ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 872/2019

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x din 25 septembrie 2015 reclamanta SC A. SRL Vetrișoaia a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 11067 din 26 martie 2015 și a procesului-verbal din data de 20 ianuarie 2015, înregistrat sub nr. x în data de 20 ianuarie 2015, întocmite de pârâtă, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 48 din 14 martie 2016 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL. A dispus anularea Deciziei nr. 11067 din 26 martie 2015 de soluționare a contestației emisă de pârâtă, precum și anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 20 ianuarie 2015 întocmit de pârâtă și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 48 din 14 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectiv dispozițiile Contractului de finanțare, a art. 4 din Legea nr. 346/2004, art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008, și a Ghidului Solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR. În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a reținut în esență că "nu s-a dovedit că SC A. SRL a fost înființată cu scopul de a presta servicii de mecanizare către SC B. SA și că aceasta ar fi fost beneficiară de fapt a finanțării acordate prin Proiectul FEADR x din 28 iulie 2010. Proiectul FEADR implementat de reclamantă nu este afectat de condiții artificiale create de administratorul său, C., pentru obținerea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 70% în totalul cheltuielilor eligibile prin Măsura 312". Prin această motivare, instanța de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de Legea nr. 346/2006 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii precum și Regulamentele CE nr. 65/2011, 1975/2006 și nr. 2988/1995, a ignorat probatoriul administrat în cauză, clauzele contractuale cât și situația de fapt expusă în chiar hotărâre. Un prim motiv de recurs vizează reținerea instanței potrivit căreia "împrejurarea că SC A. SRL ar fi întreprindere legată cu SC B. SRL, prin asociatul unic/acționar majoritar și administrator unic al celor două societăți. Curtea constată că acesta nu este dovedită prin înscrisurile de la dosar". Prin prisma participațiilor deținute de reprezentantul legal al proiectului, domnul C. la SC B. SRL, rezultă relația interdependentă dintre cele două societăți. în fapt, SC B. SA a fost înființată în anul 2000. Din anul 2005, dl. C. devine acționar împreună cu dna. D. prin împărțirea, în mod egal între cei doi, a acțiunilor deținute de dl. E., acționar care s-a retras la acea dată din societate. Ulterior, dl. C. a înființat SC A. SRL cu scopul de a presta servicii de mecanizare către SC B. SA, aceasta fiind beneficiara de fapt a finanțării acordate prin Proiectul FEADR din 28 iulie 2010. Prin memoriul justificativ depus de beneficiar la dosarul cererii de finanțare, printre potențialii clienți ai SC A. SRL, declarați la data depunerii Cererii de Finanțare, respectiv SC F. SRL Vaslui, SC G. SRL Vaslui, SC H. SRL IAȘI și SC I. SRL Vaslui, nu se regăsește SC B. SA, deși în urma controlului ex-post realizat s-a constat că SC A. SRL a prestat servicii către SC B. SA în valoare totală de 376.629.99 RON, procentul prestărilor de servicii către SC B. SA fiind de 68,58%. Din verificările efectuate asupra datelor transmise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui prin Adresa înregistrată cu nr. x din 10 octombrie 2014 rezultă că la data depunerii Cererii de Finanțare de către dl. C. - reprezentant legal, unic acționar și administrator al SC A. SRL, mai avea și calitatea de asociat în cadrul SC B. SA. cu un procent de 49,15266% din acțiuni, precum și funcția de administrator al acestei societăți. La momentul realizării controlului de A.F.I.R. s-a constatat că în prezent dl. C. este acționar majoritar (50,030666%) la SC B. SA și acționar unic la SC A. SRL. În vederea stabilirii legăturii dintre societăți s-au solicitat informații Oficiul Registrului Comerțului și Inspectoratul Teritorial de Munca Vaslui dar și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui pentru a se indica cu exactitate structura acționariatului, cifra de afaceri dar și numărul angajaților beneficiarei. În urma verificărilor realizate, ținând cont de faptul că beneficiarul nu a întocmit corect declarația privind încadrarea în categoria IMM