ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1159/2019

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 4 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene, Ministerul Finanțelor Publice și ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Notei de constatare nr. x/16.11.2016, Notificării nr. x/29.11.2016 și Adresei nr. x/06.03.2017, emise de MDRAPFE, Adresei nr. x/08.03.2017 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și Adresei nr. x/08.03.2017 emisă de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, până la soluționarea fondului cauzei și, implicit, ca efect al suspendării actelor administrative menționate, obligarea pârâtei ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova să alimenteze până la soluționarea fondului, contul din trezorerie al UAT Desa, cu sumele cuvenite acesteia din cotele defalcate din impozitul pe venit cât și din venituri de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, inclusiv cu sumele de la aceste capitole care au fost deja suspendate începând cu data de 10.03.2017 și care i se cuvin în calitate de autoritate locală.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 389 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: - a respins excepția inadmisibilității acțiunii față de actele administrative contestate emise de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene; - a admis excepția inadmisibilității acțiunii față de actele contestate emise de către pârâții Ministerul Finanțelor Publice și ANAF- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova; - a respins cererea de suspendare a executării Adresei nr. x/08.03.2017 și a Adresei TRZ nr. x/08.03.2017 formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa, ca inadmisibilă; - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova; - a respins cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa de suspendare a executării Notei de constatare nr. x/16.11.2016, Notificării nr. x/29.11.2016 și Adresei nr. x/6.03.2017 emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 389 din 28 iunie 2017 pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, așa cum a fost formulată. Recurenta-reclamantă susține că hotărârea atacată cuprinde, pe de o parte, motive contradictorii, iar pe de altă parte, aceasta a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, formulând, în esență, următoarele critici: Hotărârea atacată cuprinde o motivare contradictorie în sensul că, deși instanța afirmă că are obligația de a efectua o cercetare sumară a fondului, totuși, nu a analizat cazul bine justificat din perspectiva definiției dată acestei noțiuni de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În acest sens, noțiunea de "caz bine justificat", deși nu presupune o dovadă de nelegalitate evidentă, poate fi reținută dacă, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, iar îndoiala în acest caz este dată de faptul că, în cauză, la emiterea actelor administrative s-a aplicat norma internă și nu cea europeană. Cât privește paguba iminentă, instanța de fond a reținut că aceasta nu subzistă în cauza de față, deși, aceeași instanță constată că la dosar sunt depuse documente fiscale care atestă paguba iminentă ce urmează să se producă în măsura în care actele administrative nu sunt suspendate, apreciind în mod nelegal că sumele în litigiu au aceeași destinație cu sumele de bani pentru care s-a dispus suspendarea alimentării contului curent al reclamantei. În ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților MFP și DGRFP Craiova, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, apreciind recurenta-reclamantă că pârâtele au calitate procesuală în cauză, întrucât actele emise de aceste autorități au caracter de acte administrative, fiind emise în baza unui act normativ cu caracter special, respectiv O.U.G. nr. 28/2013.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a soluției de respingere a cererii de suspendare ca nefondată, față de pârâtul MDRAPFE, și ca inadmisibilă, față de MFP și DGRFP Craiova, precum și a soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acelorași pârâți, MFP și DGRFP Craiova. 4.2. Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a depus, de asemenea, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și corectă, sub aspectul constatării neîndeplinirii condițiilor cererii de suspendare formulate în cauză. A mai arătat intimatul că acțiunea în anularea actelor administrative a căror suspendare se solicită a fost soluționată în primă instanță de către Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 548/18.10.2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, în sensul respingerii acțiunii reclamantei UAT Desa, ca neîntemeiată.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 18 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 6 martie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

Aspecte procesuale La termenul de judecată din data de 6 martie 2019, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei de interes în susținerea recursului. La același termen de judecată din 6 martie 2019, Înalta Curte, luând implicit act de transmisiunea calității procesuale care a operat în cauză, în temeiul art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2017 și art. 1 din O.U.G. nr. 1/2018, a dispus înlocuirea în citativ a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. II. Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, invocată de intimatul A., este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond asupra cererii în anularea respectivului act. Singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungește de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de față, dată fiind soluția de respingere a acțiunii în anulare pronunțată de prima instanță. În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Notei de constatare nr. x/16.11.2016, Notificării nr. x/29.11.2016 și Adresei nr. x/06.03.2017, emise de pârâtul MDRAPFE, Adresei nr. x/08.03.2017 emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și Adresei nr. x/08.03.2017 emisă de pârâta ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte constată că, prin Sentința civilă nr. 548 din 18 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Notei de constatare nr. x/16.11.2016, a Notificării nr. x/29.11.2016 și a Adresei nr. x/06.03.2017 emise de MDRAPFE și a respins capătul de cerere formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene, privind anularea Notei de constatare nr. x/16.11.2016, a Notificării nr. x/29.11.2016 și a Adresei nr. x/06.03.2017 emise de MDRAPFE, ca nefondat; a admis excepția inadmisibilității în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea Adresei nr. x/08.03.2017 emisă de MFP și a Adresei nr. x/10.03.2017 emisă de DGRFP Craiova și a respins capătul de cerere formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Desa în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, având ca obiect anularea Adresei nr. x/08.03.2017 emisă de MFP și a Adresei nr. x/10.03.2017 emisă de DGRFP Craiova, ca inadmisibil; de asemenea, a respins, ca nefondat, capătul de cerere formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Desa în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova având ca obiect obligarea DGRFP Craiova să alimenteze contul din trezorerie al reclamantei. Astfel, prin sentința civilă menționată a fost soluționat fondul cauzei, în sensul respingerii acțiunii în anularea actelor administrative a căror executare se cere a fi suspendată în cauza de față. În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea recursului de față, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii civile care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. În cauza de față, cererea care formează obiectul prezentului dosar a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform căruia, suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond. Cum instanța de fond s-a pronunțat la 18 octombrie 2017, respingând acțiunea în anulare formulată de reclamantă, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa, ca lipsit de interes.