ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2023/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 19.10.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului București, obligarea pârâtului la plata unor penalități de 1.000 RON pe zi de întârziere pentru refuzul de a-l împroprietări cu 1 ha teren în extravilanul Municipiului București.

La data de 06.11.2015, reclamantul a formulat cerere modificatoare prin care a precizat că înțelege să solicite aplicarea în sarcina pârâtului Primarul General al Municipiului București a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru neîndeplinirea obligației de a-l împroprietări cu 1 ha teren extravilan, în temeiul art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 9560 din 19 noiembrie 2015, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București a dispus citarea în cauză și a Primarului General al Municipiului București.

Prin sentința nr. 1080 din 31 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat, ridicată din oficiu, a respins cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul CGMB pentru existența autorității de lucru judecat și a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului București ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând a se invoca autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 871 din 23 septembrie 1998 și să se aplice pârâtului Primarul General al Municipiului București o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în a-l împroprietări cu 1 ha teren extravilan al Municipiului București, în temeiul art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004.

A apreciat recurentul că instanța de fond i-a încălcat dreptul de acces la justiție și a refuzat a duce la îndeplinire sentința nr. 871 din 23 septembrie 1998, fără a avea în vedere principiile comunitare ale securității juridice.

Astfel, instanța s-a pronunțat pe două excepții de procedură, fără a le pune în discuția părților, încălcând principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, garanții ale unui proces echitabil.

A mai susținut că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului București în mod nelegal.

Prin admiterea excepției autorității de lucru judecat, instanța i-a încălcat dreptul fundamental de acces liber la justiție, contrar art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A mai arătat recurentul că instanța a înlocuit obiectul cererii de chemare în judecată, acordarea unui titlu executoriu în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 871/1998 cu acordarea unui titlu de proprietate.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București a invocat excepția nulității recursului, apreciind că susținerile recurentului nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, instanța de fond în mod corect soluționând excepția autorității de lucru judecat.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 12 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin raport, s-a apreciat a fi neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, reținându-se că susținerile recurentului se pot încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 februarie 2018, Completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 sau pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Verificându-se considerentele sentinței recurate, se constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., care impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Sunt nefondate alegațiile recurentului în sensul că instanța de fond nu a pus în discuția părților excepțiile invocate, a autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului București, și că, astfel, i-ar fi încălcat dreptul al apărare.

Excepția autorității de lucru judecat a fost invocată prin întâmpinarea pârâtului Consiliul General al Municipiului București, ce i-a fost comunicată reclamantului, acesta putând să-și prezinte punctul de vedere.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost ridicată de instanță din oficiu în ședința publică din 24.03.2016, în condițiile în care reclamantul a formulat, la data de 17.03.2016, cerere expresă de judecată a cauzei în lipsa părților.

Prin urmare, nu se poate reține că reclamantului i-a fost încălcat dreptul la apărare sau că ar fi fost încălcat principiul contradictorialității, neputându-se constata incidența pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., în sensul că instanța ar fi încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

De asemenea, nu se impune casarea hotărârii recurate nici prin prisma motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în Dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel București, prin sentința nr. 2769 din 24 septembrie 2013, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea reclamantului apreciind ca prescris dreptul la acțiune, reținând că, prin sentința nr. 871 din 23 septembrie 1998 a Curții de Apel București, a fost obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului București să întocmească lista terenurilor intravilane disponibile și să soluționeze cererea reclamantului de împroprietărire. Reclamantul nu s-a adresat instanței pentru a se constata refuzul de executare în termen de 3 ani, astfel că a fost admisă prescripția dreptului la acțiune.

În mod corect, prin sentința ce face obiectul prezentului recurs, instanța de fond a constatat că, prin acțiunea reclamantului A., întemeiată tot pe art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-au invocat aceeași sentință civilă, nr. 871 din 23 septembrie 1998, și aceleași demersuri administrative pentru punerea în executare.

Astfel, reclamantul opunând aceeași pretenție față de pârâtul CGMB, de aplicare a unei amenzi, pe același temei de drept, art. 24 din Legea nr. 554/2004, determinată de aceeași cauză juridică, neexecutarea sentinței nr. 871 din 23 septembrie 2013, există triplă identitate, conform art. 430 alin. (1) C. proc. civ.

Critica din recurs privind lipsirea recurentului-reclamant de dreptul de acces la justiție, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, este nefondată, Înalta Curte constatând că drepturile și libertățile fundamentale beneficiază de protecție și sunt garantate prin norme legislative atât la nivel intern, cât și la nivel internațional, însă exercitarea acestora nu are un caracter absolut, putând fi supuse unor limitări.

Astfel, deși dreptul de acces la justiție este recunoscut și protejat conform dispozițiilor art. 21 din Constituția României, art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, acesta trebuie exercitat de titulari cu bună credință, putând fi supus unor restrângeri, cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 52 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, respectiv restrângerea să fie prevăzută de lege și să respecte substanța dreptului.

Principiul autorității de lucru judecat reprezintă o astfel de restrângere a dreptului de acces la justiție, îndeplinind condițiile anterior menționate. Astfel, condițiile de existență, invocare și efectele admiterii excepției autorității de lucru judecat sunt reglementate de art. 430-432 C. proc. civ., iar respingerea acțiunii reclamantului, prin invocarea excepției, reprezintă o măsură procesuală rezonabilă, proporțională, care respectă substanța dreptului reclamantului.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului București, instanța a apreciat în mod corect că autoritatea pârâtă obligată prin Sentința nr. 871 din 23 septembrie 1998 invocată de reclamant este CGMB, și nu primarul.

4.3. Soluția instanței de recurs

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată, potrivit art. 496 C. proc. civ., că recursul declarat în cauză este nefondat, astfel că îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 1080 din 31 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2018.