la depunerea cererii de finanțare, furnizând informații inexacte, rezultă că între cele doua întreprinderi există legături prin intermediul dlui. C. care în prezent este acționar majoritar la SC B. SA și acționar unic la SC A. SRL. Un aspect ce nu a fost analizat de instanța de fond vizează activitatea desfășurată pe piețe adiacente de cele doua societăți, așa cum sunt acestea definite în Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii - Art. 44 alin. (5) "O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză". În plus, prin cererea de condiții artificiale, ca urmare a încălcării prevederilor legale ante menționate s-a încălcat și scopul și obiectivele măsurii 312 - FEADR, fapt ce contravine Fișei tehnice a Măsurii 312. Obiectivul general al măsurii vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale. Obiectivul specific al măsurii vizează "crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural" și tratează în același timp intenția reprezentanților de crearea unor condiții artificiale, în vederea contractării necuvenite de fonduri nerambursabile ca urmare a obținerii unui punctaj superior, în baza unor declarații pe care ulterior nu au putut să le susțină. Prin Contractul de finanțare beneficiarul s-a angajat să implementeze proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat, ori prin înființarea unei societăți aparent autonome și crearea unor condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii finanțării nerambursabile s-a constatat că beneficiarul final al acestor fonduri nu este reclamanta ci SC B. SA. Au fost identificate o serie de elemente care analizate individual par a fi simple coincidențe ce nu atrag atenția asupra existenței vreunei nereguli în implementarea proiectelor, însă coroborate și analizate simultan și comparativ, au condus la suspiciunea de creare de condiții artificiale fiind identificați indicatori fizici, funcționali și economici. Suspiciunea de creare a unor condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii finanțării nerambursabile, a devenit certitudine odată cu existenta pe ansamblu a unor circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor de implementare prevăzute în cererea de finanțare, obiectivul urmărit în cadrul măsurii 312-FEADR nu a fost atins, iar situația de fapt reținută în cele menționate mai sus reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise în mod intenționat care a afectat întregul contract de finanțare. Așadar, Dl. C., în calitatea sa acționarul majoritar și administrator al SC B. SA și unic acționar al SC A. SRL, a creat astfel un avantaj nejustificat pentru dezvoltarea societăților pe care le administrează, prin obținerea unui procent de finanțare suplimentar prin înființarea unei noi întreprinderi prin intermediul căreia sa poată accesa fonduri prin Măsura 312 cu un procent de finanțare de 70%. Un al motiv de recurs vizează reținerea instanței potrivit căreia:, Împrejurarea că în prezent este acționar majoritar este nerelevantă, obiectul analizei formându-l data cererii de finanțare". Instanța de fond nu a reținut dispoz. art. 3 "Obligații" din Anexa I - Prevederi generale - la contractul de finanțare, care dispun: "Beneficiarul se obligă să respecte pe toata durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioada de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul." Aspectele constatate reprezintă o nerespectare a obligațiilor asumate încă de la momentul depunerii cererii de finanțare, aspect ce contravine art. 1 alin. 2 din Contractul de finanțare care dispune că: "Cererea de finanțare depusă de beneficiar, rezultată în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul procedurii de evaluare - selectare DEVINE OBLIGATORIE PENTRU BENEFICIAR. Bugetul indicativ din cererea de finanțare devine Anexa III la prezentul contract." În același sens sunt și disp. Ghidului Solicitantului aferent Măsurii 312, capitolul 2 "Toate activitățile pe care solicitantul se angajează să le efectueze prin investiție atât la faza de implementare a proiectului cât și în perioada de monitorizare și pentru care a primit punctai la selecție, devin obligatorii. în caz că la verificarea cererilor de plată, sau în perioada de monitorizare, se constată că aceste condiții nu se respectă, plățile vor fi sistate iar contractul va fi reziliat". Totodată, de această obligație reclamanta a avut cunoștință încă de