ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1036/2019

Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș (ca urmare a declinării de competență dispuse prin Sentința nr. 75 din 07.02.2017 de Tribunalul Mureș), revizuenții A. și B. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 209/A pronunțată la data de 08.04.2014 de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Prin Decizia nr. 179/A din 03.05.2017, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire, apreciind că această cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată împotriva unei decizii date în apel, decizie prin care, păstrându-se starea de fapt, a fost respins apelul.

Recursul formulat de revizuenți a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin Decizia nr. 1596/07.11.2017, a casat Decizia nr. 179/A din 3.05.2017 a Curții de Apel Târgu Mureș și a trimis cauza spre rejudecare.

Reluând judecata, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a pronunțat Decizia nr. 45/A/31 ianuarie 2019, prin care a respins excepția de tardivitate și a respins cererea de revizuire.

Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut că revizuenții au promovat calea extraordinară de atac susținând că după pronunțarea deciziei, cu totul întâmplător, au descoperit pe site-ul Tribunalului București că pe rolul acestei instanțe se află Dosarul nr. x/2013, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară prin care au fost desființate încheierea de respingere nr. 43022 din 07.12.2012, precum și încheierea nr. 463408 din 02.11.2011, pronunțate de OCPI București - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6 București și s-a dispus menținerea notării suprapunerii imobilelor identificate cu numerele cadastrale 5690, 7759 și 9058, din care ultimul imobil a făcut obiectul litigiului dintre revizuenți și intimata C.

În aceste condiții, au subliniat revizuenții, după darea deciziei de către instanța de apel, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de intimată care știa de acest litigiu încă din 30.01.2013, înscrisuri care nu au putut fi înfățișate de revizuenți dintr-o împrejurare mai presus de voința lor. Prin urmare, la data pronunțării deciziei atacate, instanța nu a avut în vedere înscrisurile din Dosarul nr. x/2013, inclusiv Sentința civilă nr. 8308 din 23.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București.

Înscrisurile invocate de revizuenți au un caracter determinant în sensul că intimata nu și-a onorat obligația asumată prin antecontractul de vânzare-cumpărare, fapt care determină imposibilitatea executării promisiunii părților din contract.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

La cererea de revizuire au fost atașate extrase de pe portalul Tribunalului București și al Judecătoriei Sector 6 București, copia extrasului de carte funciară nr. x București, încheierea de carte funciară nr. x din 02.112011 și cererea de reexaminare a încheierii.

Intimata C. a formulat întâmpinare solicitând, pe cale de excepție, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, tardivă și lipsită de interes. Pe fond, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire pentru neîndeplinirea condițiilor legale. Ulterior, cu ocazia dezbaterilor, aceasta a renunțat la invocarea celorlalte excepții, menținând doar concluziile referitoare la excepția tardivității.

Pe aspectul tardivității, instanța a reținut caracterul nefondat al excepției.

Pentru a fi stabilită data la care revizuenții au aflat de înscrisurile noi pe care le-au invocat, instanța a solicitat atașarea dosarului menționat de intimată, din ale cărui acte a rezultat că revizuenții au invocat pentru prima dată Sentința nr. 8308 din 23.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București și încheierile de carte funciară la data de 03.06.2016, prin precizarea cererii de chemare în judecată la care a fost atașat extras de pe portalul Tribunalul București și al Judecătoriei Sector 6 București.

S-a reținut că potrivit art. 318 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă. În raport cu probele administrate, constatându-se însă că înscrisurile invocate de revizuenți nu le-au fost comunicate într-o procedură legală și nici nu s-a dovedit că au ajuns în posesia lor prin alte mijloace, s-a apreciat că singura dată certă de la care se poate considera că revizuenții au avut cunoștință de înscrisurile invocate în cererea de revizuire este cea de 03.06.2016, data precizării cererii de chemare în judecată din Dosarul nr. x/2015.

În raport cu această dată, s-a concluzionat că exigențele prevăzute de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt îndeplinite astfel că cererea de revizuire nu este tardivă.

Pe fond, Curtea a constatat că Decizia nr. 209/A din 08.04.2015 pronunțată de Curtea de apel Târgu Mureș a fost atacată, invocându-se prevederile art. 322 alin. (1) pct. 5 teza I C. proc. civ.: descoperirea unor înscrisuri noi după pronunțarea deciziei atacate.

