ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1476/2018

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea formulată la data de 22 decembrie 2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și chemata în garanție ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A EVALUATORILOR AUTORIZAȚI DIN ROMÂNIA (ANEVAR) anularea rezoluției de respingere a documentației pentru dobândirea calității de expert tehnic judiciar în specializările evaluarea proprietății imobiliare și/sau evaluări bunuri mobile economie, adusă la cunoștință pe site-ul intimatei M.J. www.just.ro, împotriva căreia a formulat plângerea prealabilă soluționată prin răspunsul nr. x comunicat la data de 20.06.2014 (anexat), urmând să se constate că rezoluția a fost întocmită și emisă cu încălcarea prevederilor legii și să se dispuna în consecință modificarea acesteia, în sensul admiterii documentației pentru dobândirea calității de expert tehnic judiciar în specializările evaluarea proprietății imobiliare și/sau evaluări bunuri mobile economie, precum și înscrierea în tabloul experților judiciari cu specializările menționate. I.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1467 pronunțată în data de 25 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 204 alin. (1) C. proc. civ., a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, ca neîntemeiată și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul accesoriu ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A EVALUATORILOR AUTORIZAȚI DIN ROMÂNIA. I.

Recursul formulat în cauză și motivele de casare invocate Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5-8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. A susținut că instanța de fond a solicitat la primul termen din 23.03.2015 să expliciteze cererea dedusă judecații cu privire la calitatea procesuală a ANEVAR, lucru nesolicitat în perioada de regularizare a cererii, astfel că, deși se reține că la dosar a depus o cerere adițională, judecătorul fondului trece peste aceste considerente și reține doar calitatea de intervenient accesoriu al ANEVAR, după ce prin citativ reținuse calitatea de chemat în garanție. A invoca și un motiv de ordine publică și anume încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) ultima teză din C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea pronunțată de instanță ca urmare a soluționării cauzei cu care a fost investită trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii. De asemenea, la pronunțarea hotărârii recurate instanța de fond avea obligația de a respecta principiile fundamentale ale procesului civil, întrucât în speță instanța de fond a încălcat prevederile cuprinse în art. 22 din C. proc. civ., instanța fiind obligată să garanteze părților accesul la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție cât și exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și din C. proc. civ. intitulat. A solicitat sub acest aspect că, prin respingerea interogatoriilor depuse la filele 139-140, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de reclamant, ceea ce rezultă evident în urma parcurgerii considerentelor hotărârii pronunțate de instanța fondului, care reprezintă o preluare a argumentelor și considerentelor expuse prin întâmpinare și prin notele de ședință. În mod real, instanța de fond nu a examinat întreaga motivație de fapt și nici un text de lege pentru care a admis apărările intimatelor și le-a înlăturat pe ale subsemnatului. A apreciat că pârâtul Ministerul Justiției nu a înțeles nici acum faptul că nu poate emite acte normative, în speță de organizare a unui interviu pentru acces la o profesie, fără să lase posibilitatea atacării unor măsuri luate în cazul rezoluției de respingere a documentației privind dobândirea calității de expert tehnic judiciar în specializările evaluarea proprietății imobiliare EPI și/sau EBM evaluări bunuri mobile economie, încălcându-se astfel liberul drept la petiție. Mai mult, instanța de fond nu analizează apărarea privind interpretarea logică conform argumentului juridic «a majori ad minus», pentru a constata că prin calitatea de evaluator întreprinderi, fond de comerț și alte active necorporale a dobândit inclusiv competențe pentru evaluarea bunurilor mobile și imobile în specializările pentru care s-a organizat- interviul la care i-a fost refuzată participarea. A arătat că diferența de nomenclatură privind competențele dobândite provin din sistemul de formare CECCAR din anul 2005 (dinainte de apariția nomenclatorului regăsit în art. 3 alin. (3) din O.U.G.24/2011), iar acest corp profesional își propunea să coordoneze inclusiv activitatea de evaluare pe baza Standardelor Internaționale de Evaluare (așa cum s-a stabilit prin art. 20 lit. e) din O.G.65/1994 republ. ), fiind asimilat în anul 2012 în corpul profesional al UNEAR înființată prin O.G.24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, care a fost redenumită ANEVAR prin Legea de aprobare cu modificări nr. 99/2013. Această perspectivă putea fi descoperită de instanța de fond prin probatoriul propus spre administrare, inclusiv cel cu interogatoriile înlăturate ca probă, pe baza cărora se putea constata că la momentul înscrierii în ANEVAR se subînțelegea că secțiunea EI-"Evaluări de întreprinderi, de fond de comerț și alte active necorporale", include în realitate și specializările EPI-"Evaluări proprietate imobiliară", precum și EBM-"Evaluări bunuri mobile", conform argumentului juridic «a majori ad minus», în condițiile în care nici măcar tematica de pregătire continuă anuală nu face distincție după specializări, arătând prin probatoriul cu înscrisuri depus la dosar faptul că am participat la diverse cursuri de pregătire în domeniul evaluării bunurilor mobile și imobile pentru a realiza punctajul anual necesar pentru menținerea în profesie, aspect pe care instanța de fond nu l-a examinat. Instanța de fond nu s-a pronunțat nici cu privire la critica reținută în ultimul paragraf de la fila 3 din sentința recurată, raportat la modul de organizare a interviului conform Regulamentului aprobat prin O.M.J. nr. 1322/C/2000, în textul căruia lipsa reglementării unei proceduri de contestare a rezultatului comisiei de evaluare încalcă liberul drept la petiție. În aceste condiții, nu s-a analizat cauza din perspectiva Recomandării R89/8 privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care este de dorit să fie asigurată pentru a contrabalansa în mod echitabil și posibil acțiunile abuzive ale autorităților administrative de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. A mai arătat că nu a ținut seama de întreg materialul probator administrat în cauză, nu a ținut seama de argumentele arătate și probate și nici de prevederile legale pe care reclamantul le-a invocat, astfel că a pronunțat o sentință nelegală, parțial motivată, care nu cuprinde expunerea situației de fapt pe baza unui probatoriu complet administrat, nici motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, nici motivele pentru care s-au înlăturat susținerile sale și nici cele pentru care a preluat integral doar argumentele și afirmațiile intimatelor-pârâte, refuzând judecata imparțială a acțiunii cu care a fost investită și încălcând dreptul la un proces echitabil. Față de încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b), raportate la prevederile art. 20 și 22 din Noul C. proc. civ., considerăm că sentința recurată urmează să fie casată în raport și de prevederile art. 488 punctele 5, 6, și 7 din același cod care întregesc prevederile art. 20 din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ. I.

Apărările intimaților Prin întâmpinările înregistrate la dosarul cauzei la data de 12 august 2015 și la 24 noiembrie 2015, intimatul-pârât Ministerul Justiției și intimata - intervenient accesoriu Asociația Națională a Evaluatorilor Autrorizați din România au solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță. I.

Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 06 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 19 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 16 aprilie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat. Argumente de fapt și de drept relevante Prima critica a recurentului-reclamant privind incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că instanța de fond a încălcat regulile de procedură prin reținerea calității de intervenient accesoriu al ANEVAR, după ce prin citativ reținuse calitatea de chemat în garanție, nu este fondată. Verificând actele și dosarului de fond, Înalta Curte constată că la momentul depunerii acțiunii, 22 decembrie 2014, reclamantul a chemat în judecată Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România în calitate de garanție/intimată. Intimata Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România a depus note de ședință, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, neavând nici o obligație de garanție față de reclamant, iar lipsa raporturilor de drept substanțial de această natură conduce la lipsa calității sale. Prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2015 instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ANEVAR din acțiunea inițială cu care a fost investită instanța și a luat act că ANEVAR a depus cerere de intervenție accesorie. Față de cele expuse anterior, rezultă că instanța de fond nu a încălcat regulile de procedură prin reținerea calității de intervenient accesoriu al ANEVAR. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în speță fiind respectate exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. Motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susținerile părților, cât și la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. Considerentele hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt și de drept relevante pentru soluționarea cauzei. Criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., sunt nefondate. Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate este necesar ca hotărârea recurată să fi încălcat autoritatea de lucru judecat de care se bucură o altă hotărâre judecătorească, pronunțată anterior primei, iar în cauză nu s-a depus dovada existenței unui sau mai multor dosare, dintre care cel puțin unul dintre acestea să fie soluționat, așa cum reiese din dispozițiile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., așa încât nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat invocate de recurentul pârât. Nu este incident nici cazul de casare, invocat de reclamant, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor C. proc. civ. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea Rezoluției de respingere a documentației pentru dobândirea calității de expert tehnic judiciar în specializările evaluarea proprietății imobiliare și/sau evaluări bunuri mobile economie, adusă la cunoștință pe site-ul intimatei M.J. www.just.ro, împotriva căreia a formulat plângerea prealabilă soluționată prin răspunsul nr. x comunicat la data de 20.06.2014. S-a constatat prin actele anterior menționate că reclamantul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 9 1 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind atribuirea calității de expert tehnic judiciar și de specialist, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 1322/C/2000, cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu a depus dovada că deține calitatea de evaluator în specializările "Evaluarea proprietății imobiliare" și "Evaluări bunuri mobile economie". Potrivit art. 9 1 alin. (2) din OMJ nr. 1322/C/2000 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea calității de expert tehnic judiciar și de specialist: "Pentru înscrierea la interviu, candidatul va depune la organizatorul interviului următoarele documente: a) cerere de înscriere, care se va depune la organizatorul interviului următoarele documente(…): b) copia legalizată a documentului cu care se face dovada îndeplinirii condiției prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c), după caz." Conform art. 9 1 alin. (1) lit. b) poate dobândi, la cerere, calitatea de expert tehnic judiciar într-o anumită specializare, pe baza unui interviu organizat- de Ministerul Justiției "persoana care a dobândit calitatea cerută pentru desfășurarea activității în acea specializare în condițiile legii speciale ce reglementează organizarea și desfășurarea unei activități sau profesii și modul de acces în aceasta." Potrivit art. 10 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, "Dobândește calitatea de expert tehnic judiciar persoana care îndeplinește următoarele condiții: (…) c) a absolvit studii superioare în specialitatea pentru care se prezintă la examenul de expert, dovedite cu diplomă; d) are un stagiu de cel puțin 3 ani în specialitatea în care a obținut diploma; (…)". Recurentul-reclamant a anexat la dosarul de înscriere adeverința emisă de ANEVAR nr. 1512/29.04.2014 în sensul că este specializat în domeniul EI "evaluări de întreprinderi de fond de comerț și alte active necorporale.", deși la avea obligația a depune "copia legalizată a documentului cu care se face dovada îndeplinirii condiției prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 2/2000: candidatul este atestat de Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România ca evaluator autorizat în specializările "evaluări bunuri imobiliare" și/sau "evaluări bunuri mobile". În acest context, Înalta Curte reține că nu se susține critica reclamantului conform căreia dobândirea calității de "evaluator întreprinderi de fond de comerț și alte active necorporale" presupune inclusiv dobândirea de competențe pentru evaluarea bunurilor mobile și imobile, întrucat la art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, evaluatorii autorizați, membri ai ANEVAR, în exercitarea independentă a profesiei, desfășoară, în principal, următoarele activități: a) evaluări de bunuri imobile; b) evaluări de întreprinderi; c) evaluări de bunuri mobile; d) evaluări de acțiuni și alte instrumente financiare; e) evaluări de fond de comerț și alte active necorporale; f) verificări de rapoarte de evaluare. În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că dispozitiile art. 9 din Regulamentul de organizare și functionare ANEVAR aprobat prin H.G. nr. 353/2012 sunt de strictă interpretare, în sensul că fiecare categorie de activități prevazute la art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 24/2011 poate fi desfășurată numai de evaluatorii autorizați membri ANEVAR care sunt înscriși în Tabloul ANEVAR cu specializarea corespunzătoare fiecărei activități. În ceea ce privește critica din recurs vizând faptul că a depus diferite certificate de absolvire cursuri în cadrul Programului de Pregătire Continuă ANEVAR din perioada 2012-2013 nu reprezintă o dovadă a specializării în domeniile "Evaluarea proprietății imobiliare" și "Evaluări bunuri mobile economie". Criticile vizând modul eronat de aplicare a dispozițiilor legale incidente de către judecătorul fondului nu pot fi reținute, întrucât acestea sunt de strictă interpretare, recurentul-reclamant având obligația a face dovada îndeplinirii condiției prevăzute de art. 9 1 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind atribuirea calității de expert tehnic judiciar și de specialist, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 1322/C/2000, cu modificările și completările ulterioare. Susținerea vizând faptul că instanța de fond nu a observat lipsa de motivare a măsurilor dispuse a cărei anulare se solicită nu poate fi reținută de către Înalta Curte, întrucât s-a menționat în cuprinsul motivării că "rezultatul verificării dosarelor, este publicat pe site-ul Ministerului Justiției (http://www.just.ro/Servicii/Posturi Vacante/anuntexperttehnicjudiciar_19052014/tabid/2792/Default.aspx) sub forma unui document Excel, cuprinzând în dreptul fiecărui candidat rezultatul ADMIS/RESPINS, precum și motivele care au stat la baza respingerii dosarului". În ceea ce privește reiterarea în recurs faptului că Regulamentul aprobat cu OMJ nr. 1322/c/2000 nu prevede o procedura prealabila de contestare a rezultatului interviului, Înalta Curte verificând actele și lucrările dosarului observă că reclamantul a formulat memoriu la care a primit raspuns. Inalta Curte apreciază că este neîntemeiată și nu va avea în vedere susținerea recurentului referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, din perspectiva Recomandării R89/8, întrucât înscrisurile depuse la dosar dovedesc legalitatea măsurilor dispuse prin actele administrative atacate și corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente de către instanța de fond. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.