ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2079/2018

Asupra cauzei de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2015, reclamanta Parohia Măneciu Pământeni a chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 3383/27.05.2015, emisă de pârâtă și emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă Cererea sa de retrocedare nr. x cu privire la imobilul-teren în suprafață de 9310 m.p., situat în satul Măneciu Pământeni, punctul "în Siliște", din comuna Măneciu, județul Prahova.

Prin sentința nr. 261 din 02.12.2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Parohia Măneciu Pământeni, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței nr. 261 din 02.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Parohia Măneciu Pământeni, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 3383/27.05.2015 și emiterea unei noi decizii prin care să se admită cererea de retrocedare nr. x formulată cu privire la imobilul - teren în suprafață de 9310 m.p. situat în satul Mâneciu Pământeni, punctul "în Siliște" comuna Mâneciu, județul Prahova invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat a arătat următoarele:

Prin Decizia nr. 3383/27.05.2015, Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare formulată de Parohia Mâneciu Pământeni ca rămasă fără obiect, reținând că prin Hotărârea nr. 8850/2012 a Comisiei Județene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și a celor forestiere a fost validată reconstituire dreptului de proprietate Parohiei Adormirea Maicii Domnului Mâneciu Pământeni pentru suprafața de 2,87 ha teren agricol.

A mai constatat că pentru terenul în suprafață de 9310 m.p. situat în satul Mâneciu Pământeni, punctul "în Siliște"comuna Mâneciu, județul Prahova, Comisia Locală a propus reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament, respectiv în punctul Valea Mare, sat Mâneciu comuna Mâneciu, jud. Prahova, propunere ce a fost acceptată de Parohia Adormirea Maicii Domnului Mâneciu Pământeni.

Față de această situație, Comisia Specială de Retrocedare a apreciat că se impune respingerea cererii de retrocedare.

Consideră că argumentele reținute sunt criticabile, pentru următoarele motive:

Validarea reconstituirii dreptului de proprietate a Parohiei Adormirea Maicii, Domnului Mâneciu Pământeni, dispusă prin Hotărârea nr. 8850/2012 a Comisiei Județean Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricol și a celor forestiere, nu constituie titlu de proprietate, astfel cum ar fi decizia emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Această validare conferă parohiei un drept virtual nematerializat, cât timp această validare presupune ulterior și acceptarea sau nu unui anumit amplasament.

Numai un titlu de proprietate sau o decizie (emisă de Comisia Specială a Retrocedare) sunt constitutive de drepturi și permit unității de cult să dispună de bunul său cu drepturi depline și să se angajeze în acte juridice (de exemplu un act translativ de proprietate, care în baza unei simple validări nu s-ar putea realiza).

Așadar, întrucât în realitate nu există un titlu de proprietate, nu se poate aprecia că cererea de retrocedare a parohiei a rămas fără obiect. Este de reținut faptul că prin Decizia nr. 3383/27.05.2015, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, nu se contestă existența dreptului la retrocedare, ci se apreciază că imobilul teren a fost retrocedat printr-o altă prevedere legală, ceea ce nu este adevărat.

Argumentele instanței de fond în sensul că, deși titlul de proprietate nu a fost emis reclamantei, acest fapt a fost determinat de faptul că activitatea de eliberare titlurilor de proprietate a fost suspendată în baza dispozițiilor Legii nr. 165/2013, iar procedura de eliberare a titlurilor de proprietate este reglementată de acest act normativ nu susține legalitatea deciziei atacate.

Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului.

Prin întâmpinarea înregistrată, pârâta Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă, arătând în apărare că înțelege să-și mențină poziția exprimată în întâmpinarea depusă la dosar în primă instanță, reiterând în acest sens următoarele aspecte:

La data de 23 ianuarie 2006, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Parohia Măneciu Pământeni a depus, prin intermediul Arhiepiscopiei Bucureștilor, cererea de retrocedare nr. x, prin care a solicitat retrocedarea în natură a imobilului teren în suprafață de 9310 m.p., situat în satul Măneciu Pământeni -punctul "în Siliște", comuna Măneciu, județul Prahova.