S-a arătat că pentru a fi incident motivul de revizuire invocat trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: înscrisul să fi existat în momentul judecății cauzei soluționate prin decizia atacată; înscrisul să fie necunoscut pentru instanță și revizuent; partea să fi fost împiedicată să-l prezinte fie prin intervenția intimatei, fie printr-o împrejurare mai presus de voința revizuenților; înscrisul să fie doveditor, determinant pentru soluționarea cauzei și să fie prezentat de revizuenți odată cu cererea de revizuire.

În ce privește prima condiție pentru admiterea cererii de revizuire, aceasta are în vedere cerința de noutate a înscrisului invocat sub două aspecte: pe de o parte, înscrisul să fi existat la momentul judecății iar pe de altă parte, înscrisul să nu fi fost invocat în fața instanței. Or, așa cum reiese din cererea de revizuire, s-a invocat o hotărâre judecătorească pronunțată de Judecătoria Sector 6 București la data de 23.10.2015, după soluționarea cauzei potrivit deciziei atacate. Cu alte cuvinte, s-a solicitat revizuirea unei hotărâri judecătorești și rejudecarea apelului în raport cu dezlegarea dată ulterior într-o altă cauză, iar în aceste împrejurări nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

S-a reținut că într-o practică judiciară, singulară de altfel, s-a apreciat că o hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea litigiului în fond poate fi invocată ca înscris nou, dacă a fost obținută în baza unei cereri de chemare în judecată înregistrată înainte de soluționarea definitivă a litigiului.

O astfel de interpretare a dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. s-a considerat a fi greșită, cel puțin în speța de față.

Aceasta întrucât existența unui litigiu cu privire la suprapunerea terenului ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare era cunoscută de revizuenți, cel puțin la momentul formulării cererii de recurs în Dosarul nr. x/2012. Revizuenții aveau posibilitatea, nu doar să critice decizia atacată sub aspectul deja prezentat în cererea de recurs, dar aveau posibilitatea de a cere ca, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., să se dispună suspendarea judecății recursului până la soluționarea cauzei care a avut ca obiect plângerile de carte funciară.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că încheierile de carte funciară invocate în cererea de revizuire au format obiectul criticilor de recurs formulate de revizuenți împotriva deciziei care face obiectul revizuirii. În memoriul de recurs, revizuenții au invocat faptul că încă din anul 2011 situația de carte funciară era incertă prin notarea unei suprapuneri de terenuri. Practic, prin cererea de revizuire se tinde la reanalizarea unor aspecte ce au făcut obiectul unei judecăți în ciclul procesual anterior.

Revizuenții au solicitat rejudecarea apelului în raport cu Sentința civilă nr. 8308 din 23.10.2015 a Judecătoriei sector 6 București. Înscrisul pe care l-au invocat aceștia este unul public, la care aveau acces nerestricționat, dovadă fiind faptul că la cererea de revizuire a fost atașat un extras de pe portalul instanțelor din București. Revizuenții nu au explicat de ce nu au avut posibilitatea de a avea acces la această hotărâre pe parcursul judecării irevocabile a cererii de constatare a rezoluțiunii promisiunii de vânzare-cumpărare.

În egală măsură, încheierile de carte funciară invocate în revizuire erau accesibile revizuenților cu atât mai mult cu cât, în chiar cererea de recurs formulată împotriva Deciziei nr. 209/A din 08.04.2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, revizuenții au invocat alte hotărâri judecătorești prin care s-a constatat existența unei suprapuneri între terenul ce a făcut obiectul litigiului dintre părți și alte terenuri.

În concluzie, constatând că hotărârea judecătorească invocată nu este un înscris nou în înțelesul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și că revizuenții nu s-au aflat în imposibilitatea de a invoca situația de carte funciară cu ocazia judecării apelului, Curtea a respins cererea de revizuire promovată.

Împotriva deciziei au declarat recurs revizuenții care au susținut nelegalitatea deciziei invocând următoarele aspecte:

- Hotărârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

Astfel, sub aspectul condiției noutății referitoare la înscris, instanța a reținut inexact că înscrisul nou este reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată de Judecătoria sector 6 la 23.10.2015, după pronunțarea deciziei atacate pe calea revizuirii.

