ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1745/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și ulteror pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin Sentința 2433 din 2 aprilie 2015, reclamanta Administrația Națională Apele Române Administrația Bazinală de Apă Jiu Craiova a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice-Direcția Generală AM POS Mediu, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.05.2014.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1839 din 23 iunie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Administrația Națională Apele Române-Administrația Bazinală de Apă Jiu Craiova, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situația de fapt expusă în fața primei instanțe, susținând, în esență, că, în cauză, s-a făcut o aplicare greșită a legii. Astfel, întrega procedură de achiziție publică a fost monitorizată, iar la finalul acestei proceduri nici UCVAP și nici ANRMAP nu au formulat nicio sesizare privind încălcarea aspectelor procedurale privind atribuirea contractului în cauză, așa încât în mod greșit se afirmă de prima instanță că rolul acestor instituții este doar pur,,formal,, în verificarea achizițiilor publice. Un alt motiv invocat de către recurentă, se referă la faptul că echipa de control a avut în vedere și face trimitere la Decizia C.N.S.C. nr. 3943/01.11.2012, fără să arate însă care sunt încălcările autorității contractante în procesul de atribuire a contractului de achiziție publică,. Potrivit recurentei, s-a conformat acestei decizii și a procedat la reevaluarea ofertelor depuse, invocând, în acest sens, raportul procedurii despre care echipa de control nu face vorbire în procesul-verbal contestat, nu arată textele de lege încălcate în faza de reevaluare a ofertelor. În opinia recurentei, în mod greșit prima instanță a considerat că motivele pentru care a fost declarată neconformă oferta depusă de S.C. A. nu se regăsesc în raportul procedurii, motiv pentru care s-a înncheiat procesul-verbal atacat, întrucât aceste motive, la care face trimitere, se regăsesc în Comunicrea rezultatelor procedurii nr. x/10.12.2012 și în raportul procedurii nr. x/04.12.2012. În concluzie, recurenta a arătat că justificarea unei pretinse corecții financiare bazate exclusiv pe o decizie a C.N.S.C, care în mod evident nu poate stabili un câștigător în cadrul unei proceduri, este greșită, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii, cu consecința anulării procesului-verbal atacat și exonerarea sa de la plata sumei de 1.367,97 RON.

Apărarea intimatului-pârât Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene, a invocat excepția nulității recursului, motivând că recurenta a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, deși cauza s-a judecat potrivit C. proc. civ., republicat, iar, pe de altă parte, pentru nemotivare. În subsidiar, pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 noiembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 25 ianuarie 2018. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de admitere în principiu a Raportului asupra admisibilității, din 25 ianuarie 2018, constatându-se că susținerile recurentei pot fi încadrate în motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., precizat în răspunsul la întâmpinare. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.05.2014. Prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată. Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt. Prin Procesul-verbal de constatare nereguli și de stabilire a corecțiilor nr. x din 23 mai 2014, autoritatea intimată a dispus necertificarea sumei de 1.103,20 RON fără TVA, respectiv diferența de preț care a generat impactul financiar al neregulii (990.000-988.896,80 RON) inclusă în factura x/09.09.2013, emisă în baza Contractului de servicii nr. x/21.12.2012. Echipa de control a avut în vedere că oferta societății contestatoare a fost declarată neconformă, deși, din conținutul raportului procedurii, nu rezultă care sunt părțile ofertei tratate sumar și nu există o raportare precisă la prevederile documentației de atribuire, iar în ceea ce privește stabilirea unui preț neobișnuit de scăzut de către aceasta nu demonstrează imposibilitatea justificării prețului în raport cu serviciile prestate. Recurenta-reclamantă a contestat procesul-verbal de constatare, iar prin Decizia de soluționare a contestației, nr. 129335 din 8 iulie 2014, s-a reținut, în urma clarificărilor solicitate ofertantului, că nu s-a îndeplinit cerința legală de a se efectua verificări detaliate ale modului de constituire a prețului. Totodată, s-a reținut, în ceea ce privește aprecierea comisiei de evaluare a faptului că prețul oferit de S.C. A. ar fi un preț de dumping, că această împrejurare trebuia lămurită de comisia de evaluare, prin verificarea și solicitarea de clarificări, ce trebuia să se regăsească consemnate în raportul procedurii. Instanța de control judiciar reține, cum corect a observat și judecătorul fondului, că reclamanta nu a demonstrat, pe baza verificărilor și solicitărilor de clarificări, reieșite din raportul procedurii, că rezultau alte împrejurări de fapt și de drept decât cele reținute în procesul-verbal contestat. De altfel, nici în recurs reclamanta nu aduce astfel de argumente, nu precizează modalitatea în care a asigurat respectarea prevederilor art. 36 1 din H.G. nr. 925/2006 alin. (2), (3) și (4), potrivit cărora, în situația unei oferte de preț aparent neobișnuit de scăzut, în sensul art. 202 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are obligația să efectueze verificări detaliate în legătură cu acest aspect. În acest sens, solicita ofertantului inclusiv documentele privind, după caz, prețurile de la furnizori, situația stocurilor de materii prime și materiale, nivelul de salarizare a forței de muncă, performanțele și costurile implicate de anumite utilaje sau echipamente de lucru. Or, încadrarea unei oferte în art. 36 alin. (1) lit. f) din H.G. nr. 925/2006, în sensul de a fi considerată inacceptabilă, de către autoritatea contractantă, poate avea loc doar după clarificarea aspectului menționat și în lipsa răspunsului ofertantului la informațiile solicitate sau dacă aceste informații nu aduc o jusitificare a respectivului preț. Așa fiind, cum în cauză nu se verifică această situație, în mod corect judecătorul fondului a concluzionat că autoritatea contractantă a procedat la respingerea unei oferte ca neconforme, fără indicarea clară a neregulilor constatate, chiar și ulterior reevaluării dispuse prin Decizia C.N.S.C. nr. 3943/C4/01.11.2012. Altfel spus, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că s-a conformat Deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, care impunea autorității contractante reevaluarea ofertelor, întrucât în cadrul primei evaluări nu s-au indicat în mod concret motivele respingerii aceleiași oferte. Cu toate acestea, nici cu ocazia reevaluării nu se procedează la o analiză clară a neconformităților imputate ofertantului cu corelarea acestora cu textele de lege incidente. Referitor la criticile recurentei, în sensul că întrega procedură de achiziție publică a fost monitorizată, iar la finalul acestei proceduri nici UCVAP și nici ANRMAP nu au formulat nicio sesizare privind încălcarea aspectelor procedurale privind atribuirea contractului în cauză, se reține, de asemenea, că nici acestea nu pot constitui motive de nelegalitate, în raport cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 30/2006. Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.