ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2336/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 09 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fonduri Europene - Direcția Generală Programe Competivitate și Autoritatea de Management pentru POS CE, solicitând:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 52368/22.06.2016 transmis prin posta și recepționat la destinatar în data de 29 mai 2017 - aferent contractului de finanțare nerambursabilă nr. 516/3m/08.02.2012 finanțat prin POS CCE;

- anularea Deciziei nr. 53076/05.09.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate, care i-a fost comunicată la data de 18 septembrie 2017, prin care s-a respins ca nefondată și neîntemeiată contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 52368/22.06.2016 și s-au menținut prevederile cuprinse în acest proces-verbal;

- suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 52368/22.06.2016 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2014.

Prin încheierea din data de 23 octombrie 2017 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare nereguli nr. x/22.06.2016 întocmit de MDRAPFE și Autoritatea de Management pentru POS CCE.

Prin sentința civilă nr. 698 din 18 decembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fonduri Europene - Direcția Generală Programe Competivitate și Autoritatea de Management pentru POS CE, având ca obiect "contestație act administrativ fiscal" și a dispus anularea Deciziei nr. 53076/05.09.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fonduri Europene, precum și a Procesului-verbal nereguli și creanțe bugetare nr. x/22.06.2016 emis de M.F.E. - Autoritatea de Management pentru POS CCE.

Împotriva sentinței civile nr. 698 din 18 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a învederat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece apreciază că instanța de fond nu a arătat motivele pentru care a admis acțiunea reclamantei, limitându-se doar la soluția de admitere a acesteia. Având în vedere că în motivarea hotărârii instanța de fond și-a însușit în exclusivitate criticile formulate de către intimata-reclamantă, apreciază că devin incidente dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată fiind una nemotivată în accepțiunea textelor legale invocate, precum și a practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție și Curții Europene a Drepturilor Omului.

Recurentul-pârât formulează prin cererea de recurs și critici în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, acesta susține că, raportat la situația de fapt, actele administrative contestate au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv Ghidul solicitantului, Instrucțiunea AM POSCCE nr. 4254/26.02.2015, O.U.G. nr. 66/2011, precum și Legea nr. 346/2004, motiv pentru care apreciază argumentele instanței de fond pentru luarea deciziei de anulare a acestora, ca fiind părtinitoare și neîntemeiate, nefiind aduse argumente clare și concludente pentru justificarea soluției date.

În cauză nu au formulate întâmpinări.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a a ajuns la soluția din sentința recurată; Înalta Curte apreciază că sentința recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă în esență o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, iar nemotivarea insuficientă nu poate fi reținută raportat la sentința atacată.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei.

Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, reclamanta A. S.R.L., în calitate de solicitant, a depus spre finanțare, în cadrul Programului Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" 2007-2013 (POS CCE), Cererea de finanțare pentru proiectul "Creșterea competitivității prin modernizarea A. S.R.L." înregistrată sub nr. x/06.09.2010.

După parcurgerea etapelor procesului de evaluare și selecție a proiectului, în data de 08 februarie 2012, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x, între Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în calitate de Organism Intermediar pentru întreprinderi Mici și Mijlocii și A. S.R.L. în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul "Creșterea competitivității prin modernizarea A. S.R.L." cod SMIS 29673.

La nivelul anului 2014, Curtea de Conturi, în calitate de Autoritate de Audit, a performat un audit al sistemului de management și control pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" fiind evaluate prevederile menționate la art. 58 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1083/2006. În vederea punerii în aplicare a recomandării Autorității de Audit privind realizarea pentru toate proiectele, până la Cererea de rambursare finală sau până la finalul perioadei de durabilitate, a verificării încadrării beneficiarului în condițiile de eligibilitate pentru care a depus formularul Anexei 2 - Calculul pentru întreprinderi partenere sau legate din Legea nr. 346/2004 și Declarația privind încadrarea în categoria IMM, AM POS CCE a emis Instrucțiunea nr. 4254/26.02.2015.

În aplicarea Instrucțiunii AM POSCCE nr. 4254/26.02.2015, pentru proiectul SMIS 29673, Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia - Organism Intermediar POSCCE a realizat verificarea eligibilității beneficiarului întocmind Lista de reverificare eligibilitate a A. S.R.L. din 04 septembrie 2015 potrivit căreia "Din verificări rezultă că, la data semnării contractului (08 februarie 2012), din punct de vedere al numărului de angajați, cifra de afaceri, active totale, conform prevederilor Legii nr. 346/2004, beneficiarul se încadrează în categoria de întreprindere mijlocie deoarece timp de două exerciții financiare consecutive (2010, 2011), depășește plafoanele indicatorilor financiari prevăzuți pentru categoria de întreprindere mică așa cum a declarat la depunerea cererii de finanțare."

