ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1533/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvență, prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Constanța, a solicitat anularea Deciziei nr. 582133/28.07.2014 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și, în consecință, obligarea pârâtei la soluționarea contestației formulate împotriva deciziilor de compensare nr. x/28.04.2014, nr. x/08.05.2014 și nr. x/16.04.2014.

Soluția primei instanțe

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 144 din 16 septembrie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvență, prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Constanța, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 144 din 16 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvență, prin administrator judiciar B. SPRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă arată că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente speței, respectiv a dispozițiilor art. 3 pct. 30 și art. 47 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Astfel, potrivit art. 3 pct. 30 teza I din Legea nr. 85/2006 "mandatul administratorilor statutari încetează de la data ridicării dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special", iar conform art. 47 alin. (1) din același act normativ "Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea -, dacă acesta nu și-a declarat, în condițiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6) intenția de reorganizare."

Prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței față de recurentă, judecătorul sindic a dispus ridicarea dreptului de administrare - constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, dacă nu își declară intenția de reorganizare în condițiile art. 28 alin. (1) sau art. 35 din Legea nr. 85/2006 dar, la data formulării contestației fiscale, dreptul de administrare nu era ridicat, întrucât și-a declarat intenția de reorganizare în condițiile art. 35 din Legea nr. 85/2006.

Atât declarația cuprinzând intenția de reorganizare, cât și dovada depunerii acesteia la instanță în condițiile art. 35 din Legea nr. 85/2006, au fost înaintate organului fiscal cu adresa înregistrată în evidențele organului fiscal sub nr. x/2014.

Prin urmare, la aceeași dată de 19.06.2014, mandatul administratorului statutar C. nu încetase, astfel că acesta justifica calitatea de reprezentant legal și avea dreptul de a formula și semna contestația fiscală, nefiind necesară însușirea ori ratificarea acesteia de către administratorul judiciar.

În raport de considerentele arătate, se solicită instanței de recurs să constate că, în speță, contestația fiscală depusă la organul fiscal la 19.06.2014, cuprindea toate elementele prevăzute de art. 206 Codul de procedură fiscală, astfel că decizia de respingere a acesteia "ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta" este nelegală;

Decizia de respingere a contestației este nelegală și din perspectiva confuziei făcută de organul fiscal între calitatea de reprezentant și calitatea procesuală. Deși în cuprinsul considerentelor se reține lipsa calității de reprezentant a administratorului statutar, se respinge contestația ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în condițiile în care, contestația a fost depusă de recurentă, căreia nu i se poate reproșa lipsa calității procesuale, întrucât este destinatarul deciziilor de compensare contestate.

În cauză s-a făcut dovada că în ședința adunării generale a asociaților A. S.R.L. din 11.09.2014, convocată în vederea desemnării administratorului special, administratorul statutar C. a fost confirmat în calitate de administrator special, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate cererii introductive de instanță;

Deși nu era necesară o însușire sau ratificare a contestației fiscale de către administratorul judiciar în cauză, s-a făcut dovada însușirii demersului de contestare a deciziilor de compensare de către administratorul judiciar B. SPRL, sens în care a depus adresa nr. x/2015.

În raport de considerentele de fapt și de drept expuse, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, anularea Deciziei nr. x/28.07.2014 și obligarea organului emitent la soluționarea pe fond a contestației formulată împotriva Deciziilor de compensare nr. x/28.04.2014, nr. x/08.05.2014 și nr. x/16.04.2014.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța nu a formulat întâmpinare.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs, raportat la dispozițiile legale incidente, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. 8 C. proc. civ., raport ce a fost comunicat părților în condițiile art. 493 alin. 4 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 2 februarie 2018, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar B. SPRL, împotriva sentinței nr. 144 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiind dispusă citarea părților în ședință publică.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în limita criticilor formulate, ținând cont de dispozițiile legale incidente și probatoriul administrat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar B. SPRL, a investit instanța de contencios administrativ să verifice legalitatea Deciziei nr. x/28.07.2014 emisă de Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală, privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziilor de compensare nr. x/28.04.2014, nr. x/08.05.2014 și nr. x/16.04.2014 emise de A.J.F.P. Constanța din cadrul DGRFP Galați, contestație ce a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitatea de a contesta.

