ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 795/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată la instanță la data 23 septembrie 2016 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea și Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu Oradea emiterea unei ordonanțe președințiale, în procedura urgentă și înainte de finalizarea etapei de recrutare - depunere a dosarelor la secretariatul I.T.P.F. Oradea, respectiv înainte de data de 10.10.2016 în sensul exceptării sale de la îndeplinirea condiției prevăzute de art. 7 alin. (4) lit. a) din anexa 2 la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 140/2016, raportat la art. 6 alin. (4) lit. a) din anexa 2 la ordin "Criteriile specifice pentru recrutarea candidaților, (înălțime minimă femei 1,65 m) prin luarea în considerare a înălțimii sale reale, respectiv înălțimea 1.62 m, necesar înscrierii la concursul organizat de către Ministerul Afacerilor Interne - I.T.P.F. Oradea.

Prin cererea înregistrată la data de 28 septembrie 2016, reclamanta a extins acțiunea și a modificat temeiul juridic al cererii de suspendare a executării învestind instanța cu: 1. anularea parțială a Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 140/2016, respectiv anularea art. 6 alin. (4) lit. a) din anexa 2 la ordin, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din același ordin;

În prezenta cauză, instanța este învestită cu cererea de suspendare parțială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv a prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din anexa 2 la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 140/2016, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei.

Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 225/2016-P.I. din 13 octombrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea modificată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, și în consecință a dispus suspendarea executării efectelor Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 140/2016 numai în ceea ce privește prevederile art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la acest ordin, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din același Ordin, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinței civile nr. 225/2016-P.I. din 13 octombrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, fără a încadra criticile sale în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința respingerii cererii privind suspendarea executării actului administrativ contestat, ca nefondată.

Susține în esență recurentul-pârât că, în ceea ce privește " cazul bine justificat", din cuprinsul cererii de chemare în judecată apare evident că, în disprețul prevederilor imperative ale art. 112 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., reclamanta nu a motivat în nici un fel îndeplinirea acestei condiții; respectiv aparența de nelegalitate a actului atacat, în raport de prevederile explicite ale art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004; toate argumentele juridice care, în viziunea instanței de fond " conduc" spre ideea existenței în speță a cazului bine justificat fiind, în mod evident, simple considerații invocate de reclamantă și acceptate ca atare de Curtea de Apel Oradea, fără o minimă dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate de care beneficiază actul administrativ.

Cât privește existența unei pagube iminente, susține recurentul - pârât că, la pronunțarea unei soluții, instanța trebuie să aibă în vedere nu numai existența în sine a pagubei, ci și întinderea sa, întrucât o pagubă neînsemnată, din punct de vedere cantitativ nu poate justifica soluția de admitere a cererii de suspendare iar în speța de față reclamanta nu a probat îndeplinirea condiției de admisibilitate a cererii de suspendare, respectiv " iminența producerii unei pagube".

În opinia autorității, ar fi imposibil de probat existența acestei condiții, de vreme ce simpla participare a reclamantei la concursul organizat de I.T.P.F Oradea îi conferă acesteia doar vocația de a dobândi calitatea de polițist în eventualitatea declarării ca " admis" la acest concurs nu și drepturile și obligațiile efective ce derivă din acest statut.

Așadar, încadrarea reclamantei pe funcția pentru care candidează nu este un eveniment cert, iar veniturile de care aceasta susține că ar fi lipsită în eventualitatea în care nu ar participa la concursul respectiv sunt unele aleatorii, care depind exclusiv de promovarea concursului în discuție.

Consideră recurentul-pârât că o eventuală admitere a cererii de suspendare ar lipsi de substanță cererea de anulare a actului administrativ, întrucât, dacă cererea ar fi admisă, atunci reclamanta ar putea participa la concurs fără a îndeplini condițiile prevăzute de actul administrativ cu privire la înălțime și o atare situație, ar crea per se o situația discriminatorie față de alți posibili candidați aflați într-o situație similară cu reclamanta, cărora o atare soluție nu le poate profita, nefiind părți în cauză. Mai mult decât atât, dacă instanța ar dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, această soluție ar echivala cu o antepronunțare cu privire la cererea de anulare, deci o antamare a fondului cauzei.

În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința respingerii cererii privind suspendarea executării actului administrativ contestat, ca nefondată.

Apărările formulate de intimata A.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, în principal, ca lipsit de interes, și în subsidiar, ca nefondat.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes, susține intimata-reclamantă că, în urma soluției dată de instanța de fond, prin Sentința civilă nr. 225/2016 - P.I. și de suspendare parțială a actului administrativ cu caracter normativ, a participat la probele medicale, sportive și de cunoaștere a legislației, fiind declarată admisă în cadrul unei structuri a Ministerului Afacerilor Interne, fiind repartizată în funcția de agent la Sectorul Poliției de Frontieră Nădlac din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea, cu o medie de 8,80 (7,60 la proba scrisă și 10 la proba sportivă).

