ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2047/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A.. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național al Cinematografiei, anularea hotărârii nr. 264/30.07.2015, recunoașterea dreptului pretins, prin înscrierea Festivalului B. în lista festivalelor agreate de C.N.C., precum și acordarea sprijinului financiar datorat pentru calitatea artistică a filmului "C.".

Prin sentința civilă nr. 350 din 08.02.2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de către reclamanta S.C. A.. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național al Cinematografiei, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 350 din 08.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A.. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a analizat eronat toate perspectivele sub care Festivalul B. a fost refuzat spre introducere în lista festivalurilor agreate de către CNC.

Astfel, instanța de fond nu a analizat aspectul că la acest festival chiar intimatul-pârât CNC a susținut participarea și, pe cale de consecință, CNC nu putea să susțină participarea recurentei la un festival controversat.

Motivația instanței referitoare la caracterul controversat al festivalului bazată pe argumentul înscrierii în schimbul a unei taxe de 300 USD fără a exista criterii serioase este nefundamentată deoarece acest argument provine de la CNC care a verificat numai site-ul D. însă nu și alte referințe de specialitate din care rezultă faptul că participarea la festival se face pe categorii (lung metraj, scenariu, film scurt, etc.), fiecare categorie având propria taxă de înregistrare care variază de la 50 USD la 105 USD.

Mai mult decât atât, instanța a omis să analizeze specificul festivalului care are ca scop tocmai promovarea cât mai multor creații audiovizuale din toate țările lumii, promovând multiculturalismul și creatorii independenți de film.

De asemenea, instanța nu a avut în vedere faptul că Festivalurile independente de film se susțin din resursele proprii ale participanților. Astfel, din această perspectivă, soluția instanței de fond în ceea ce privește lipsa excesului de putere al CNC referitor la refuzul înregistrării este nefundamentată și pornește de la o premisă eronată.

Se mai arată că CNC, a refuzat să dea curs cererilor nr. x/23.03.2015 și x/26.06.2015, de includere a festivalului în lista agreată și sprijin financiar pentru calitatea artistică a filmului, întemeiată pe prevederile art. 28 din O.G. nr. 39/2005, fapt pentru care, în raport de manifestarea de voință de recunoaștere a festivalului prin trimitere spre participare a unei creații romanești la o competiție internațională, se situează pe o conduită culpabilă care încalcă dispozițiile Legii nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare art. 2 alin. (1) lit. i).

În opinia recurentului, conform art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1) teza finala din Legea nr. 544/2004 dreptul reclamantei precum și interesul legitim au foste încălcat prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii de înscriere a Festivalului B. în cadrul listei festivalurilor agreate.

Intimatul Centrul Național al Cinematografiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 08.03.2018, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin hotărârea nr. 264/30.07.2015, Consiliul de administrație al C.N.C. a respins solicitarea recurentei-reclamante de înscriere a Festivalului B. în lista festivalurilor agreate de C.N.C. având în vedere că prin cererea nr. 95/26.06.2015, înregistrată sub nr. x, a fost formulată în urma comunicării hotărârii nr. 236/02.06.2015, prin care s-a analizat cererea de acordare a sprijinului financiar nerambursabil pentru calitate artistică a filmului "C." și s-a constatat că festivalul pentru care se solicită sprijinul financiar nu se află inclus pe lista festivalurilor publicată pe site-ul CNC și aprobată prin hotărârea nr. 51/2014.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că prin cererea inițială nr. 28/23.03.2015, înregistrată sub nr. x, recurenta nu a solicitat înscrierea festivalului respectiv în lista festivalurilor agreate, ci a pretins un sprijin financiar nerambursabil, pe baza unor informații ce s-au dovedit a fi false, conform informațiilor rezultate din presa online și site-urile de specialitate despre B., din care a rezultat caracterul controversat al acestui festival și lipsa vreunei ediții curente a acestuia.

Prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr. x, recurenta a solicitat revocarea hotărârii nr. 264/30.07.2015, recunoașterea dreptului pretins, prin înscrierea Festivalului B. în lista celor agreate de C.N.C. și acordarea sprijinului financiar datorat pentru calitatea artistică a filmului "C.", iar prin adresa nr. x/2015, C.N.C. a respins această plângere.

Din momentul în care C.N.C. a sesizat faptul că festivalul la care a fost selectat filmul nu este același cu festivalul invocat în cererea inițială, din data de 23.03.2015, de acordare a sprijinului financiar pentru calitate artistică, recurenta-reclamantă a demarat un șir de cereri urmate de plângeri prealabile prin care a solicitat înscrierea Festivalului B. în lista festivalurilor agreate de C.N.C. conform O.G. nr. 39/2005, precum și acordarea sprijinului financiar datorat pentru calitatea artistică a filmului "C." conform art. 28 din O.G. nr. 39/2005.

Potrivit dispozițiilor art. 28 din O.G. nr. 39/2005 a cinematografiei, "sprijinul financiar automat pentru calitatea artistică a filmului se acordă producătorilor și regizorilor unui film care a fost selecționat ori premiat la premiile OSCAR, ale Academiei Europene de Film, la festivaluri internaționale acreditate de E., precum și la alte festivaluri internaționale agreate de Centrul Național al Cinematografiei."

De asemenea, Centrul Național al Cinematografiei acordă sprijin financiar nerambursabil din Fondul cinematografic în anumite condiții, printre care se numără și cele prevăzute la art. 28, din a cărui teză finală rezultă că legiuitorul i-a lăsat o marjă de apreciere, referindu-se la "alte festivaluri internaționale agreate".

Înalta Curte constată, în acord cu cele prezentate de instanța de fond, că refuzul pârâtului de includere a Festivalului B. și B. în lista festivalurilor agreate nu este emis cu exces de putere, astfel cum susține recurenta.

De altfel, în mod corect s-a reținut că intimatul-pârât a efectuat cercetări proprii, în urma cărora a constatat că Festivalul B. are un caracter controversat fiind lipsit de profesionalism și că filmele sunt admise în schimbul a 300 dolari, fără a exista criterii serioase, recurenta nefăcând dovada prestigiului și seriozității acestui festival.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că festivalul nu este inclus în lista agreată de Centrul Național al Cinematografiei.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A.. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 350 din 08.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2018.