Ca urmare a analizării suspiciunii de neregulă nr. 20782/06.11.2015 de către AM POS CCE, a fost întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență înregistrat sub nr. x/22.02.2016.

A. S.R.L. a formulat contestația înregistrată cu nr. x/29.06.2017 la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice si Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Europene Competitivitate, împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.06.2016. Prin adresa nr. x/03.07.2017, DGPEC a solicitat clarificări beneficiarului, astfel că beneficiarul a retransmis contestația cu adresa nr. x/13.07.2017.

Prin Decizia de soluționare a contestației, DGPEC a decis respingerea contestației formulate de către A. S.R.L. nr. 37874/29.06.2017 și completată prin adresa nr. x/14.07.2017, împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.06.2016, ca fiind neîntemeiată.

Problema care se cere a fi dezlegată în cauză este dacă la momentul depunerii cererii de finanțare și semnării contractului de finanțare, societatea reclamantă îndeplinea condiția de eligibilitate referitoare la încadrarea în categoria întreprinderilor mici, pentru a putea primi ajutorul de stat în cuantumul prevăzut de lege pentru această categorie de întreprinderi.

Potrivit dispozițiilor pct. 11.1. "Criterii de eligibilitate a solicitantului" din Ghidul solicitantului "Pot beneficia de alocare financiară nerambursabilă persoanele juridice care sunt "întreprinderi mici sau mijlocii" și sunt prezentate condițiile care trebuie îndeplinite conform Legii nr. 346/2004. Pentru demonstrarea respectării condițiilor de eligibilitate, Cererea de finanțare (anexa 1 la Ghidul solicitantului) se depune însoțită de formularele și documentele suport menționate la pct. 6 "DOCUMENTE CONȚINUTE ÎN CEREREA DE FINANȚARE -FORMULARE" respectiv de Formularul D - "Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM".

Conform pct. 1.5 din Ghidul solicitantului, ajutorul financiar nerambursabil va fi acordat solicitanților eligibili în conformitate cu prevederile regulamentelor de ajutor de stat respectiv în baza Schemei de ajutor de stat pentru investiții aprobată prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 477/2008 și a Schemei de ajutor de minimis pentru consultanță aprobată prin Ordinul ministrului economiei si finanțelor nr. 478/2008.

În cadrul Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 477/2008, cu modificările și completările ulterioare, privind aprobarea schemei de ajutor de stat se prevede că:

"Art. 11. (1) Solicitanții trebuie să respecte următoarele criterii de eligibilitate: sunt întreprinderi mici sau mijlocii (inclusiv societăți cooperative), cu excepția microîntreprinderilor, care nu pot beneficia de prevederile prezentei scheme. Pentru a demonstra calitatea de IMM, solicitanții trebuie să completeze modelul declarației cuprinzând informații cu privire la încadrarea unei întreprinderi în categoria IMM din anexa 1 la Legea nr. 346/2004, cu modificările și completările ulterioare, care a preluat prevederile Comunicării CE publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C 118 din 20 mai 2003; (...)".

Obligația de depunere a declarației cuprinzând informații cu privire la calificarea unei întreprinderi ca IMM, prevăzută ca model în anexa nr. 1 la Legea nr. 346/2004, cu modificările și completările ulterioare, se regăsește și la art. 21 alin. (2) din Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 478/2008, cu modificările și completările ulterioare, privind aprobarea schemei de ajutor de minimis.

Potrivit Ghidului Solicitantului, cap. I.5 - Ajutor de stat:

"A)Valoarea maximă a finanțării nerambursabile acordate din totalul costurilor eligibile pentru activitățile legate de investiții este de:

a) pentru întreprinderile mici:

- 60% pentru proiectele care se implementează în Regiunea București-Ilfov;

- 70% pentru proiectele care se implementează în restul regiunilor.

b) pentru întreprinderile mijlocii:

- 50% pentru proiectele care se implementează în Regiunea București-Ilfov;

- 60% pentru proiectele care se implementează în restul regiunilor."

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus, conform Ghidului Solicitantului, la Organismul Intermediar cererea de finanțare "Creșterea competitivității prin modernizarea A. S.R.L.", prin care solicită finanțare nerambursabilă în procent de 70%, însoțită de anexele obligatorii respectiv de Formularul D - "Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM" din 06 septembrie 2010. Conform documentului depus, societatea A. S.R.L. s-a declarat întreprindere legată cu un număr de 49 de angajați, încadrându-se, conform datelor furnizate pentru exercițiul financiar de referință în categoria întreprindere mică.