Consideră că recurentul nu mai justifică legitimitate, fiind lipsit de interes în a solicita admiterea recursului cu consecința respingerii cererii de suspendare, în contextul în care a participat la concursul organizat de I.T.P.F. Oradea și a fost declarată admisă și repartizată la Sectorul Poliției de Frontieră Nădlac; inclusiv pentru faptul că încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului intervine în cazurile prevăzute la art. 69 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, fără ca această situație să se circumscrie acestor prevederi legale (încetarea raporturilor de serviciu ca urmare a admiterii recursului).

Un alt argument formulat de intimata-reclamantă în susținerea excepției lipsei de interes, constă în aceea că, până la pronunțarea sentinței de fond din prezenta cauză, Curtea de Apel Oradea a pronunțat anterior într-o cauză similară, prin Sentința civilă nr. 221/CA/2016-P.I. din 12.10.2016 în Dosarul nr. x/2016, suspendarea executării efectelor Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 140/2016 numai în ceea ce privește prevederile art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 140/2916, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la același Ordin, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei.

Or, în condițiile în care Curtea de Apel Oradea a pronunțat anterior într-o cauză similară, prin Sentința civilă nr. 221/CA/2016 - P.I. din 12.10.2016 în Dosarul nr. x/2016 suspendarea executării efectelor prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 140/2016, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la același Ordin, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei, consideră intimata -reclamantă că orice hotărâre ulterioară într-o cauză similară cu același obiect este lipsită de interes. Invocă în acest sens jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție materializată prin Deciziile nr. 5919/2011 și 38/2011, pronunțate în dosarele nr. x/2011 și y/2010.

Pe fondul cauzei, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului, ca nefondat; fiind îndeplinite cumulativ ambele condiții de admisibilitate a cererii de suspendare parțială, confirmate la situația sa actuală, astfel cum și instanța de fond a reținut.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față.

Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, invocată de către intimata reclamantă este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Argumente de fapt și de drept relevante

Analizând actele și lucrările dosarului se constată că, prin cererea formulată pe rolul instanței, reclamanta A. a solicitat suspendarea parțială a actului cu caracter normativ, respectiv a prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 140/2016, pentru a putea participa la concursul organizat la data de 14.05.2016 pentru ocuparea unui număr de 1853 posturi vacante de agenți prin încadrare din sursă externă.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă A. a susținut prin întâmpinare, iar recurentul-pârât nu a combătut această susținere, fiindu-i comunicată întâmpinarea încă din data de 06.01.2017, conform dovezii de înmânare de la dosar, că, fiindu-i admisă cererea de suspendare a executării parțiale a Ordinului mai sus menționat, a participat la probele medicale, sportive și de cunoaștere a legislației, fiind declarată admisă în cadrul unei structuri a Ministerului Afacerilor Interne, fiind repartizată în funcția de agent la Sectorul Poliției de Frontieră Nădlac din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea.

Față de această situație de fapt, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu mai are interes în soluționarea prezentului recurs, având în vedere următoarele argumente:

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., republicat, orice demers judiciar poate fi inițiat și susținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel care învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune o reprezintă aceea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

În speță, se constată că reclamanta a fost acceptată să participe la probele medicale, sportive și de cunoaștere a legislației, fiind declarată admisă în cadrul unei structuri a Ministerului Afacerilor Interne și încadrată în funcția de agent la Sectorul Poliției de Frontieră Nădlac din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea.

În condițiile arătate, interesul recurentului-pârât Ministerul Afacerilor Interne pentru susținerea recursului declarat împotriva sentinței civile, prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016, nu mai este actual, reclamanta participând la probele medicale, sportive și de cunoaștere a legislației, fiind chiar declarată admisă în cadrul unei structuri a Ministerului Afacerilor Interne și încadrată în funcție; soluția dată de instanță cu privire la suspendarea ordinului, nemaifiind aptă să producă efecte juridice, raportat la situația de fapt actuală.

Altfel spus, în condițiile în care etapa de recrutare și inclusiv concursul, s-au finalizat, reclamanta fiind încadrată în funcție, Înalta Curte, constată că interesul recurentului - pârât pentru suspendarea executării parțiale a ordinului mai sus menționat nu mai este actual, autoritatea nemaiavând un folos concret din desființarea soluției primei instanțe, respectiv în suspendarea executării parțiale a actului administrativ, în condițiile în care a acționat deja în sensul recunoașterii drepturilor pretinse de reclamantă, acceptând participarea acesteia la probele medicale, sportive și de cunoaștere a legislației și ulterior (fiind declarată admisă) încadrarea reclamantei în funcția de agent în cadrul unei structuri a Ministerului Afacerilor Interne.

Pentru considerentele expuse, reținând că recurentul-pârât nu mai are interes în promovarea prezentului recurs, Înalta Curte va respinge, ca atare recursul promovat de Ministerul Afacerilor Interne.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcția Generală Juridică împotriva Sentinței civile nr. 225/2016-P.I. din 13 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcția Generală Juridică împotriva Sentinței nr. 225/2016 - P.I. din 13 octombrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV