ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1349/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, anularea Notei de neîncadrare nr. x/5.12.2016 și a actelor subsecvente, precum și a Deciziei de soluționare a contestației, nr. 2/10.01.2017.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința nr. 3797 din 18 octombrie 2017, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vâlcea, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

3.1. Referitor la motivul de recurs încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii față de dispozițiile legale analizate.

Astfel, a susținut că atât în contestația administrativă cât și în acțiunea promovată s-a precizat, în ceea ce privește prima procedură de achiziție publică, că decizia comisiei de evaluare, confirmată și de observatorii UCVAP, este în deplină conformitate cu documentația de atribuire aprobată de ANRMAP și cu dispozițiile legale în vigoare la acea dată.

Aceeași mențiune s-a făcut și referitor la cea de a doua procedură de achiziție publică, privind verificarea acesteia de ANRMAP, fapt care rezultă și din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din anunțurile publicate în SEAP.

Așa fiind, a apreciat că a fost respectată și cerința prevăzută de art. 2 alin. (4) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013, însă prima instanță deși a reținut incidența acestor prevederi nu a motivat de ce nu este admisibilă solicitarea reclamantei.

3.2. În dezvoltarea motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a reluat pe larg situația de fapt expusă în fața primei instanțe, cu referire și la neregulile constatate care, în opinia sa, au fost de natură formală, fără impact financiar, așa încât corecțiile aplicate nu sunt justificate, susținând, în esență, faptul că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Potrivit recurentei, prima instanță nu a analizat dacă susținerile reprezentanților intimatului - pârât, din cadrul actelor administrative atacate, sunt fondate și legale în raport cu prevederile actului normativ incident în cauză, situație în care respingerea solicitării pe motiv că "autoritatea contractantă a declarat câștigătoare o ofertă care nu îndeplinea cerințele minime de calificare, aspect care nu a făcut obiectul evaluării ANRMAP" este nelegală.

De altfel, din motivarea actelor administrative atacate nu rezultă că solicitarea reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 2 alin. (4) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013, ci respingerea acesteia s-a datorat neregulilor constatate de aceștia privind Certificările ISO menționate în notele de neconformitate pentru cele două contracte de achiziție publică.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii, cu consecința anulării actelor atacate, iar în subsidiar a cerut să se dispună acceptarea la plată a solicitării nr. x din 28 octombrie 2016, ca fiind temeinică și legală în raport cu prevederile art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și

Administrației Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Notei de neîncadrare nr. x/5.12.2016 și a Deciziei nr. 2/10.01.2017 privind soluționarea contestației formulate împotriva acestei note.

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a făcut trimitere la considerentele sentinței atacate pe care le-a apreciat ca fiind contradictorii întrucât prima instanță a reținut incidența art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013 însă nu a motivat de ce nu este admisibilă solicitarea acesteia.

Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie și nu conține motive străine de natura cauzei, așa încât respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conține motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței și au fost examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, motivarea fiind clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Contrar susținerilor recurentei, prima instanță a explicitat aspectele analizate din perspectiva prevederilor art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013, îndeplinindu-și, prin considerentele sale punctuale și concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate și de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor invocate, nemotivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme.

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de control judiciar constată, de asemenea, că nu poate fi primit.

Prin Nota de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 14/2013, nr. x/5.12.2016, autoritatea pârâtă a respins solicitarea de plată nr. x/28.10.2016 formulată de reclamantă, reținând că nu sunt îndeplinte condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, conform art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013, pentru că procedurile de atribuire au fost inițiate după data de 1.10.2011 și că au fost declarate câștigătoare oferte care nu îndeplineau cerințele minime de calificare, aspect ce nu a făcut obiectul evaluării Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice.

Solicitarea de plată a fost formulată de reclamantă ca urmare a constatării unor nereguli în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție nr. x/29.09.2014, încheiat cu societatea A. S.R.L (în vederea achiziției de echipamente, dotări și mobilier medical) și nr. x/21.10.2015, încheiat cu Asocierea societatea B. S.A.- societatea C. S.A. (pentru lucrări suplimentare și dotări specifice), pentru care au fost aplicate corecții financiare.

Prin Decizia nr. 2/10.01.2017 a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva solicitării de plată nr. x/28.10.2016.

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei care, în esență, sunt centrate pe interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013.

Potrivit art. 2 din acest act normativ,

"Art. 2. - (1) Creanțele bugetare rezultate din corecțiile financiare și sumele de recuperat rezultate în urma stabilirii corecțiilor, în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la o poziție distinctă din cadrul titlului 56 "Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare", în situațiile prevăzute la alin. (4).