la momentul depunerii cererii de finanțare, unde prin - Declarația pe proprie răspundere a solicitantului, unde se menționează astfel: - punctul 2 a consemnat: "Declar ca îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute în Fișa măsurii din Ghidul Solicitantului și mă angajez să le respect pe o perioadă de minim 5 ani de la finalizarea proiectului, inclusiv criteriile de selecție pentru care am fost punctat", - punctul 3: "Declar că toate informațiile din prezenta cerere de finanțare și din documentele anexate sunt corecte și mă angajez să respect condițiile cerute în reglementările referitoare la prezentul program și pe cele legate de proiectul anexat și să furnizez periodic/la cerere, documentele justificative necesare.", punctul 8: "Declar pe propria răspundere că în cazul în care nu respect oricare din punctele prevăzute în această declarație, proiectul să devină neeligibil în baza criteriului "Eligibilitatea solicitantului" sau contractul să fie reziliat". Prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care Art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă. Așadar, pe toată perioada de valabilitate și monitorizare a contractului asumat de intimata-reclamanta este supusă controlului ce vizează menținerea criteriilor de eligibilitate asumate, unul dintre acestea fiind autonomia, aspect ce nu a fost analizat de instanța e fond. Mai mult, A.F.I.R. are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor. Un aspect ce nu e analizat de instanța de fond vizează autonomia intimatei-reclamante. În cadrul cererii de finanțare, pentru a se putea evalua proiectul și eligibilitatea acestuia, solicitantul completează își însușește și semnează Declarația din cadrul Anexei 4.1, iar conform acestei anexe solicitantul pentru a putea fi evaluată corect cererea sa de finanțare trebuie să completeze corect și conform realității următoarele informații privind tipul întreprinderii. În speță, anexat cererii de finanțare, solicitantul completează DECLARAȚIA DE LA ANEXA 4.1. în sensul că aceasta este o microîntreprindere autonomă. "Declar că îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute în fișa măsurii din Ghidul Solicitantului și mă angajez să le respect pe o perioadă de minim 5 ani de la finalizarea proiectului, inclusiv criteriile de selecție pentru care am fost punctat" "Declar că toate informațiile din prezenta cerere de finanțare și din documentele anexate sunt corecte și mă angajez să respect condițiile cerute în reglementările referitoare la prezentul program și pe cele legate de proiectul anexat ..." De asemenea, conform ghidului practic, pentru stabilirea categoriei unei întreprinderi -întreprindere legată,: - acest tip de relație corespunde situației economice a întreprinderilor care formează un grup prin controlul direct sau indirect al majorității drepturilor de vot al unei întreprinderi sau prin abilitatea de a exersa o influență dominantă asupra unei întreprinderi; - două sau mai multe întreprinderi sunt legate atunci când se caracterizează prin următoarele tipuri de legături: contractul dintre întreprinderi sau o clauză din actul constitutiv sau statutul uneia dintre întreprinderi, permite uneia dintre întreprinderi să exercite o influența dominantă asupra celeilalte. În acest sens, beneficiara nu a respectat declarația privind autonomia societății, prin prestarea de servicii în mod constant către SC B. SA (68,58%), având în vedere acționariatul comun al celor două societăți, relațiile de afaceri dintre acestea, aspect ce reiese din documentele puse la dispoziție de beneficiară, și care puteau fi analizate doar ulterior finalizării proiectului, pentru o analiză în ansamblu a situației de fapt. Un alt motiv de recurs vizează nereținerea de instanța de fond a susținerilor A.F.I.R. privind nerespectarea de către reclamantă a principiului competitivității, întrucât prin derularea unor contracte către propria firmă s-a constatat crearea de condiții artificiale, fiind limitată competitivitatea celorlalte societăți, îngrădind accesul celorlalte societăți, reclamanta ignorând inclusiv prevederile Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și principiul general al bunei credințe și principiul concurenței loiale. Societatea are facturi, contracte de prestări de servicii încheiate numai cu societăți ai căror administratori sunt membrii familiei, și în baza cărora realizează