ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1955/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2016, sub nr. x/2016 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Naționala de Integritate (ANI) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/18.12.2015 emis de ANI.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2614 din 16 septembrie 2016, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Integritate

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A.

La data de 26 februarie 2018, prin Serviciul Registratură, recurentul-reclamant a depus la dosar cerere de renunțare la judecata recursului ce formează obiectul prezentului dosar.

Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă".

Dispozițiile art. 406 alin. (5) și alin. (6) din C. proc. civ. cuprind reglementări privitoare la situația intervenirii renunțării în căile de atac:

"(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și dispozițiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

Având în vedere faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului-reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil și în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (1), alin. (5) și alin. (6), raportat la art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata recursului declarant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunțare la recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 2614 din 16 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 463 C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2018.