ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2461/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/14.01.2015, reclamantul A. în contradictoriu cu Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, a solicitat anularea, ca netemeinice și nelegale, a Deciziei A.S.F. nr. A/1508/20.10.2014 și a Deciziei A.S.F. nr. A/1996/12.12.2014 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară București și anularea măsurilor de sancționare contravențională stabilite în sarcina sa, respectiv o amendă în cuantum de 150.000 RON; obligarea pârâtei la sistarea solicitărilor de a derula oferta publică de preluare obligatorie a Sinteza S.A. adresate către A. cât și către B. S.R.L. Oradea; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 2740 din 26 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității.

A fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, ca neîntemeiată.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și a anulării, ca netemeinice și nelegale, a Deciziei A.S.F. nr. A/1508/20.10.2014 și a Deciziei A.S.F. nr. A/1996/12.12.2014 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

S-a arătat că instanța de fond nu își bazează soluția adoptată pe motive temeinice, pertinente, ci se rezumă la menționarea unor constatări, admițând toate motivele invocate de către reclamant prin acțiunea introductivă, însă respingând acțiunea printr-o motivare sumară, neclară și contradictorie, fără a invoca prevederi legale în susținerea motivelor reținute.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea recurată în ceea ce privește soluția de respingere nu cuprinde motivele pe care întemeiază și în parte apreciind motive contradictorii față de soluția de fapt care a determinat emiterea Deciziei A.S.F nr. A/1508/20 octombrie 2014 prin care reclamantul-recurent a fost amendat cu o amendă în cuantum de 150.000 RON.

În mod greșit, prima instanță reține faptul că "A. nu a achiziționat nici o acțiune în tranzacția în speță și nu și-a modificat deținerea în cadrul S.C. C. S.A. Oradea, ca urmare a ofertei publice derulate" (pag. 30).

În continuare, se reține calitatea dlui A. de "parte la oferta" însă instanța, neîntemeiat, o cataloghează drept prezumție relativă și susține că aceasta prezumție a fost răsturnată de pârâta prin stabilirea împrejurării că participarea reclamantului la această prima oferta inițiată în 2006 a fost formală din partea acestuia, nedobândind acțiuni în cadrul acestei preluări obligatorii, prin urmare nemodificându-și deținerile în cadrul Sinteza S.A.

În raport de dispozițiile art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor Legii nr. 297/2004 atât în ceea ce privește legalitatea sancționării cât și în ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate.

Se arată că reclamantul-recurent a fost sancționat pentru nerespectarea dispozițiilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, fost art. 277

2

din Legea nr. 297/2004 care prevala o astfel de sancționare articol care a fost abrogat de la data de 10.07.2012 prin O.U.G. nr. 32/2012 fapt care determină lipsa de temei a deciziei de sancționare.

Un alt aspect de nelegalitate invocat este acela că s-a încălcat principiul unicității sancțiunii contravenționale în condițiile în care reclamanta a fost sancționată pentru nederularea ofertei publice de preluare obligație, faptă unică ce are caracterul unei faptei contravenționale tipică faptei omisive. Se apreciază că la momentul expirării perioadei de două luni - art. 271 lit. a contravenția se consumă, nefiind legală sancțiunea în mod repetat pentru neîndeplinirea aceleiași obligații legale.

Un alt aspect de nelegalitate constă în faptul că instanța de fond nu a aplicat norma contravențională mai favorabilă ceea ce privește individualizarea sancțiunii în condițiile în care norma de sancționare a fost modificată, raportat la situația de fapt incidentă.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata - pârâtă a formulat întâmpinare în care a invocat în principiul în raport de dispozițiile art. 430 C. proc. civ. excepția puterii de lucru judecat și în raport de dispozițiilor art. 431-432 C. proc. civ. excepția autorității de lucru judecat și în subsidiar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin sentința atacată prima instanță a respins, prin considerente excepțiile invocate de pârâta-intimată și reiterate în recurs de aceasta fără ca această parte să fi declarat recurs față de considerente sau față de soluția din dispozitiv prin care excepția inadmisibilității acțiunii a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare.

