ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 666/2020

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, la data de 31 iulie 2019, sub nr. x/2019, A. și B. au solicitat revizuirea deciziei nr. 174 din 19 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2008.

În motivarea cererii, revizuenții au susținut că toate sentințele invocate de pârâți ca având autoritate de lucru judecat au la bază expertize topografice false și au ținut cont de cadastrul falsificat în 2002 al parcelei 38, proprietatea revizuenților, urmând ca toate expertizele să fie anulate.

Au invocat contradictorialitatea între decizia nr. 174 din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. x/2008, și sentința civilă nr. 5925 din 16 septembrie 2019 a Judecătoriei Târgu-Jiu, pronunțată în dosarul x/2010

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

Prin decizia civilă nr. 231 R din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins excepțiile netimbrării și tardivității cererii de revizuire, invocate de intimații C., D. și E.; a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimați și, în consecință, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 174 din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a respins excepția netimbrării cererii de revizuire având în vedere că dovada achitării taxei de timbru stabilită de către instanța de judecată s-a depus în ședința publică din 19 septembrie 2019. De asemenea, a respins excepția tardivității cererii de revizuire având în vedere că această cale de atac a fost expediată prin poștă la data de 19 iulie 2019, în termenul de 1 lună prevăzut de dispozițiile art. 324 pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, luându-se în calcul data pronunțării ultimei hotărâri judecătorești invocate în cauză, respectiv 19 iunie 2019 - data pronunțării deciziei nr. 174 din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2008 - în condițiile invocării preverilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., cu referire la contradictorialitatea acestei hotărâri judecătorești cu sentința civilă nr. 5925 din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunțată în dosarul nr. x/2010.

Cu referire la excepția inadmisibilității, curtea de apel a apreciat-o ca fondată, constatând, pe de o parte, că nu este îndeplinită condiția triplei identități între cele două dosare, unul având ca obiect plângere împotriva încheierii CF, iar al doilea grănițuire, iar pe de altă parte, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, prin decizia nr. 174 R din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș s-au respinges recursurile deduse judecății, fără a se proceda la rejudecarea fondului cauzei, așa încât această hotărâre judecătorească excede cadrului legal de exercitare în condiții de admisibilitate a unei cereri de revizuire.

În condițiile respingerii ca inadmisibile a cererii de revizuire, curtea de apel a apreciat că nu mai este necesar a se pronunța asupra cererii de suspendare a soluționării cauzei.

Împotriva deciziei nr. 231 R din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș au declarat recurs revizuenții A. și B..

În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 din C. proc. civ. de la 1865, revizuenții arată că fără temei legal curtea de apel a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 174 din 19 iulie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș.

În cauza dedusă judecății, au solicitat anularea sentinței civile nr. 3484 din 27 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr. x/2008, deoarece este contrară sentinței civile nr. 5925 din 16 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2010, prin care s-a dispus rectificarea cărții funciare și a geometriei cadastrului parcelei, în sensul stabilirii corecte a coordonatei parcelei A38, respectându-se planul parcelar.

Cu referire la situația de fapt, revizuenții arată că toate sentințele invocate de intimați ca având autoritate de lucru judecat au la bază expertize topografice false care au ținut cont de cadastrul falsificat în 2002 al parcelei 38, aflată în proprietatea revizuenților, urmând ca toate expertizele topografice false să fie anulate.

Arată recurenții-revizuenți că decizia nr. 174 din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. x/2008, a păstrat sentința civilă nr. 3484 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Târgu Mureș având ca obiect grănițuire, fiind pronunțată în baza unei expertize topografice false efectuată în baza planului parcelar falsificat.

Pe de altă parte, atât Tribunalul Mureș, cât și Curtea de Apel Târgu Mureș au modificat cadrul procesual și au pronunțat hotărâri în contradictoriu cu pârâtul F. și moștenitorii acestuia, după ce Judecătoria Târgu Mureș și Tribunalul Mureș au admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului F..

Intimații D., C. și E. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului formulat împotriva deciziei nr. 231 R din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, în raport de dispozițiile art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

În susținerea excepției, arată că recursul este admisibil numai dacă a doua hotărâre ce a fost atacată cu revizuire este susceptibilă de recurs, or, în speță, hotărârea ce se cere a fi revizuită a fost pronunțată de o instanță de recurs, iar decizia pronunțată în soluționarea revizuirii nu se încadrează între hotărârile menționate de art. 299 alin. (1) din C. proc. civ. ce pot fi atacate cu recurs, fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 din același cod, așa încât recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Este de menționat, în opinia intimaților, că din interpretarea art. 328 alin. (2) din C. proc. civ. reiese că legiuitorul a înțeles să suprime apelul, astfel că și în cazul contrarietății de hotărâri sunt aplicabile dispozițiile art. 328 alin. (1) din același cod, recursul fiind admisibil numai dacă a doua hotărâre atacată cu revizuire este susceptibilă de apel sau recurs, în sensul acestei interpretări fiind și exceptarea de la exercitarea căii de atac a recursului a cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție ale cărei hotărâri sunt irevocabile, așa încât apărarea recurenților-revizuenți, întemeiată pe dispoziția legală precitată vizând admisibilitatea cererii lor de recurs, nu poate fi primită.

În subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Susțin că instanța de revizuire în mod corect a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire prin raportare la prevederile art. 322 din C. proc. civ. de la 1865, conform cărora că poate fi cerută revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, iar "a evoca fondul" în primă instanță, înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză.

În aceste condiții, pot constitui obiect al revizuirii hotărârile pronunțate prin care s-a analizat fondul pretenției deduse judecății, hotărârile prin care instanța de apel evocă fondul, adică acelea prin care s-a admis apelul, și fie s-a anulat sentința și s-a rejudecat fondul prin aceeași decizie, fie s-a schimbat sentința, hotărârile prin care s-a admis recursul și s-a casat hotărârea atacată, precum și hotărârile date în fond după casarea cu reținere, hotărârile pronunțate în revizuire și contestație în anulare prin care s-au admis căile de atac și s-a rejudecat fondul.

În speța dedusă judecății, decizia civilă nr. 174 R din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, obiect al cererii de revizuire, nu este o hotărâre ce evocă fondul, întrucât recursul a fost respins menținându-se starea de fapt și temeiul în drept pentru care s-a admis în parte acțiunea în grănițuire, formulată de revizuenți.

Potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceasta presupune existența a două hotărâri pronunțate cu privire la același litigiu, respectiv tripla identitate de obiect cauză și părți, ceea ce nu se regăsește în speță.

Astfel, cele două hotărâri pretins potrivnice, decizia civilă nr. 174 R din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș și sentința civilă nr. 5952 din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgu-Jiu nu au fost date în una și aceeași pricină și între aceleași persoane, având aceeași calitate, fiind vorba de hotărâri prin care s-au soluționat acțiuni cu obiecte diferite: grănițuire (dosar nr. x/2008) și, respectiv, plângere împotriva încheierii de carte funciară (dosar nr. x/2010).

În context, sentința civilă nr. 5952 din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Jiu ce a avut ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară în temeiul art. 52 din Legea nr. 7/1996, nu are autoritate de lucru judecat, fiind pronunțată în procedură necontencioasă.

Reglementând o astfel de procedură necontencioasă, Legea nr. 7/1996 are caracter special față de dispozițiile generale în materie - art. 331 - 339 din C. proc. civ. și se întregește totodată cu acestea. Astfel, potrivit art. 338 alin. (2) din C. proc. civ., materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispozițiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul C. proc. civ.

În cazul oricărei proceduri necontencioase, astfel cum rezultă din prevederile art. 331 din C. proc. civ., este vorba de soluționarea unor cereri prin care nu se urmărește "stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană."

Cerințele legale prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. relativ la admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac, nu sunt îndeplinite în ipoteza în care pretinsa contrarietate se invocă în privința unor hotărâri pronunțate în procedura necontencioasă, întrucât specificul acestor hotărâri, consacrat in terminis prin dispozițiile art. 337 din C. proc. civ., este acela de a nu beneficia de puterea lucrului judecat.

Prin urmare, nerezolvând un diferend, o situație contradictorie, nu sunt întrunite condițiile art. 1201 din C. civ. și ale art. 166 din C. proc. civ. pentru a se putea pune in discuție puterea lucrului judecat a acestora.

În realitate, susțin intimații, revizuienții au formulat un recurs deghizat, a cărui admitere ar duce la încălcarea principiului securității juridice la care face referire constant în jurisprudența sa, curtea europeană: calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate constitui o modalitate deghizată pentru a provoca redeschiderea unei proceduri soluționate definitiv și irevocabil. Simplul fapt că pot exista puncte de vedere diferite asupra aceluiași subiect, nu reprezintă un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze.

Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusa în discuție (cauza Brumărescu contra României).

Mai arată intimații că referirile din cererea de revizuire cu privire la dreptul de proprietate al intimaților asupra unor terenuri, la planurile parcelare și acuzații nefondate aduse unor judecători și avocați, sunt aspecte de fond ce nu au nici o legătură cu revizuirea.

De asemenea, susțin că sentința civilă nr. 5952/16.09.2010 și încheierea nr. 163 din 20.01 2011, pronunțate în dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Târgu-Jiu, nu sunt opozabile celorlalte părți din dosarul nr. x/2008, nefiind pronunțate în contradictoriu cu acestea, așa încât nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 1201 din C. civ.

Cu referire la excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații D., C. și E., Înalta Curte reține dispozițiile art. 328 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora, "(1) Hotărârea dată asupra revizuirii este spusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. (2) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă."

Din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că calea de atac a recursului este suprimată numai atunci când instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cum în speță instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., ce presupune contrarietatea de hotărâri, a fost Curtea de Apel Târgu Mureș, decizia atacată este susceptibilă de recurs.

Drept urmare, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimați.

Analizând criticile deduse judecății prin cererea de recurs, Înalta Curte apreciază asupra caracterului nefondat al căii de atac exercitate în cauză.

Prin motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 din C. proc. civ. este sancționată încălcarea de către instanță a principiului disponibilității, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabilește limitele judecății, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția concretă formulată.

În acest sens, prin art. 129 alin. (6) din C. proc. civ. se stipulează că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Astfel, critica legată de incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 din C. proc. civ. este nefondată în condițiile în care curtea de apel a examinat cauza atât prin prisma obiectului dedus judecății, a limitelor învestirii cât și a dispozițiilor art. 322 din C. proc. civ.

Potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Astfel, posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul normei legale evocate, este supusă, între altele, condiției ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice existenței lucrului judecat, iar rațiunea reglementării izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului judecat, precum și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași pricină.

Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi omis soluționarea excepției puterii lucrului judecat.

Prin urmare, pe calea revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., se poate solicita, în condițiile reglementate de textul respectiv, desființarea unei hotărâri judecătorești pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătorești, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Observând cerințele art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia recurată, a reținut corect că în cauză nu este întrunită una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv ca hotărârile pretins potrivnice să fi fost pronunțate în aceeași cauză, în rezolvarea aceluiași raport juridic dedus judecății, deci între aceleași părți, pentru același obiect și pentru aceeași cauză.

În acest sens, tripla identitate ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispozițiile art. 1201 din C. civ., conform căruia " Este lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate".

Din această perspectivă, hotărârile pretins potrivnice - decizia civilă nr. 174 R din 19 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2008, și sentința civilă nr. 5952 din 16 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoriei Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2010 - nu au fost date în una și aceeași pricină și între aceleași persoane, având aceeași calitate, fiind vorba de hotărâri prin care s-au soluționat acțiuni cu obiecte diferite, anume grănițuire și plângere împotriva încheierii de carte funciară.

Astfel, litigiul soluționat prin decizia civilă nr. 174 R din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș a avut ca părți pe reclamanții A. și B. și pe pârâții C., moștenitor al defunctului F., E., moștenitor al defunctului F., D., F., G. prin moștenitor H., G. prin moștenitor I., G. prin moștenitor J. și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj, având ca obiect grănițuire.

Pe de altă parte, litigiul finalizat prin sentința civilă nr. 5952 din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgu-Jiu a avut ca părți pe petentul B. și pe intimatul OCPI Gorj, iar ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, întemeiată pe dispozițiile art. 52 din Legea nr. 7/1996.

Așadar, rezultă cu evidență că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect și cauză, între persoane diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, așa încât nu se poate susține cu temei că cele două cereri de chemare în judecată ar fi urmărit aceeași finalitate și că prin pronunțarea deciziei recurate a cărei revizuire s-a solicitat, s-ar fi încălcat principiul autorității de lucru judecat.

În altă ordine de idei, curtea de apel a reținut în mod judicios că decizia civilă nr. 174 R din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș nu este suceptibilă de revizuire în condițiile în care respingându-se calea de atac a recursului nu s-a analizat fondul pretenției deduse judecății.

Așa fiind, susținerea ce a fundamentat cererea de revizuire a recurenților în sensul că decizia civilă nr. 174 R din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș ar încălca puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 5952 din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgu-Jiu nu poate fi văzută decât ca nefondată, justificând legal soluția dată în privința acesteia de către curtea de apel, aceea de respingere ca inadmisibilă.

Cu referire la incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., sunt avute în vedere de către recurenții-revizuenți două ipoteze ale normei supuse analizei, respectiv hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Sub acest aspect, se cere a se constata contradicția în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport de dispozitivul pe care nu îl susțin sau îl contrazic, iar motivele sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii.

În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., hotărârile judecătorești se dau în numele legii și trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele prin care s-au înlăturat cererile părților.

Obligația instanței de a menționa în mod explicit, în considerentele hotărârii date, care sunt argumentele în măsură să susțină soluția pronunțată apare ca esențială, din perspectiva textului normativ evocat mai sus, ea fiind de natură să înlăture orice arbitrariu, să convingă părțile în litigiu de temeinicia și legalitatea unei decizii și să facă posibilă exercitarea controlului judecătoresc.

Or, din perspectiva argumentelor expuse anterior, decizia atacată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au condus la soluția reținută în dispozitivul hotărârii, conform exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., neexistând contrarietate între considerentele hotărârii atacate sau motive străine de natura pricinii.

Ținând seama că recurenții au dedus cercetării judecătorești în cauza de față chestiunea de drept a încălcării puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 5952 din 16 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgu-Jiu prin pronunțarea deciziei civile nr. 174 R din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, instanța de recurs apreciază că nu se pot examina alte chestiuni care exced acestei probleme, cum ar fi dreptul de proprietate al intimaților asupra unor terenuri ori planurile parcelare, apărări care au făcut obiectul procedurilor judiciare anterioare și care nu sunt compatibile cu cea care face obiectul prezentei judecăți.

Deși intimații au pretins cheltuieli de judecată, Înalta Curte reține că nu au făcut dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 231R din 26 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă și va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimați.

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 231R din 26 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.