(2) Sumele rezultate sau care vor rezulta din reducerile procentuale stabilite, în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la poziția distinctă menționată la alin. (1), în situațiile prevăzute la alin. (4).

(3) Sumele recuperate atât în cazul proiectelor finalizate care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sunt contestate sau în litigiu, cât și în cazul proiectelor aflate în implementare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, în urma stabilirii corecțiilor financiare, în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării

Regionale și Administrației Publice, de la poziția distinctă menționată la alin. (1), în situațiile prevăzute la alin. (4).

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică:

a) numai în cazul contractelor de achiziție publică, a căror procedură de atribuire a fost inițiată înainte de data de 10 iunie 2011 de beneficiarii prevăzuți la art. 1, care a făcut obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice, denumite în continuare UCVAP/CVAP, și pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, valabilă până la această dată;

b) numai în cazul contractelor de achiziție publică, a căror procedură de atribuire a fost inițiată în perioada 10 iunie 2011-1 octombrie 2011 de beneficiarii prevăzuți la art. 1, care a făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP și pentru care a fost înscrisă opinia "fără observații" de către UCVAP/CVAP, în conformitate cu art. 4 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2011;

c) în cazul contractelor de achiziție publică, încheiate de beneficiarii prevăzuți la art. 1, a căror procedură de atribuire a fost inițiată începând cu data de 1 octombrie 2011, pentru care documentația de atribuire a fost evaluată și aprobată de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, denumită în continuare ANRMAP, în conformitate cu atribuțiile sale prevăzute la art. 71 alin. (3) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 525/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția contractelor de achiziție publică la care, prin modificările aduse documentației de atribuire intervenite după data publicării anunțului/invitației de participare în Sistemul electronic al achizițiilor publice, au fost constatate abateri de la prevederile legislației privind achizițiile publice.".

Din conținutul prevederilor art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013, care interesează în cauză, rezultă că procedura de atribuie trebuie să fie inițiată începând cu data de 1 octombrie 2011, pentru care documentația de atribuire a fost evaluată și aprobată de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, cu excepția prevăzută de acest text de lege.

În cauză, se constată că cele două contracte în discuție (x/29.09.2014 și x/21.10.2015) au fost atribuite în urma unor proceduri de achiziție publică inițiate după data de 1.10.2011, reținându-se însă că recurenta a declarat câștigătoare o ofertă care nu a îndeplinit toate cerințele solicitate prin documentația de atribuire, motiv pentru care s-au aplicat corecții financiare în sumă de câte 5% din valoarea fiecărui contract.

În privința ambelor contracte abaterea identificată de către echipa de verificare a constat în încălcarea principiului tratamentului egal în evaluarea ofertelor.

Astfel, în mod corect s-a reținut că modul în care recurenta-reclamantă a evaluat ofertele depuse nu a fost supus controlului efectuat de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, excedând verificării acestei autorități, așa încât această situație nu intră sub incidența prevederilor O.G. nr. 14/2013.

În aceste condiții, susținerile recurentei în sensul că observatorii Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice au verificat prima procedură de achiziție și au declarat admisibilă oferta depusă de societatea A. S.R.L, iar ANRMAP ar fi aprobat documentația de atribuire nu au relevanță și ca atare nu pot conduce la o altă soluție.

Or, pentru a fi incidente prevederile O.G. nr. 14/2013 rezultă cu evidență că este necesară îndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de actul normativ, respectiv sumele să rezulte din reducerile procentuale aplicate conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, procedura de achiziție să fie inițiată după data de 01.10.2011, precum și aceea ca abaterea de la prevederile legislației privind achizițiilor publice să rezulte din documentația de atribuire evaluată și aprobată de către Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice.

Cum în cauză nu este întrunită această ultimă condiție, instanța de control judiciar reține că în mod corect s-a apreciat că solicitarea recurentei nu îndeplinește prevederile legale invocate în susținerea demersului său judiciar.

În acest sens, este de subliniat că O.G. nr. 14/2013 reglementează suportarea de la bugetul de stat a sumelor rezultate din abateri de la legislația în domeniul achizițiilor publice care puteau și trebuiau să fie observate și sancționate de către anumite instituții ale statului, în exercitarea atribuțiilor acestora, respectiv Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice/Unitatea pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice, dar nu reglementează situațiile în care abaterea săvârșită de autoritatea contractantă rezultă din modalitatea de evaluare a ofertelor depuse de către ofertanți, cum este cazul dedus judecății.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vâlcea împotriva sentinței nr. 3797 din 18 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.