Curtea analizând excepțiile invocate prin întâmpinare urmează a le respinge pentru următoarele motive în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 430 (1) C. proc. civ. și art. 431-432 C. proc. civ.

În mod corect prima instanță a respins cele două excepții deoarece în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 430(1) și 431-432 C. proc. civ.

În cauză existența unor decizii anterioare de sancționare a recurentului emise pentru fapta - obligația recurentului de a derula oferta publică la S.C. C. S.A., decizii menținute de instanțe nu reprezintă o "chestiune litigioasă tranșantă" în sensul dispozițiilor art. 430 (1) C. proc. civ.

Aceasta deoarece în cauză urmează a fi verificată față de decizia de sancționare contestația în concret îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 203(1) din Legea nr. 297/2044 neputându-se reține că a existat o problemă litigioasă tranșantă definitiv care să se opună în prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 430(1) și (2) din C. proc. civ.

Excepția autorității de lucru judecat în sensul dispozițiilor art. 431-432 C. proc. civ. nu poate fi primită deoarece prezenta cauză are un obiect diferit de cauzele soluționate anterior. Acțiunea, respectiv recursul declarat privesc legalitatea emiterii Deciziilor ASF nr. A/1508 din 20 octombrie 2014 și nr. A/12.12.2014, obiect care este diferit de cel al dosarelor soluționate anterior de instanța specializată de contencios administrativ și fiscal.

Faptul că în mod succesiv recurentul - reclamant a fost sancționat în calitate sa de acționar al S.C. C. S.A. pentru nerespectarea dispozițiilor art. 203 (1) din Legea nr. 297/2004 nu atrage incidența dispozițiilor art. 431 C. proc. civ. în cauză nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a fi constatată autoritatea de lucru judecat.

Față de motivele expuse Curtea va respinge excepțiile invocate în recurs de autoritatea pârâtă.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488(1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 499(1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reține încălcarea dispozițiilor art. 425 lit. b C. proc. civ. de către instanța de fond.

Soluția de respingere a excepției inadmisibilității și pe fond a acțiunii astfel cum a fost precizată este motivată în fapt și în drept, în raport de situația de fapt luându-se în considerare istoricul situației litigioase care a determinat aplicarea dispozițiilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 față de recurentul-reclamant care a fost sancționat pentru neîndeplinirea obligației de a derula oferta publică obligatorie de preluare la S.C. C. S.A.

Motivat, prima instanță a analizat argumentele de nelegalitate invocate de recurent, în cauză putând fi exercitat controlul de legalitate de către instanța de control judiciar, în cauză fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 6 din CEDO în ceea ce privește echitatea procedurii în primă instanță.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare contestată respectiv a Deciziei nr. 1508/20 octombrie 2014.

Prin Decizia nr. 1508/20.10.2014, autoritatea a dispus la art. 1 sancționarea recurentului cu amendă în cuantum de 150.000 lei, în calitatea sa de asociat unic al S.C. B. S.R.L. Oradea, acționar al S.C. C. S.A. Oradea; la art. 3 din același act individual a instituit în sarcina S.C. B. S.R.L. obligația ca împreună cu persoanele cu are acționează în mod concertat să depună la C.N.V.M., în termen de 15 zile de la emiterea deciziei, documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a S.C. C. S.A. Oradea.

In preambulul actului administrativ individual au fost reținute următoarele:

- S.C. B. S.R.L. deține 34.305.693 de acțiuni reprezentând 51,89% din capitalul social al S.C. C. S.A. Oradea ca urmare a tranzacției din data de 30.12.2011 decontată în data de 04.01.2012;

- S.C. B. S.R.L. Oradea, împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, nu a derulat în termenul legal oferta publică de preluare obligatorie a S.C. C. S.A. Oradea, încălcând astfel prevederile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital:

Curtea nu va reține motivul de nelegalitate invocat în recurs privind lipsa de temei legal a aplicării sancțiunii.