prestații se arată legătura și totodată dependența beneficiarului de acești agent economic, creându-le un avantaj economic nejustificat, situație interzisă de art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005. Așadar, instanța de fond nu a interpretat în mod temeinic și legal prevederile legale mai sus menționate, întrucât între acești beneficiari există evidente legături, legături care converg către aceeași persoană. De asemenea, instanța de fond nu a reținut obligația recurentei de a proceda la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor ce nu respecta obligațiile contractuale asumate. Având în vedere prevederile legale și contractuale asumate de reclamantă, este evident faptul că emiterea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat este doar consecința nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate, astfel cum am arătat anterior, beneficiarul fiind singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, iar în cazul încălcării clauzelor contractuale subscrisa își rezervă dreptul de a recupera ajutorul financiar acordat Prin urmare. Procesul-verbal contestat emis de A.F.I.R. este temeinic și legal neexistând vicii care să conducă la constatarea nulității acestuia. Faptul că emiterea procesului-verbal de constatare contestat, titlu de creanță executoriu, potrivit O.U.G. nr. 66/2011 și Normelor Metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 875/2011, nu este consecința voinței unilaterale a A.F.I.R, ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanțare, care nu a respectat obligațiile pe care și Ie-a asumat prin semnarea acestui contract. Așa fiind, rezultă că instituția noastră, în mod temeinic și legal a emis actele a căror anulare se solicită, acestea fiind emise în îndeplinirea unei obligații legale și cu respectarea clauzelor contractuale, dar și a legislației naționale și comunitare incidente în speță, nefiind aduse argumente pertinente de nelegalitate a actelor administrative contestate. Prin urmare cele reținute de instanța de fond prin sentința pe care o recurăm ignoră atât prevederile legale mai sus enunțate cât și situația de fapt, sentința recurată fiind netemeinică și nelegală și data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) noul C. proc. civ.), precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă SC "A." SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În procesul-verbal și decizia de impunere întocmite de către pârâta-recurentă au fost reținute mai multe aspecte nereale și, dându-se o interpretare greșită s-a stabilit în mod incorect în sarcina societății obligativitatea de a restitui o parte din suma acordată ca și ajutor european nerambursabil. După cum rezultă din actele de înființare a SC A. SRL, această societate este una autonomă, având personalitate juridică și patrimoniu propriu, această societate neavând nici o legătură de acționariat cu vreo altă societate sau instituție. Deși se imputa faptul că asociatul/administratorul societății nu a declarat că deține părți sociale la o altă societate, la data la care s-a depus cererea de finanțare și s-a implementat proiectul, nu exista nici un text de lege care să interzică acest lucru. Deși prin procesul-verbal întocmit se face trimitere la "condițiile artificiale", acestea sunt doar o recomandare a Uniunii Europene în ceea ce privește aceste fonduri europene accesate, dar aceasta recomandare a fost făcută ulterior implementării și accesării proiectului de finanțare de către SC A. SRL și nicidecum anterior. În ghidul solicitantului, valabil la data formulării cererii de finanțare, nu exista condiția ca reprezentantul solicitantului să nu mai dețină calitatea de acționar la o altă societate comercială, motiv pentru care în momentul depunerii dosarului nu s-a efectuat nici un fel de observații în acest sens. În ceea ce privește relațiile comerciale existente între SC A. SRL și SC B. SA, nu exista nici un text de lege care să împiedice aceste relații comerciale între cele două societăți, cu atât mai mult cu cât acestea sunt unele firești ca urmare a domeniilor de activitate avute de cele două societăți și așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (facturi fiscale, contracte și oferte servicii), prețul folosit pentru lucrările prestate de către A. SRL către B. SA a fost identic ca și cel folosit de către A. SRL către oricare alt beneficiar. Faptul ca