În urma corespondeței purtate între reclamantă și Primăria comunei Măneciu, prin adresa nr. x/2014 Primăria comunei Măneciu a comunicat reclamantei faptul că, pentru terenul situat în punctul în Siliște, Comisia locală de aplicare a prevederilor legilor fondului funciar Măneciu a propus reconstituirea dreptului de proprietate Parohiei Adormirii Maicii Domnului pe un alt amplasament, respectiv în punctul Valea Mare, propunere acceptată de către solicitantă.

Mai mult, prin respectiva adresă Primăria comunei Măneciu a comunicat faptul că: datorită suspendării activității comisiilor locale de aplicare a prevederilor legilor fondului funciar și a comisiilor județene pentru stabilirea dreptului de proprietate, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, cu modificările și completările ulterioare, nu au fost definitivate procedurile de punere în posesie a persoanelor îndreptățite.

Astfel, s-a observat faptul că unicul motiv pentru care Parohiei Adormirea Maicii Domnului Măneciu nu i s-a emis Titlul de proprietate de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost suspendarea activității comisiilor locale de aplicare a prevederilor legilor fondului funciar și a comisiilor județene pentru stabilirea dreptului de proprietate.

De altfel, Primăria comunei Măneciu, prin adresa menționată mai sus, a comunicat reclamantei faptul că, după începerea activității, Comisia locală de fond funciar Măneciu va relua procedura de reconstituire a dreptului de proprietate Parohiei Adormirii Maicii Domnului Măneciu Pământeni în vederea emiterii titlului de proprietate.

În consecință, având în vedere faptul că pentru imobilul, teren în suprafață de 9.310 m.p., situat în satul Măneciu Pământeni punctul "în Siliște", comuna Măneciu, județul Prahova, Comisia Locală de aplicare a prevederilor legilor fondului funciar Măneciu a propus reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament, respectiv în punctul "Valea Mare", propunere ce a fost acceptată de către Parohia "Adormirea Maicii Domnului" Măneciu Pământeni, prin Decizia nr. 3383/27.05.2015 Comisia specială de retrocedare a respins, ca rămasă fără obiect, cererea formulată de către Parohia Măneciu Pământeni în temeiul O.U.G. nr. 94/2000.

Față de criticile formulate prin cererea de recurs, reiterând temeiurile de drept care au fundamentat respingerea cererii de restituire, arată următoarele:

Pentru restituirea imobilului în cauza, în natură sau prin echivalent, reclamanta a formulat solicitări atât în temeiul legilor fondului funciar cât și în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește cererea de retrocedare formulată în temeiul legilor fondului funciar, acesta a fost analizată de comisia competentă care a apreciat că solicitarea reclamantei este justificată. Singurul element care lipsește este titlul de proprietate, iar acest titlu de proprietate nu poate fi emis decât de comisia competentă potrivit legilor fondului funciar, iar nu de către Comisia specială de retrocedare.

De altfel, Comisia specială de retrocedare nici nu are posibilitatea de a emite o decizie de reconstituire a unui drept pe un alt amplasament pentru simplul fapt că această Comisie este constituită la nivel central și nu are teren la dispoziție.

Astfel, conform art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Comisia specială de retrocedare va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială.

Așadar, legiuitorul nu a prevăzut în atribuțiile Comisiei speciale de retrocedare posibilitatea reconstituirii unui drept de proprietate pe un alt amplasament, această comisie putând, prin decizie motivată, să retrocedeze imobilele solicitate de cultele religioase, să respingă cererile de retrocedare sau să propună acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială.

Totodată, solicitarea reclamantei de restituire a imobilului în cauză poate fi soluționată o singură dată, de o singură comisie. Așa fiind, prin Sentința civilă nr. 260/02.12.2015, Curtea de Apel Ploiești a reținut în mod corect că terenul în cauză a făcut obiectul validării reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul unei alte legi speciale;

Potrivit prevederilor pct. 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, norme metodologice aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, nu intră sub incidența O.U.G. nr. 94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator (...);

Chiar în situația refuzului Parohiei Măneciu de acceptare a amplasamentului propus de comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, în sarcina acesteia subzistă obligația de depunere a declarației pe propria răspundere, dată în forma autentică, din care să reiasă că nu a beneficiat de măsurile reparatorii speciale anterioare, dispozițiile legale fiind imperative; din ansamblul sistematic al dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000 și al Normelor metodologice de aplicare reiese faptul că nu se pot desfășura în paralel două proceduri reparatorii; susținerile Parohiei Măneciu Pământeni care privesc procedura administrativă reglementată de Legea nr. 165/2013, de eliberare a titlului de proprietate pentru suprafața de teren pentru care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 165/2013, nu pot forma obiectul judecății în prezenta cauză.

Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului promovat de către recurenta-reclamanta.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 martie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Reclamanta Parohia Măneciu Pământeni a solicitat anularea deciziei nr. 3383/27.05.2015 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și emiterea unei noi decizii prin care să îi fie admisă cererea de retrocedare nr. x, formulată cu privire la retrocedarea imobilului - teren în suprafață de 9310 m.p., situat în satul Măneciu Pământeni, punctul "în Siliste", din comuna Măneciu, județul Prahova.

Prin decizia nr. 3383/27.05.2015 pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare formulată de Parohia Măneciu Pământeni pentru acest teren ca rămasă fără obiect.

Comisia a reținut că prin hotărârea nr. 8850/2012 a Comisiei județene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și a celor forestiere a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate Parohiei "Adormirea Maicii Domnului" Măneciu Pământeni pentru suprafața de 2,87 ha teren agricol.

De asemenea, a reținut că pentru imobilul teren în suprafață de 9310 m.p., situat în satul Măneciu Pământeni, punctul "în Siliște", din comuna Măneciu, județul Prahova, Comisia locală de aplicare a prevederilor legilor fondului funciar Măneciu, județul Prahova, a propus reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament, respectiv în punctul "Valea Mare", din satul Măneciu, comuna Măneciu, județul Prahova, propunere ce a fost acceptată de Parohia "Adormirea Maicii Domnului" Măneciu Pământeni.

Pentru a respinge acțiunea reclamantei, prima instanța a împărtășit întru-totul concluzia Comisiei de retrocedare, în sensul că cererea de retrocedare nr. x formulată de Parohia Măneciu Pământeni prin Arhiepiscopia Bucureștilor, prin care a solicitat retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 9310 m.p., situat în satul Măneciu Pământeni, punctul "în Siliște", din comuna Măneciu, județul Prahova este lipsită de obiect întrucât Comisia Locală de aplicare a prevederilor legilor fondului funciar Măneciu a propus reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament, respectiv în punctul "Valea Mare", propunere ce a fost acceptată de către Parohia "Adormirea Maicii Domnului" Măneciu Pământeni, constatând astfel că terenul ce formează obiectul deciziei contestate în prezenta cauză reclamanta a formulat și cerere de reconstituire în temeiul Legii nr. 247/2015; împreună cu alte terenuri, suprafața totală fiind de 2,87 ha, Comisia județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și a celor forestiere a validat reconstituirea dreptului de proprietate prin Hotărârea nr. 8850/2012.

Prima instanță a reținut că, deși titlul de proprietate nu a fost emis reclamantei, acest fapt a fost determinat de faptul că activitatea de eliberare a titlurilor de proprietate a fost suspendată în baza dispozițiilor Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, iar procedura de eliberare a titlurilor de proprietate este reglementată de acest act normativ.

Cu privire la susținerile reclamantei în sensul că nu este de acord cu amplasamentul propus de către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, prima instanță a arătat că acestea nu constituie motive de natură a atrage nelegalitatea deciziei prin care cererea de retrocedare în baza O.U.G. nr. 94/2000 a fost respinsă ca rămasă fără obiect, în condițiile în care soluția a fost determinată de faptul că terenul în cauză a format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul altei legi speciale cu caracter reparator, reconstituirea fiind supusă dispozițiilor acesteia.

Totodată, prima instanță a subliniat că, în sarcina reclamantei exista obligația de depunere a declarației pe propria răspundere, dată în formă autentică, din care să reiasă că nu a beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute de actele normative reparatorii speciale anterioare, dispozițiile legale fiind imperative tocmai în considerarea caracterului de complinire al prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, nefiind relevante susținerile reclamantei referitoare la imposibilitatea depunerii unei asemenea declarații.

