ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2659/2020

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 08 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa a chemat în judecată pârâții ANAF- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: anularea Notei de constatare nr. x/16.11.2016, a Notificării nr. x/29.11.2016 și a Adresei nr. x/06.03.2017, emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene; anularea Adresei nr. x/08.03.2017 a Ministerului Finanțelor Publice și a adresei emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, înregistrată la Primăria Desa sub nr. x/10.03.2017; obligarea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova să alimenteze din nou contul din trezorerie al reclamantei cu sumele provenite din cote defalcate din impozitul pe venit, cât și cu sume defalcate din venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, inclusiv cu sumele care au fost suspendate a fi plătite începând cu data de 10 martie 2017.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 548 din 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-au dispus următoarele: - a fost respinsă excepția inadmisibilității în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Notei de constatare nr. x/16.11.2016, a Notificării nr. x/29.11.2016 și a Adresei nr. x/06.03.2017, emise de Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene; - a fost respins capătul de cerere formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene, privind anularea Notei de constatare nr. x/16.11.2016, a Notificării nr. x/29.11.2016 și a Adresei nr. x/06.03.2017, ca nefondat; - a fost admisă excepția inadmisibilității în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea Adresei nr. x/08.03.2017, emisă de MFP și a Adresei nr. x/10.03.2017, emisă de DGRFP Craiova; - a fost respins, ca inadmisibil, capătul de cerere formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, având ca obiect anularea Adresei nr. x/08.03.2017, emisă de MFP și a Adresei nr. x/10.03.2017, emisă de DGRFP Craiova; - a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, având ca obiect obligarea DGRFP Craiova să alimenteze contul din trezorerie al reclamantei.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 548 din 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii atacate în ceea ce privește soluția dată excepției inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Notei de constatare nr. x/16.11.2016, a Adresei nr. x/06.03.2017 și a Notificării nr. x/29.11.2016 și în rejudecarea cauzei, admiterea excepției inadmisibilității și respingerea capătului de cerere menționat, ca inadmisibil. În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurentul-pârât a formulat, în esență, următoarele critici: Nota de constatare nr. x/29.11.2016 și Adresa nr. x/06.03.2017, emise de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, nu sunt acte administrative în condițiile definite de lege, deoarece nu produc prin ele însele, efecte juridice, fiind doar un act premergător, respectiv un act ulterior emiterii unui act administrativ, în speță, Notificarea nr. x/29.11.2016. Astfel, în cuprinsul Notificării nr. x/29.11.2016 au fost menționate motivele care au stat la baza solicitării de restituire a sumei de 1.345.375,09 RON de către reclamantă, precum și faptul că se anexează acestei notificări, adresa nr. x/26.10.2016 și Nota de constatare nr. x/16.11.2016. Totodată, în cuprinsul notificării s-a precizat că în cazul în care reclamanta nu va respecta obligația de plată, emitentul notificării se va adresa Ministerului Finanțelor Publice, potrivit art. 10 1 (2) din O.U.G. nr. 28/2013 și art. 17 alin. (8) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul MDRAP nr. 1851/2013. În consecință, Adresa nr. x/06.03.2017 a fost emisă ca urmare a neachitării de către reclamantă a sumei de 1.345.375,09 RON, și nu are caracterul unui act administrativ în sensul definit de lege, fiind doar un act ulterior emiterii Notificării nr. x/29.11.2016, act întocmit în temeiul prevederilor legale anterior enunțate. În ceea ce privește soluția dată excepției inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Notificării nr. x/29.11.2016, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004. Notificarea nr. x/29.11.2016 a fost comunicată reclamantei la data de 12.12.2016, iar termenul legal de 30 de zile pentru formularea plângerii prealabile s-a împlinit la data de 12.01.2017. Cum reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de 05.04.2017, cu nerespectarea termenului legal mai sus menționat, rezultă că este întemeiată excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea Notificării nr. x/29.11.2016.