S-a considerat că survenirea unei hotărâri după soluționarea litigiului nu poate avea caracter de înscris nou și pe de altă parte, că încheierile de carte funciară invocate în cererea de revizuire au format obiectul criticilor de recurs soluționate prin decizia a cărei revizuire se cere.

Or, motivarea instanței nu este corectă întrucât revizuenții au luat cunoștință cu totul întâmplător, de pe site-ul Tribunalului București, că intimata s-a judecat cu Universitatea Politehnică București și cu SC D. SRL în cadrul unei plângeri de carte funciară prin intermediul căreia au fost desființate două încheieri de carte funciară, menționându-se notarea suprapunerii imobilului reclamantei cu imobilele având numerele cadastrale 7759 și 9058 (din care ultimul privește terenul ce a făcut obiectul convenției părților din prezenta cauză).

Prin urmare, intimata C. a ascuns pe toată durata procesului faptul că purta un litigiu cu un terț care afirma, la rândul său, un drept de proprietate asupra aceluiași imobil, suprapunerea fiind constatată prin Sentința nr. 8308/23.10.2015 a Judecătoriei sector 6, ca fiind una reală.

Ca atare, intimata era și este în imposibilitate de a-și îndeplini obligația derivată din promisiunea de vânzare-cumpărare și chiar dacă s-au făcut referiri pe parcursul derulării procesului, ce a avut ca obiect rezoluțiunea, la încheieri de carte funciară anterioare este clar că hotărârea în raport de care s-a formulat cererea de revizuire a fost necunoscută revizuenților și instanței de judecată, astfel încât aceasta are caracter de înscris nou.

- Este adevărat că hotărârea judecătorească s-a pronunțat după darea celei a cărei revizuire se cere, însă procesul a început în anul 2013, iar instanța supremă a dat o interpretare mai largă acestei condiții, apreciind că este îndeplinită chiar dacă înscrisul poartă o dată ulterioară pronunțării hotărârii supuse revizuirii, cu condiția să se refere la situații atestate de înscrisuri preexistente.

- Instanța a reținut că înscrisul, reprezentat de Sentința civilă nr. 8308/23.10.2015 a Judecătoriei sector 6, este public, în sensul că apare pe portalul instanțelor de judecată și că revizuenții nu au explicat de ce nu au avut acces la această hotărâre pe parcursul soluționării procesului lor vizând rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare.

Or, este discutabil dacă o evidență pe portalul instanțelor poate avea caracter de publicitate pentru o persoană care n-are cunoștință despre un litigiu.

Intimata C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că este legală și corectă soluția primei instanțe, având în vedere că înscrisurile de care se prevalează revizuenții nu întrunesc cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru a fi considerate înscrisuri noi în sensul dispoziției procedurale, de natură să deschidă calea retractării hotărârii.

Analizând criticile deduse judecății, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora potrivit următoarelor considerente:

- Pretinzând revizuirea Deciziei nr. 209/A/8.04.2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, pe temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenții au susținut că înscrisurile noi, apte să conducă la admiterea căii de atac și la retractarea hotărârii sunt cele care se regăsesc în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului București, respectiv două încheieri de carte funciară, care au făcut obiect al plângerii în acel dosar, plângere soluționată prin Sentința civilă nr. 8308/23.10.20158 a Judecătoriei sector 6. Modalitatea de soluționare a plângerii, conform sentinței menționate, a relevat o suprapunere a terenului intimatei C. cu alte terenuri, ceea ce ar constitui împrejurări necunoscute și relevante pentru procesul în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se pretinde.

Analizând caracterul acestor înscrisuri de care se prevalează revizuenții - Sentința nr. 8308/23.10.2015, care a cenzurat în cadrul unei plângeri, două încheieri de carte funciară - prima instanță a concluzionat în mod corect că nu este îndeplinită condiția noutății avută în vedere de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru a deschide calea revizuirii.

Astfel, chiar admițând, într-o interpretare extensivă a noțiunii de înscris vizată de dispoziția procedurală menționată, că acesteia îi este asimilată și hotărârea judecătorească (în măsura în care constată existența sau inexistența unor drepturi anterioare, incidente în cauză) este necesar în același timp, ca partea care se prevalează de un asemenea act jurisdicțional cu valoarea de înscris nou să nu fi avut cunoștință de derularea procesului finalizat prin respectiva hotărâre.

