către autoritatea judiciară emitentă, precum și consimțământul irevocabil al acestuia.

Mandatul european de arestare, emis la data de 28.01.2014, în baza sentinței nr. 2. B.30/2011/86 din 09.11.2011 a Tribunalului Județean Szekszard, față de persoana solicitată A. are forma și conținutul prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind invocate nici obiecțiuni cu privire la identitatea sa de către acesta.

Înalta Curte mai constată că nu este incident niciunul din motivele obligatorii de refuz prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește motivul opțional de refuz invocat de către apărătorul persoanei solicitate, Înalta Curte reține următoarele:

Astfel, privitor la susținerea persoanei solicitate în sensul că are probleme de sănătate, Înalta Curte consideră că această împrejurare nu poate constitui, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, un temei pentru refuzul punerii în executare a mandatului european de arestare. Cu toate acesta, trebuie avut în vedere că regula în această materie este că autoritățile de executare dau curs cererilor de executarea a unor mandate de arestare europeană, la solicitarea autorităților emitente din statele membre ale Uniunii Europene, bazându-se pe principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Așadar, respingerea cererii de executare a unui mandat european de arestare pentru acest motiv ar trebuie să aibă la bază împrejurări speciale care să justifice un astfel de refuz. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de împrejurări, din actele dosarului, nerezultând că tratarea afecțiunilor medicale de care suferă acesta se poate face exclusiv în țară, persoana solicitată putând invoca aceleași motive inclusiv în statul membru emitent în care va începe executarea pedepsei.

În consecință, Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 302/2004 nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării.

Totodată, opțiunea instanței pentru luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autoritățile din Ungaria, iar nu a unei alte măsuri mai blânde a fost determinată de caracterul urgent și de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în stadiul emitent, față de circumstanțele concrete ale cauzei și în lipsa unor elemente concrete, în raport, cu care să se aprecieze că o măsură mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 68/F/MEA din data de 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 400 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 68/F/MEA din data de 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 400 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 decembrie 2018.