Or, cât timp reclamanta nu a depus o atare declarație în mod corect pârâta a respins cererea de retrocedare care i-a fost adresată, neputându-se desfășura în paralel două proceduri reparatorii, astfel după cum reiese din ansamblul sistematic al dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000 și Normelor metodologice de aplicare.

În final, prima instanță a conchis că susținerile reclamantei care privesc procedura administrativă reglementată de Legea nr. 165/2013, de eliberare a titlului de proprietate pentru suprafața de teren pentru care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005, prin hotărârea nr. 8850/2012, nu pot forma obiectul judecății în prezenta cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă nu este fondat.

Într-o primă critică s-a susținut că, în realitate, cât timp nu există un titlu de proprietate, nu se poate aprecia că cererea de retrocedare a parohiei a rămas fără obiect, ținându-se cont și de faptul că prin decizia atacată nu se contestă existența dreptului la retrocedare, ci se apreciază că imobilul teren a fost retrocedat printr-o altă prevedere legală, ceea ce nu este adevărat.

Prin cea de-a doua critică s-a arătat că argumentele instanței de fond, în sensul că neemiterea titlului de proprietatea fost determinată de suspendarea activității de eliberare titlurilor de proprietate, în baza dispozițiilor Legii nr. 165/2013, act normativ care reglementează procedura de eliberare a titlurilor de proprietate, sunt greșite și nu susțin legalitatea deciziei atacate.

Înalta Curte, pentru a răspunde acestor critici, împărtășește dezlegarea dată de prima instanță conform căreia nu intră sub incidența acestui act normativ imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, că domeniul de reglementare al ordonanței are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar. Astfel, normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 prevăd că domeniul de reglementare al acesteia acoperă acele terenuri aflate în intravilanul localităților atât la data preluării abuzive, cât și la data adoptării Legii nr. 247/2005 nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite. În înțelesul acestor dispoziții normative persoanele solicitante care au beneficiat de o reparație potrivit altor acte normative nu mai beneficiază de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată. Respectarea acestei excluderi este asigurată de obligația solicitantului de a depune o declarație pe propria răspundere, dată în formă autentică, din care să reiasă că acesta nu a beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute de actele normative reparatorii speciale anterioare.

În consecință, este neconcludentă susținerea reclamantei referitoare la faptul că validarea reconstituirii dreptului de proprietate prin hotărârea nr. 8850/2012 nu constituie titlu de proprietate, conferind beneficiarului doar un drept virtual, întrucât delimitarea sferei de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, așa cum rezultă din alin. (3) al art. 1, în sensul că cuprinde imobilele, aflate în intravilanul localităților, care nu au fost restituite persoanelor îndreptățite, trebuie înțeleasă că semnifică totodată caracterul complinitor al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar.

Astfel, chiar dacă titlul de proprietate nu a fost emis, datorită faptului că activitatea de eliberare a titlurilor de proprietate a fost suspendată în baza dispozițiilor Legii nr. 165/2013, act normativ care reglementează procedura de eliberare a titlurilor de proprietate, această situație nu conferă reclamantei un nou drept la retrocedare în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000.

Cu privire la nemulțumirile reclamantei referitoare la amplasamentul terenului pentru care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate, în sensul că nu este de acord cu amplasamentul propus de către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Înalta Curte își însușește opinia exprimată de prima instanță, potrivit căreia această apărare nu poate fundamenta nelegalitatea deciziei atacate, având în vedere faptul că terenul în cauză a format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul altei legi speciale cu caracter reparator, reconstituirea fiind supusă dispozițiilor acesteia. Așa fiind, în mod corect a conchis prima instanță că susținerile care privesc procedura administrativă de eliberare a titlului de proprietate pentru suprafața de teren pentru care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005, reglementată de Legea nr. 165/2013, nu pot forma obiectul judecății în prezenta cauză.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că prima instanță a aplicat în mod corect normele de drept material, nu poate reține incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi reținut în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta Parohia Măneciu Pământeni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Parohia Măneciu Pământeni împotriva sentinței nr. 261 din 2 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2018.