În mod evident cerința noutății se pierde având în vedere exigențele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care permit reluarea unei judecăți finalizate doar în măsura în care partea s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă, asimilabilă forței majore, în a releva împrejurări consemnate de înscrisuri doveditoare, cu caracter determinant în adoptarea soluției.

Or, sub acest aspect, prima instanță a reținut corect că revizuenții aveau cunoștință de desfășurarea procesului referitor la suprapunerea terenului (parte din el, obiect al promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate de aceștia), soluționat prin Sentința nr. 8308/23.10.2015 a Judecătoriei sectorului 6.

Ca atare, remediul procedural pentru ipoteza în care se desfășoară în paralel două judecăți, iar rezultatul uneia l-ar putea influența pe al celeilalte era, cum corect identifică decizia atacată cu prezentul recurs, acela al suspendării pe temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar nu așteptarea finalizării judecăților pentru ca în funcție de rezultat, o hotărâre să fie folosită ca înscris nou pentru a obține retractarea celeilalte hotărâri.

În felul acesta, s-ar denatura funcția și rolul revizuirii, cale extraordinară de atac care permite reluarea unor judecăți finalizate doar în condiții procedurale strict determinate (iar nu ca alternativă la remedii procedurale uzuale, cum ar fi suspendarea pe temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2) și care, pentru ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. presupune o imposibilitate asimilabilă forței majore de valorificare a înscrisurilor.

În speță, absența caracterului de noutate al înscrisurilor rezultă și din aceea că aspectele relative la încheierile de carte funciară (cenzurate pe calea plângerii, conform Sentinței nr. 8308/23.10.2015) au fost invocate în cadrul criticilor de recurs formulate de reclamanți (revizuenți) împotriva Deciziei nr. 209/A/8.04.2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, obiect al revizuirii (recurs soluționat prin Decizia nr. 255/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă).

Așadar, împrejurările noi pe care le-ar releva înscrisurile de care încearcă să se prevaleze părțile în prezenta revizuire au fost deja invocate cu ocazia exercitării altei căi de atac.

Astfel, au constituit critici de nelegalitate în cadrul recursului aspectele legate de situația incertă a terenului, ca urmare a notării în cartea funciară, încă din anul 2011, a unor suprapuneri de imobile.

Ca atare, rezultă că aspectele pe care le-ar deduce judecății înscrisurile invocate pe calea revizuirii au fost deja valorificate într-un proces, instanța ajungând însă la o soluție contrară celei preconizate de reclamanți, prin luarea în considerare și a altor împrejurări ale pricinii raportat la ceea ce făcuse obiectul învestirii sale.

Ceea ce se tinde în realitate, prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, nu este valorificarea unor înscrisuri noi, determinante, care să releve judecății situații noi, imposibil de prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, ci o reluare a judecății din perspectiva soluției date printr-o altă hotărâre, care nu îndeplinește însă, așa cum s-a arătat, exigențele de a fi un înscris nou și determinant pentru a provoca o rejudecare a cauzei.

Susținerea recurenților conform căreia este lipsit de rezonabilitate să li se pretindă să ia cunoștință de hotărârea de care s-au prevalat, ca înscris nou, de pe portalul instanțelor vine să combată un argument subsidiar al instanței de revizuire, care nu i-a fundamentat acesteia în mod hotărâtor soluția vizând neîntrunirea cerințelor revizuirii.

Aceasta, în contextul în care instanța reținuse anterior că revizuenții cunoșteau de desfășurarea în paralel a procesului în care se dezbătea chestiunea litigioasă a situației de carte funciară și a suprapunerii terenurilor, așa încât să nu poată ulterior invoca, cu caracter de noutate și de imposibilitate de prezentare, înscrisurile din acel dosar.

Pentru toate argumentele arătate, se constată caracterul nefondat al criticilor formulate, care nu susțin nici contrarietatea considerentelor și nici caracterul lor străin de natura pricinii pe temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat, astfel încât recursul va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 45/A din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Respinge cererea intimatei C. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2019.

Procesat de GGC - GV