SC A. SRL a prestat servicii de mecanizare către SC B. SA nu poate duce la concluzia ca aceasta din urma societate este în fapt beneficiara finanțării, atât timp cât proiectul a fost implementat, SC A. SRL a obținut profit, utilajele au fost achiziționate și nu au fost înstrăinate, fiind în patrimoniul sau pe toată această perioadă și în prezent. Susținerile din procesul-verbal și din motivele de recurs cu privire la faptul că cele două societăți își desfășoară activitatea pe piețe adiacente nu sunt reale întrucât cele două societăți nu au același domeniu principal de activitate. În timp ce SC B. SA are ca domeniu de activitate Cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, SC A. SRL are ca și domeniu de activitate activitățile auxiliare celor efectuate de SC B. SA. Având în vedere ca s-a solicitat sprijin pentru creare și dezvoltare microîntreprinderi, ținând cont de cele arătate anterior, consideră că nu se poate aplica principiul proporționalității conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, cu atât mai mult cu cât acest text de lege nu era în vigoare la data la care a solicitat acordarea acestui împrumut nerambursabil.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 23 ianuarie 2019. 5.2 . Aspecte de fapt și de drept relevante Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 20 ianuarie 2015 încheiat de AFIR - control ex post - privind proiectul "Achiziții de utilaje și echipamente pentru prestări servicii și activități meșteșugărești în mediul rural", Măsura 312 - "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi" - beneficiar fiind reclamanta SC A. SRL Vetrișoaia s-a constatat că aceasta nu a respectat angajamentele asumate prin semnarea cererii de finanțare și a contractului de finanțare. Astfel, asociatul unic și administratorul SC A. SRL este acționar majoritar și administrator și la SC B. SA, iar în declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, Anexa 4.1 la cererea de finanțare din 10 decembrie 2009, numitul C., administrator al SC A. SRL nu a menționat că deține acțiuni la SC B. SA, indicând în mod nereal că societatea pe care o administrează este o întreprindere autonomă. De asemenea, activitatea celor 2 societăți se desfășoară pe o piață adiacentă: SC B. SA are ca activitate principal "Cultivarea cerealelor(exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase" - cod CAEN 0111, SC A. SRL are activitate principală cod CAEN 0161 "Activități auxiliare pentru producția vegetală". Procesul-verbal menționează că, potrivit datelor de la ORC și ITM Vaslui, SC A. SRL se încadrează totuși în categoria microîntreprinderilor, cu un număr mediu de 7,75 angajați în anul 2008, 5,95 angajați în 2009, 4,72 angajați în 2010 și cu cifră de afaceri de 475.675 RON în anul 2009, 788.720 RON în 2010 și 1.458.404 RON în 2011, chiar dacă este întreprindere legată de B. SA prin acționarul său, C. Se mai precizează expres că, dacă declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, Anexa 4.1 la cererea de finanțare din 10 decembrie 2009 ar fi fost competată în sensul indicării SC B. SA ca întreprindere legată, acest lucru nu ar fi creat efecte negative asupra procesului de evaluare și selecție a Cererii de finanțare, deoarece se menținea încadrarea societății în categoria microîntreprinderilor. Totuși, echipa de control constată că SC A. SRL a fost înființată cu scopul de a presta servicii de mecanizare către SC B. SA, aceasta fiind beneficiara de fapt a finanțării acordate prin Proiectul FEADR din 28 iulie 2010. Proiectul FEADR "Achiziții de utilaje și echipamente pentru prestări servicii și activități meșteșugărești în mediul rural" implementat de SC A. SRL este afectat de condiții artificiale create de administratorul său, C., pentru obținerea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 70% din totalul cheltuielilor eligibile prin Măsura 312 - Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi. SC B. SA ar fi îndeplinit condițiile de eligibilitate și ar fi putut fi modernizată prin depunerea unei cereri de finanțare pe Măsura 121 - "Modernizarea exploatațiilor agricole", doar că, prin această măsură, beneficiarul ar fi obținut un ajutor financiar nerambursabil de doar 50% din valoarea cheltuielilor eligibile constatate. Urmare a acestor constatări de fapt, s-a stabilit ca sumă totală neeligibilă suma de 237.639,22 RON, ca diferență între finanțarea