În cauză temeiul legal al Deciziei nr. 1508/20 octombrie 2014 nu este reprezentat de dispozițiile art. 277 din Legea nr. 297/2004, ci de dispozițiile art. 271 și art. 273

2

alin. (1) pct. i) lit. c din legea nr. 297/2004.

Sancțiunea a fost dată ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, a faptului că S.C. B. S.R.L. ORADEA împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat nu au depus la CNVM, în termenul prevăzut de art. 203 din Legea nr. 297/2004 documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a S.C. C. S.A. Oradea și, de asemenea, a nerespectării dispozițiilor impuse prin Ordonanța nr. 106/2012 (ordonanță necontestată în instanță de către recurent) de a efectua oferta publică de preluare obligatorie în termen de 15 zile de la data emiterii ordonanței.

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind unicitatea sancțiunii contravenționale, prima instanță în mod corect a constatat caracterul continuu al contravenției săvârșite de recurent care din anul 2012 nu a efectuat demersurile necesare pentru exercitarea obligației privind promovarea ofertei publice de preluare obligatorie, fiind încălcate dispozițiile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

În aplicarea dispozițiilor legale au fost avute în vedere atât calitatea persoanei sancționate în cât și raportul dintre contravenția reținută în sarcina societății și îndatoririle persoanei considerate răspunzătoare pentru săvârșirea contravenției( asociat unic și administrator).

Fapta constând în neexecutarea obligației de promovare a ofertei publice de preluare obligatorie și calificată drept contravenție de legislația pieței de capital are caracter de contravenție continuă, caracterizată prin aceea că nu se autonomizează în momentul consumativ, deoarece activitatea contravențională se prelungește în timp după momentul consumării până la o altă dată, denumită epuizarea contravenției.

În cazul de față, realizarea elementului material al contravenției a început în fapt în anul 2012, dar efectele acesteia s-au perpetuat în timp.

Momentul consumativ se realizează la data executării laturii obiective a faptei, dar epuizarea acesteia are loc la o altă dată, respectiv când dinamica contravențională s-a sfârșit.

În cazul contravenției continue, procesul ilicit se oprește în momentul când acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul material a încetat și ultima evoluție a rezultatului s-a finalizat.

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind aplicarea legii contravenționale mai favorabile, Curtea apreciază că în cauză dispozițiile art. 203 din legea nr. 297/2004 au suferit modificări doar acestea nu sunt de natură a înlătura sanțiunea atacată. Aceasta deoarece având în vedere caracterul continuu al obligației care nu a fost dusă la îndeplinire de către recurent - obligația de a face ofertă de preluare. Neîndeplinirea acestei obligații a fost constatată la data expirării termenului de aducere la îndeplinire a acestei obligații.

Prin urmare, aspectele învederate de către recurent privind aplicarea legii mai favorabilă nu pot fi luate în considerare în raport de faptul că, în ceea ce privește actul administrativ individual, legea aplicabilă este cea de la momentul emiterii respectivului act.

Conform activității normei juridice, norma juridică activează, produce efecte juridice pe toată durata ei, respectiv din momentul intrării în vigoare până în momentul ieșirii ei din vigoare. Norma juridică nouă este incidență și se aplică tuturor faptelor prezente și viitoare pe motiv că, toate faptele ce se petrec sub legea nouă trebuie să i se supună.

Norma juridică acționează numai pentru prezent și viitor, ea nu-și întinde acțiunea nici înainte de intrarea ei în vigoare și nici după ieșirea ei din vigoare. Așadar, norma juridică nu retroactivează și nu ultraactivează, ea durează cu eficiență deplină și continuă până la ieșirea ei din vigoare, fiind obligatorie și aplicabilă din momentul intrării ei în vigoare tuturor celor cărora li se adresează.

Iar în raport de dispozițiile O.G. nr. 2/2001, dispozițiile Legii nr. 297/2004 au caracter de normă specială aplicabilă cu prioritate faptei imputate recurentului-reclamant și pentru care a fost sancționat conform Deciziei nr. 1508/20 octombrie 2014.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496(1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile autorității de lucru judecat și puterii de lucru judecat.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 2740 din 26 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie 2018.