ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1526/2018

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României anularea în tot a încheierii nr. 38/18.08.2015, emisă de pârâtă prin care s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. X/D14/03.06.2015, emisă de aceeași pârâtă.

Totodată, a solicitat suspendarea executării încheierii nr. 38/18.08.2015, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința nr. 205 din 27 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată și a respins acțiunea reclamantului Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în totalitate, ca nefondată.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Împotriva sentinței nr. 205 din 27 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Departamentul pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (fostul Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie), criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Criticile subsumate motivelor de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

- hotărârea recurată este nemotivată, instanța de fond limitându-se la a cita susținerile Curții de Conturi, ignorând cu desăvârșire apărările invocate de reclamant, fiind subiectivă și părtinitoare și încălcând astfel, principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului și principiul contradictorialității (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.);

- hotărârea este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, atât în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de suspendare a executării, cât și soluția de respingere a acțiunii ca nefondată (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Intimata pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. A susținut că o motivare succintă nu echivalează cu nemotivarea hotărârii. De asemenea, a arătat că pe fond cauza a fost analizată corespunzător, reiterând principalele apărări formulate în fața primei instanțe.

La rândul său, recurenta reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, insistând pe aspectul nemotivării hotărârii recurate.

Prin încheierea de ședință din 20.02.2018, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reține că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunțare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

De asemenea, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b din C. proc. civ. impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

În speță, se constată fondate criticile formulate de către recurenta reclamantă, subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în ceea ce privește neanalizarea corespunzătoare a acțiunii, respectiv, omisiunea instanței de a analiza corespunzător susținerile recurentei.

Contrar suținerilor intimatei pârâte din întâmpinarea depusă în dosarul de recurs, sentința nu cuprinde niciun raționament juridic propriu și pertinent al instanței, pe care să se întemeieze soluția de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită.

Astfel, referitor la soluția dată cererii de suspendare, se constată că judecătorul se rezumă - în ceea ce privește condiția cazului bine justificat - la a "statua" în sensul că "în cazul de față însă, nu se poate pune problema nelegalității deciziei emise, deoarece aceasta este în strictă conformitate cu legea", fără a se arăta niciun argument care l-ar fi condus la această concluzie.

De asemenea, în privința condiției pagubei iminente, judecătorul se limitează la a reproduce doar o frază izolată din întâmpinarea intimatei Curtea de Conturi, prin care atinge fondul litigiului referitor la existența unui prejudiciu cauzat din culpa recurentei reclamante, fără a proceda la analiza susținerilor reclamantei privind iminența suportării unei pagube în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș din Legea nr. 554/2004.

Cât privește așa-zisa "motivare" pe fondul acțiunii, Înalta Curte constată că - începând cu al treilea paragraf de la pagina 13 a sentinței, până la sfârșitul părții de considerente a hotărârii (de la pagina 16) - judecătorul fondului se rezumă la reproducerea încă o dată, prin metoda copy-paste, a cuprinsului întâmpinării intimatei pârâte, deja redat în hotărâre la paginile 9-12.

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum și prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre nemotivată în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. - apreciază recursul reclamantei ca fiind fondat, urmând să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe (care va analiza toate susținerile și probele părților).

În baza dispozițiilor art. 496 și art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantului, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Departamentul pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (fost Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie) împotriva sentinței nr. 205 din 27 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 aprilie 2018.