acordată și plătită pe Măsura 312 - 831.737,28 RON către SC A. SRL și finanțarea nerambursabilă care ar fi trebuit acordată de autoritatea contractantă ca urmare a depunerii cererii de finanțare de către SC B. SA pe Măsura 121 - Modernizarea exploatațiilor agricole - 594.098,06 RON. Împotriva acestui proces-verbal a formulat contestație, în temeiul art. 46 și urm. O.U.G. nr. 66/2011, reclamanta SC A. SRL, contestație respinsă prin Decizia nr. 11067 din 26 martie 2015 a AFIR. Sunt invocate următoarele prevederi contractuale și legale: contractul de finanțare, Anexa I - Prevederi generale: Articolul 1 alin. (1), (3), (4), art. 3 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (3), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (2), art. 17 alin. (1), (3), (4), art. 4, alin. (3) din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, art. 4, alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, art. 44 din Legea nr. 346/2004, art. 72 alin. (1) lit. a), b), alin. 2 Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), prevederile Fișei tehnice a Măsurii 312 - "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea microîntreprinderii"din PNDR, Ghidul solicitantului M312 capitolul 2,Cererea de finanțare - Secțiunea F - Declarația pe proprie răspundere a solicitantului.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În motivarea actelor administrative menționate s-a reținut, în esență, că reclamanta a nesocotit angajamentele asumate prin semnarea cererii și a contractului de finanțare, fiind întreprindere legată cu SC B. SRL prin asociatul unic/acționarul majoritar și administratorul unic al celor două societăți, constatându-se că SC A. SRL a fost înființată cu scopul de a presta servicii de mecanizare către SC B. SRL, aceasta fiind beneficiara de fapt a finanțării acordate prin proiect. Prin criticile formulate în recurs, pârâta a susținut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, prima instanță anulând actele administrative prin care s-a dispus recuperarea sumei de 237.639,22 RON, din care 190.111,38 RON, aferenți bugetului UE și 47.527,84 RON, aferenți bugetului de stat. Contrar opiniei exprimate de prima instanță, Înalta Curte apreciază că împrejurările de fapt invocate de recurenta pârâtă sunt relevante în situația în care acestea sunt corelate și nu analizate individual, așa cum a procedat prima instanță. Se poate reține incidența art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 sub aspectul constatărilor potrivit cărora, la acordarea fondurilor nerambursabile, reclamanta a încălcat principiul competitivității, buna-credință și libera concurență. În acest context, Înalta Curte reține că nu prezintă relevanță faptul că neregulile puteau fi observate anterior încheierii contractului de finanțare, neputându-se susține că atitudinea autorității de control constituie abuz de putere. În Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'lmmigration din 21 decembrie 2011, s-a aplicat prin analogie raționamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006 în sensul că Autoritatea care gestionează fondurile comunitare are obligația, nu posibilitatea, să revină asupra unei prime decizii, în măsura în care, o astfel de hotărâre se impune. Astfel, Curtea a arătat că împrejurarea că autoritățile competente ar fi fost informate de beneficiarul subvenției cu privire la alegerea cocontractantului înainte chiar de lansarea procedurii de cerere de ofertă care avea ca obiect atribuirea contractului de achiziții publice în cauză, aceasta nu influențează, ca atare, calificarea drept "abatere" în sensul art. ui 1 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95". CJUE conchide că: "nerespectarea de către o autoritate contractantă care beneficiază de o subvenție FEDR a normelor privind atribuirea contractelor de achiziții publice prevăzute de Directiva 92/50, cu ocazia atribuirii contractului care are ca obiect realizarea acțiunii subvenționate, constituie o "abatere" în sensul art. ui 1 din Regulamentul nr. 2988/95 chiar dacă autoritatea națională competentă nu putea să ignore, cu ocazia acordării acestei subvenții, că beneficiarul decisese deja cărui prestator urma să îi încredințeze realizarea acțiunii subvenționate." În Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a reținut totodată că principiul protecției încrederii/așteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziții clare a dreptului comunitar și nici comportamentul unei autorități naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar. Analiza efectuată în lumina interpretării date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dar și a celor statuate de COMISIA EUROPEANĂ - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală prin Nota directoare pentru Auditori nr. 22, (...) vizând crearea unor condiții artificiale pentru obținerea avantajului financiar, presupune inclusiv analiza unor evenimente și documente ulterioare depunerii și analizării cererii de finanțare ori verificării cererilor de plată. În acest context, Înalta Curte subliniază că, inclusiv în ipoteza în care anumite aspecte puteau fi cunoscute anterior, la momentul depunerii cererii de finanțare sau în cursul aprobării tranșelor, aceste elemente de fapt, luate în mod singular, nu puteau oferi indiciile privind acțiunile deliberate, care să conducă la concluzii relevante în privința creării unor condiții artificiale, fiind necesară în acest scop analiza activității economice desfășurate de acestea în cursul perioadei de monitorizare, pentru a se stabili dacă societatea beneficiară are autonomie funcțională sau dimpotrivă, deservește intereselor economice ale alte societăți. Trebuie menționat că, pentru a stabili dacă o întreprindere are autonomie funcțională, sau dimpotrivă, deservește interesele financiare ale altei societăți, nu este necesar ca analiza să se efectueze exclusiv prin prisma unor definiții legale, cum sunt cele cuprinse la art. 44 din Legea nr. 346/2006. Înalta Curte apreciază că recurenta pârâtă a stabilit existența unor circumstanțe care sunt relevante în crearea de către reclamantă a unor condiții artificiale pentru obținerea finanțării, prin aplicarea corectă a interpretării date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, precum și a indicatorilor stabiliți în Nota directoare pentru Auditori nr. 22 emisă de Comisia Europeană. În acest context, Înalta Curte achiesează la concluzia formulată de pârâtă, în sensul că societatea reclamantă, beneficiară de finanțare FEADR, deși aparent autonomă, deservește intereselor SC B. SA, al cărei asociat unic și administrator este d-nul C., circumstanțe de fapt ce evidențiază că, practic, prin crearea SC A. SRL s-a urmărit dezvoltarea activității primei societăți, fapt ce impunea prestarea de servicii de mecanizare și care circumscriu o acțiune concertată și deliberată în vederea creării condițiilor necesare accesării finanțării nerambursabile. În combaterea argumentelor reținute de prima instanță, Înalta Curte reține că tocmai modul ulterior de acțiune demonstrează că scopul (intenția directă) creării unei noi microîntreprinderi nu a fost acela de a acționa în mod independent în vederea realizării obiectivelor măsurii 312, ci de a completa și dezvolta activitatea deja desfășurată de firma anterior constituită de d-nul C. Nu se poate reține susținerea reclamantei în sensul că obiectivul proiectului a fost atins, având în vedere faptul că obiectivul general al măsurii 312 era dezvoltarea durabilă și diversificarea economiei rurale, încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului locurilor de muncă și a veniturilor adiționale, implicit de a evita concentrarea în jurul unei singure persoane a tuturor opțiunilor de angajare și de acționare în mediul de afaceri. Or, în cauza pendinte, a fost creată o societate aparent independentă, în care puterea decizională aparține unei singure persoane, care nu și-a desfășurat activitatea cu respectarea principiilor concurenței libere, ci, dat fiind faptul că 68,58% din activitatea reclamantei a fost prestată pentru B., se poate afirma că SC A. SRL a deservit interesele economice și financiare ale celei din urmă societăți. Instanța de fond nu a reținut faptul că în "Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii" - Anexa nr. 4.1 la Cererea de finanțare din data de 10 decembrie 2009, dl C. în calitate de administrator al beneficiarului SC A. SRL nu a declarat ca deține părți sociale la SC B. SA, indicând în mod nereal că societatea pe care o administrează este o întreprindere autonomă. Subliniind faptul că reclamanta a declarat nu doar că este o microîntreprindere ci și că este o societate autonomă, că au fost depuse la dosar contracte de prestări-servicii care fac dovada că societatea este, în