Se reține că împotriva Deciziei nr. x/28.07.2014, emisă de intimata DGRFP Galați- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, a formulat contestație recurenta A. S.R.L., prin administratorul social C., deși societatea se afla în procedura insolvenței, deschisă la cererea creditoarelor DGFP Constanța și S.C. C., conform sentinței civile nr. 825/7.04.2014 a Tribunalului Constanța.

Prin sentința menționată, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență la data de 6 mai 2014, fost ridicat dreptul de administrare al S.C. A. S.R.L., constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile și de a dispune de acestea dacă nu își declară intenția de reorganizare, fiind desemnat administrator judiciar societatea de insolvență B. SPRL.

Este de reținut că deschiderea procedurii insolvenței are ca efect ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, mandatul administratorului statutar încetând la data ridicării dreptului de administrare conform art. 3 pct. 30 raportat la art. 47 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 modificată și completată.

De la data deschiderii procedurii insolvenței, societatea în insolvență este reprezentată de administratorul judiciar în baza atribuțiilor stabilite prin art. 20 din Legea nr. 85/2006 modificată și completată, iar orice acțiune, contestație, cale de atac, trebuie însușită de administratorul judiciar/lichidator desemnat de instanță în procedura de insolvență, procedură legală, concursuală și egalitară.

Sentința de deschidere a procedurii insolvenței a fost pronunțată la data de 7 martie 2014, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență la data de 6 mai 2014 iar contestația formulată împotriva deciziilor de compensare a fost depusă la data de 19.06.2014, nefiind ratificată de administratorul judiciar desemnat în cauză.

Nu trebuie omis nici faptul că prin sentința civilă nr. 825/7.03.2014 a Tribunalului Constanța, a fost respinsă contestația formulată de debitoarea S.C. A. S.R.L. și, stabilindu-se că debitoarea se află în stare de insolvență, a fost deschisă procedura generală a insolvenței, în condițiile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, caz în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deținând împreună sau separat minim 20% din valoarea masei credale.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii, în condițiile art. 33 alin. (4) sau 6, debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1).

Sentința de deschidere a procedurii insolvenței este executorie și ca urmare mandatul administratorului statutar încetează, reprezentarea debitului urmând a fi făcută de practicianul în insolvență, desemnat în condițiile legii.

În cauza de față, după deschiderea procedurii generale de insolvență, administratorul statutar a formulat contestație la organele fiscale, contestație ce nu a fost ratificată de administratorul judiciar desemnat în condițiile art. 34 din Legea nr. 85/2006, instanța de fond dând o interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente raportat la situația de fapt reținută corect în cauză.

De altfel, intimata, ținând cont de dispozițiile art. 206 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală, coroborat cu dispozițiile Ordinului Președintelui ANAF nr. 450/2013, vizând Instrucțiunile pentru aplicarea art. 206 Codul de procedură fiscală, având în vedere că societatea contestatoare se afla în procedura insolvenței, fiind desemnat administratorul judiciar, a solicitat acestuia însușirea contestației formulate de S.C. A. S.R.L. prin administratorul statutar dar până la soluționarea contestației prin Decizia nr. 582133/28.07.2014, administratorul judiciar desemnat prin sentința civilă nr. 825/7.03.2014 a Tribunalului Constanța nu și-a însușit contestația.

În consecință, decizia contestată este legală și temeinică, considerentele expuse de prima instanță sunt corecte în raport de situația de fapt și drept reținută având în vedere și probatoriul administrat în cauză.

Ca urmare, în contextul factual expus, și constatând că instanța de fond a aplicat corect normele de drept material incidente, respectiv dispozițiile art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 30 alin. (4), art. 35 din același act normativ, ținând cont totodată și de dispozițiile art. 206 alin. (1) lit. d) și art. 217 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală raportat la pct. 2.3 și pct. 12.1 lit. c) din OPANAF nr. 450/2013, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar B. SPRL, împotriva sentinței nr. 144 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar B. SPRL împotriva sentinței nr. 144 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 aprilie 2018.