ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 407/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanță la data de 25 noiembrie 2015 reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului să înainteze întreaga documentație care a stat la baza emiterii Deciziei nr. EN 8164/15.03.2006 împreună cu Sentința civilă nr. 1115/2013, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2006*. către Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților.

Prin Sentința nr. 56/2016 din 17 martie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor întreaga documentație care a stat la baza emiterii Deciziei nr. EN8164/15.03.2006 emisă de Ministerul Sănătății, împreună cu Sentința civilă nr. 1115/2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2006*.

Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Ministerul Sănătății a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A apreciat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea și a dispus obligat pârâtul să înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor întreaga documentație care a stat la baza emiterii Deciziei nr. EN8164/15.03.2006 emisă de Ministerul Sănătății, împreună cu Sentința civilă nr. 1115/2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2006*.

În acest sens, recurentul a arătat că în cauză sunt fondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a ministerului inadmisibilității acțiunii, susținând că Ministerul Sănătății a avut calitatea de pârât alături de reclamanta din prezentul dosar în Dosarul nr. x/2006* ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Timiș.

Astfel, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, cât și între pârât și cel obligat în acest raport juridic.

Legitimitatea procesuală nu se raportează cu necesitate la raportul juridic dedus judecății, ci la dreptul de a reclama în justiție și la obligarea de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată.

Așa fiind, calitatea cerută pentru a putea exercita acțiunea în justiție trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută deoarece acțiunea are ca obiect protecția dreptului subiectiv.

"Ministerul Sănătății este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, cu sediul în municipiul București, str. x, și reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenței de sănătate publică."

De asemenea, recurentul a mai arătat că prin Sentința civilă nr. 1115/2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2006* de Tribunalul Timiș referitor la măsurile reparatorii "Dispune acordarea în favoarea pârâtei de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul înscris în CF x Timișoara, nr. top x, situat în Timișoara, teren și construcții, în componența avută la momentul naționalizării, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, coroborate cu cele ale procesului-verbal de constatare din 30 noiembrie 1950, potrivit cărora sanatoriul avea în componentă corpurile A și B și terenul aferent."

Tribunalul Timiș prin sentința pronunțată nu a instituit vreo obligație în sarcina Ministerului Sănătății, motiv pentru care invocă excepția inadmisibilității acțiunii.

În fine, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece Sentința civilă nr. 1115/2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2006* de Tribunalul Timiș a fost comunicată și reclamantei. Astfel, nu înțelege de ce reclamanta solicită unui alt pârât din dosarul menționat, respectiv Ministerul Sănătății, comunicarea acestei sentințe către Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților, atâta timp cât reclamanta este în posesia sentinței ca parte în proces.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal să se constate nulitatea recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Cu privire la excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă

Înalta Curte constată că art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. permite evitarea sancțiunii nulității recursului, în cazul în care motivele invocate se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Or, din lecturarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că toate criticile pot fi subsumate motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material").

Cât privește susținerea intimatei, în sensul că recurenta nu aduce critici de nelegalitate concrete cu privire la sentința recurată, ci face afirmații generice, acest aspect urmează a fi evaluat pe fondul recursului; atâta timp cât există și critici privind nelegalitatea sentinței, formularea și a unor referiri privind netemeinicia hotărârii nu poate duce la anularea recursului.

Ca urmare, se va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă, ca nefondată.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății este fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că instanța de contencios administrativ a fost învestită de către reclamanta A. cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului de a înainta întreaga documentație care a stat la baza emiterii Deciziei nr. EN 8164/15.03.2006 împreună cu Sentința civilă nr. 1115/2013, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2006*, către Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor întreaga documentație care a stat la baza emiterii Deciziei nr. EN8164/15.03.2006 emisă de Ministerul Sănătății, împreună cu Sentința civilă nr. 1115/2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2006*.

Înalta Curte, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt, nu împărtășește soluția primei instanțe.

Potrivit art. alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Este adevărat că prin Sentința nr. 1115/27.03.2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2006*, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Timișoara prin Primar și Statul Român prin Consiliul Local Timișoara în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, A. și Spitalul de Urgență Louis Turcanu, a anulat Decizia nr. EN 8164/15.03.2006 nelegal emisă de către pârâtul Ministerul Sănătății, dispunând acordarea în favoarea pârâtei A. de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru imobilul înscris în CF x Timișoara, nr. top x, situat în Timișoara, teren și construcții, în componența avută la momentul naționalizării.

Înalta Curte, contrar celor reținute de prima instanță, constată că Ministerului Sănătății nu-i revenea atribuția legală de înaintare a documentației care a stat la baza emiterii Deciziei nr. EN 8164/15.03.2006 împreună cu Sentința civilă nr. 1115/2013, la cererea reclamantei, câtă vreme prin Sentința nr. 1115/27.03.2013 pronunțată în Dosar nr. x/2006* nu s-a instituit o astfel de obligație în sarcina pârâtului Ministerul Sănătății și nici nu există dispoziții legale în acest sens care să conducă la vreo astfel de obligație.

Totodată, instanța de control judiciar constată că în cauza de față, reclamanta nu a formulat o cerere către pârâtul Ministerul Sănătății față de care să se poată aprecia existența unui refuz nejustificat, întrucât reclamanta a solicitat pârâtului doar comunicarea adresei de înaintare a întregii documentații care a stat la baza emiterii Deciziei nr. EN 8164/15.03.2006 către ANRP.

Independent de aceste aspecte, instanța de control judiciar constată că, în speță nu se poate vorbi despre un raport juridic direct între intimata-reclamantă A. și recurentul-pârât Ministerul Sănătății care să conducă la vreo obligație din partea pârâtului către reclamantă.

Prin urmare, se reține că recurentul-pârât Ministerul Sănătății nu se face vinovat de refuzul nejustificat de a soluționa cererea reclamantei, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatându-se incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 - 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea în parte a sentinței civile atacate și rejudecarea cauzei în sensul respingerii acțiunii formulate, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva Sentinței civile nr. 56/2016 din 17 martie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantă A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN