Decizia nr. 1679/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 26 martie 2016, sub nr. de dosar x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei Băiculești și Primăria Comunei Băiculești, a solicitat, în temeiul art. 905 alin. (4) C. proc. civ.: - să se fixeze suma datorată reclamantei, cu titlu de penalități, pe perioada scursă între pronunțarea încheierii din data de 10.10.2014, de către Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. x și data pronunțării asupra prezentei cereri, sumă ce va fi purtătoare de dobândă legală remuneratoare și dobândă legală penalizatoare, indexată cu rata inflației; - să fixeze o nouă penalitate majorată în beneficiul reclamantei (1000 de RON/zi de întârziere) ce va curge de la pronunțarea încheierii până la respectarea de către intimați a prevederilor titlului executoriu; - obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 27 martie 2016, sub nr. de dosar x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Băiculești, în temeiul art. 905 alin. (4) C. proc. civ., a solicitat instanței să fixeze suma datorată reclamantei, cu titlu de penalități, pe perioada scursă între pronunțarea încheierii din data de 10.10.2014, de către Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. x și data pronunțării asupra prezentei cereri, cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecată. Prin încheierea din data de 11 mai 2015, pronunțată în dosarul nr. x, Judecătoria Curtea de Argeș a admis excepția litispendenței, înaintând dosarul completului investit cu soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x. Prin sentința civilă nr. 473/2015 din 13 mai 2015, Judecătoria Curtea de Argeș a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă (complet specializat contencios administrativ și fiscal) la data de 22 mai 2015. Prin cererea modificatoare înregistrată la dosarul Tribunalului Argeș la data de 26.06.2015, reclamanta a solicitat introducerea în cauza a pârâtei UAT Băiculești, a solicitat fixarea unei noi penalități, până la reabilitarea efectivă a drumului în litigiu și a solicitat aplicarea, față de conducătorul autorității publice, sau, după caz, persoanei obligate, a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 762/2015 din 12 august 2015, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția necompetenței materiale a instanței de judecată și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții UAT Băiculești, Consiliul Local al Comunei Băiculești și Primăria Comunei Băiculești.

Cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 762/2015 din 12 august 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă Împotriva sentinței civile nr. 762/12.08.2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, a declarat recurs reclamanta A., criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată, întemeindu-și recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 7 și 8 din C. proc. civ. Reclamanta A. a declarat și apel împotriva sentinței civile nr. 762/2015, înregistrat la Tribunalul Argeș la data de 4 septembrie 2015, precum și la data de 7 septembrie 2015.

Procedura de soluționare a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 762/2015 din 12 august 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă și hotărârea pronunțată de instanța de recurs Recursul declarat de reclamanta A. a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 10 septembrie 2015. Prin încheierea de ședință din data de 04 decembrie 2015, instanța de recurs a admis excepția inadmisibilității apelului pentru ambele capete de cerere, precum și excepția inadmisibilității recursului pentru capătul de cerere privind amenda de 20% aplicată conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate. De asemenea, a respins excepția inadmisibilității recursului pentru capătul de cerere privind cumularea penalităților. Prin decizia nr. 2048/R-CONT din 10 decembrie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelurile declarate de reclamanta A., ca inadmisibile, a respins recursul asupra capătului de cerere privind amenda, ca inadmisibil, și a respins recursul asupra capătului de cerere privind penalitățile, ca nefondat.

Calea de atac a recursului exercitată împotriva deciziei nr. 2048/R-CONT din 10 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Împotriva deciziei nr. 2048/R-CONT/10.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeindu-și recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ. În susținerea recursului se arată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat și cu nesocotirea art. 6 din CEDO, considerentele hotărârii examinând și soluționând doar parțial cererile reclamantei, iar motivarea respingerii acțiunii nu este întemeiată în drept. Cât privește motivul de recurs încadrat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se arată că, prin decizia atacată, Curtea de Apel Pitești nu a făcut nici măcar o minimă analiză a situației de fapt și a încadrării în drept, iar argumentele reținute sunt străine de natura cauzei sau lipsesc cu desăvârșire. Astfel, instanța nu s-a pronunțat asupra încălcării autorității de lucru judecat, nu a examinat probele propuse, privând-o, astfel, pe reclamantă, de dreptul de acces la justiție. Sub aspectul incidenței prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă apreciază că, prin modalitatea de soluționare a cauzei, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în data de 10.10.2014, prin care s-a stabilit, definitiv și irevocabil, suma de 100 de RON/zi de întârziere, până la îndeplinirea titlului executoriu. Cât privește motivul de recurs încadrat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă principiul priorității normelor comunitare față de normele interne, dar și principiul securității juridice, susținând că, deși a invocat permanent protecția instituită de art. 6 alin. (1) din CEDO și Primul protocol Adițional la Convenție, instanța nu a făcut o minimă analiza a incidenței acestor prevederi în speță.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Unitatea Administrativ Teritorială Băiculești, Consiliul Local al Comunei Băiculești și Primăria Comunei Băiculești nu au depus întâmpinare față de recursul declarat de reclamanta A.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 01 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Părțile nu au formulat un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității recursului. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Înalta Curte reține că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Totodată, se va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată de dispozițiile art. 483 C. proc. civ. Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauza de față, Înalta Curte reține că, în soluționarea căii de atac declarată de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 762/2015 din 12 august 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din data de 04.12.2015, a admis excepția inadmisibilității apelului formulat împotriva capetelor de cerere vizând aplicarea amenzii pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești și cumularea penalităților, precum și excepția inadmisibilității recursului pentru capătul de cerere privind amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, aplicată conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate. Prin aceeași încheiere, Curtea a respins excepția inadmisibilității recursului pentru capătul de cerere privind cumularea penalităților. În aceste condiții, Curtea de Apel Pitești, rămânând investită doar cu soluționarea căii de atac formulată cu privire la capătul de cerere vizând cumularea penalităților, a respins recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat, prin decizia nr. 2048/R-CONT/10.12.2015. Față de aceste aspecte, rezultă că recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 2048/R-CONT/10.12.2015 este inadmisibil, fiind formulat împotriva unei hotărâri cu caracter definitiv, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A.