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinări în cauză.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 28 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 04 iunie 2020, față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este întemeiat, sentința recurată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei. În ceea ce privește soluția dată excepției inadmisibilității, invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în privința capătului de cerere având ca obiect anularea Notei de constatare nr. x/16.11.2016, a Notificării nr. x/29.11.2016 și a Adresei nr. x/06.03.2017, emise de acest pârât, criticile recurentului-pârât circumscrise motivului de casare mai sus menționat, sunt fondate. Prin Notificarea nr. x/29.11.2016, comunicată Unității Administrativ Teritoriale Desa la data de 12.12.2016, prin poștă, cu confirmare de primire, reclamanta a fost notificată cu privire la restituirea, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, a sumei de 1.345.375,09 RON, care a fost utilizată cu nerespectarea prevederilor legale și contractuale. În temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat plângere prealabilă, înregistrată la autoritatea publică pârâtă sub nr. x/05.04.2017, prin care a solicitat revocarea Notificării nr. x/29.11.2016. Întrucât Notificarea nr. x/29.11.2016 a fost comunicată reclamantei la data de 12.12.2016, iar aceasta a formulat plângere prealabilă la data de 05.04.2017, cu depășirea termenului imperativ de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se reține că este întemeiată excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea notificării, cu consecința admiterii excepției în discuție și a respingerii acestui petit ca inadmisibil. Înalta Curte apreciază întemeiate și susținerile recurentului-pârât vizând soluția dată excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea Notei de constatare nr. x/16.11.2016, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Din actele dosarului rezultă că Nota de constatare nr. x/16.11.2016 este o adresă internă emisă de Direcția Generală Dezvoltare Regională și Infrastructură din cadrul MDRAP, în vederea obținerii aprobării directorului general al acestei direcții, pentru inițierea măsurilor de restituire de către reclamantă a sumei de 1.345.375,09 RON, precum și pentru transmiterea documentației necesare în vederea formulării notificării de către direcția de specialitate. În contextul evidențiat, Nota de constatare nr. x/16.11.2016 nu constituie un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este un act premergător emiterii notificării, care conține numai o propunere de inițiere a măsurilor de restituire a sumei de 1.345.375,09 RON și de transmitere a documentației necesare formulării notificării. Ca atare, dat fiind specificul acțiunii în contencios administrativ deduse judecății, în analiza legalității Notificării nr. x/29.11.2016 emise în speță, sunt examinate și propunerile cuprinse în Nota de constatare nr. x/16.11.2016, astfel că, fiind admisă excepția inadmisibilității cu privire la cererea în anulare a Notificării nr. x/29.11.2016, aceeași soluție intervine și în privința cererii în anulare a notei de constatare care fundamentează acest act administrativ. În ceea ce privește soluția dată excepției inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Adresei nr. x/06.03.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, criticile recurentului-pârât, sunt, de asemenea, întemeiate. Având în vedere că reclamanta nu a dat curs Notificării nr. x/29.11.2016, prin adresa contestată, autoritatea publică emitentă a solicitat Ministerului Finanțelor Publice să procedeze în sensul prevederilor art. 10 1 (2) din O.U.G. nr. 28/2013 și art. 17 alin. (8) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul MDRAP nr. 1851/2013 și să dispună sistarea alimentării reclamantei atât cu cote defalcate din impozitul pe venit, cât și cu sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrare, până la concurența sumei de 1.345.375,09 RON. În dezacord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că Adresa nr. x/06.03.2017 nu prezintă trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât scopul emiterii acestei adrese nu îl constituie producerea de efecte juridice de sine-stătătoare, specifice dreptului administrativ, ci este un act ulterior emiterii Notificării nr. x/29.11.2016, act care a fost emis în aplicarea art. 17 alin. (8) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul MDRAP nr. 1851/2013, în vederea punerii în executare a măsurii dispuse prin notificare. În raport de argumentele prezentate anterior, este întemeiată excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Adresei nr. x/06.03.2017, urmând a fi admisă excepția în discuție și a se respinge capătul de cerere menționat, ca inadmisibil. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, casarea, în parte, a sentinței atacate și rejudecând cauza, va admite excepția inadmisibilității în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea Notei de constatare nr. x/16.11.2016, a Notificării nr. x/29.11.2016 și a Adresei nr. x/06.03.2017, și va respinge acest petit formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Desa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, ca inadmisibil, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.