realitate, una legată, se poate concluziona în sensul că cerința impusă în Ghid, ca beneficiarul să fie microîntreprindere autonomă, nu a fost respectată. Legătura dintre societăți, așa cum dispune art. 44 alin. (5) din Legea nr. 346/2004, se analizează și prin prisma specificului activității desfășurate de beneficiară și a pieței de desfacere. Piața adiacentă stabilită între cele două societăți rezultă în urma analizării informațiilor transmise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui, prin Adresa înregistrată cu nr. x din 10 octombrie 2014, din care rezultă că S.C A. SRL are obiect de activitate principal Activități auxiliare pentru producția vegetala - CAEN 0161, iar SC B. SA are obiect de activitate principal Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase - CAEN 0111. Datorită legăturilor comerciale, operațiunile preferențiale între societăți ce au un administrator comun se consideră că întreprinderile sunt legate, conform art. 44 din Legea nr. 346/2004. Stabilirea existenței condițiilor artificiale, prin constatarea unor legături între societăți, în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil este fundamentat și prin Recomandarea Comisiei (CE) nr. 361/2003, art. 3, lit. d) care dispune: "Întreprinderile care au o astfel de legătură prin intermediul unei persoane fizice sau grup de persoane fizice care acționează împreună, sunt de asemenea considerate legate dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe același segment de piață sau pe o piață adiacentă". În ceea ce privește Hotărârea HATEFO, invocată de către instanța de fond pentru a motiva inexistența legăturilor dintre societăți, modalitatea în care societățile pot fi considerate legate a fost analizată prin interpretarea art. ui 3, alin. (3), al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, prin prisma următoarei recomandări "Pentru a se asigura că vor beneficia de avantajele care rezultă pentru IMM-uri din diferitele reglementări sau măsuri adoptate în favoarea lor numai acele întreprinderi care într-adevăr au nevoie de acestea, trebuie să se țină seama de asemenea, dacă este cazul, de relațiile care există între întreprinderi prin intermediul persoanelor fizice ..." CJUE a decis că art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relațiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă, și de asemenea că se consideră că acționează în mod concertat în sensul art. ui 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu poate în mod necesar să fie subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări. Astfel, în urma acestei hotărâri pronunțată de CJUE, poate fi interpretată ca "afiliere" legătura identificată: - prin prisma prevederilor art. ui 3, aliniatul 3, paragraful 1; - prin prisma unor raporturi atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relațiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul paragraf; - prin prisma unor persoane fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor, influentă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic chiar și în condițiile în care nu există relații contractuale între aceste persoane și nici o constatare a intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii. Pe cale de consecință, modalitatea în care asociații entităților juridice beneficiare au concertat la implementarea proiectelor dovedește pe deplin existența "grupului" economic. În contextul analizat, realizarea punctuală a obiectivelor propuse prin proiect, obținerea de profit, achiziționarea și deținerea, în continuare, a utilajelor, nu pot schimba concluzia reținută. Cu alte cuvinte, intimata, beneficiara unui ajutor financiar nerambursabil, nu aduce nicio explicație cu privire la modul în care rezultatele activității sale sau valorile reflectate în situațiile financiare anuale ar fi fost apte să contribuie la ameliorarea economiei rurale. În consecință, instanța de control judiciar va conchide că recurenta pârâtă, prin actele administrative atacate, a aplicat în mod corect dispozițiile art. 17 alin. (3) din contractul de finanțare încheiat, care îi permiteau retragerea avantajului acordat în măsura în care se stabilește că actele/faptele beneficiarului au urmărit obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 48 din 14 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015. Va casa sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.