Procesul de evaluare și selecție a proiectului s-a realizat conform prevederilor Ghidului solicitantului prin parcurgerea celor două etape "Verificarea conformității administrative și a eligibilității" si "Evaluarea tehnică și financiară", evaluarea fiind realizată în baza documentelor depuse în cadrul dosarului cererii de finanțare. Pentru verificarea încadrării în categoria de beneficiari eligibili au fost luate în considerare documentele depuse la dosar respectiv declarația pe propria răspundere privind încadrarea în categoria IMM.

Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 346/2004, încadrarea în plafoanele pentru întreprinderile mici/mijlocii se face prin analiza datelor bilanțiere, trebuind să fie îndeplinite cumulativ două condiții:

- Întreprinderile mici sunt acelea cu nr. de angajați 10 - 49 și cifra de afaceri/dețin active totale de până la 10 milioane euro;

- Întreprinderile mijlocii sunt acelea cu nr. de angajați 50 - 249 și cifra de afaceri/dețin active totale de până la 50 milioane euro.

De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 346/2004:

"(1) Datele utilizate pentru calculul numărului mediu anual de salariați, cifra de afaceri netă anuală și activele totale sunt cele raportate în situațiile financiare aferente exercițiului financiar precedent, aprobate de adunarea generală a acționarilor sau asociaților.

(2) Dacă la data întocmirii situațiilor financiare anuale întreprinderea nu se mai încadrează în plafoanele stabilite la art. 3 și 4, aceasta nu își va pierde calitatea de întreprindere mică, mijlocie sau microîntreprindere decât dacă depășirea acestor plafoane se produce în două exerciții financiare consecutive."

În cauza de față, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, intimata-reclamantă a atașat la Cererea de finanțare, înregistrată la 06 septembrie 2010, Formularul D - "Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM", din care reieșea că aceasta se încadrează în categoria întreprinderilor mici . Aceasta s-a raportat în mod corect la momentul depunerii Cererii de finanțare la cele două bilanțuri contabile existente la momentul respectiv, aferente anilor fiscali 2009 și 2010.

De la momentul depunerii Cererii de finanțare, 06 septembrie 2010, pe întreaga durata a procesului de evaluare și selecție a proiectului, până în data de 08 februarie 2012, când a fost semnat Contractul de finanțare, situația cunoscută de către intimata-reclamantă nu s-a schimbat, deoarece la data semnării contractului de finanțare nerambursabilă, societatea A. S.R.L. nu avea înregistrat bilanțul contabil aferent anului 2011, acesta fiind înregistrat la organele competente în data de 29 mai 2012, ulterior datei de semnare a contractului.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, în mod greșit în analiza ADR/AM POS CCE realizată în perioada septembrie - noiembrie 2015, au fost utilizate documente emise ulterior datei depunerii cererii de finanțare și a semnării contractului de finanțare, autoritatea pârâtă raportându-se astfel la anii fiscali 2010 și 2011, în loc să se raporteze la situația cunoscută de la momentul depunerii cererii de finanțare referitoare la anii fiscali 2009 și 2010.

Înalta Curte reține că, într-adevăr, în cadrul Capitolului VI RETURNAREA FINANȚĂRII NERAMBURSABILE din Ghidul solicitantului este prevăzut că "returnarea finanțării nerambursabile se va realiza de către beneficiar, în următoarele situații: în cazul în care beneficiarul dă o declarație falsă privind condițiile de realizare a proiectului (...)", dar această ipoteză nu se identifică în speța dedusă judecății. Declarația atașată cererii de finanțare, depusă la data de 06 septembrie 2010, cu privire la încadrarea societății reclamante în categoria întreprinderilor mici, reflecta situația raportată la cei doi ani fiscali consecutivi, anteriori depunerii cererii, respectiv anii 2009 și 2010, făcându-se astfel dovada îndeplinirii condițiilor de eligibilitate de la momentul depunerii cererii de finanțare.

În jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut regula generală potrivit căreia orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obținut în mod fraudulos (C-199/03, pct. 15).

Prin urmare, obligația de restituire sau recuperare a fondurilor Uniunii Europene există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli dar, în cauză, nu se poate reține în sarcina reclamantei săvârșirea unei nereguli cu privire la modalitatea de încheiere a contractului de finanțare sau obținerea unui avantaj în mod fraudulos, autoritatea publică pârâtă procedând, în mod nelegal, la emiterea actelor administrative contestate.

În consecință, Înalta Curte constată că soluția adoptată de instanța de fond a fost corect motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 698 din 18 decembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 698 din 18 decembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2020.