ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1903/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.02.2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiara - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare a solicitat anularea ca netemeinice și nelegale a Deciziei A.S.F nr. A/601 din data de 12.11.2013 și a Deciziei A.S.F. nr. A/695/19.12.2013, emise de ASF București și anularea măsurilor de sancționare contravențională stabilite în sarcina sa, respectiv pentru o amenda în cuantum de 100.000 RON; obligarea pârâtei la sistarea solicitărilor de a derula oferta publică de preluare obligatorie a K. S.A. adresate către C. și către A.; cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 221 din data de 30.01.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, ca nefondată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării, ca netemeinice și nelegale, a Deciziei ASF nr. A/601/12.11.2013 și nr. A/695/19.12.2013.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, în argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., recurentul a arătat că motivarea hotărârii recurate este ambiguă, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar constatările prin care instanța înțelege să-și motiveze hotărârea, fie sunt favorabile recurentului, fie sunt străine de pricină.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a menționat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

S-a susținut că este în afara oricărui dubiu faptul că A. a derulat în condițiile art. 203 din Legea nr. 297/2004 o ofertă publică de preluare obligatorie în anul 2006 a S.C. K. S.A. și, din acel moment, conform art. 66 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 putea achiziționa nelimitat acțiuni ale aceluiași emitent, fără a mai exista în sarcina sa obligația de a derula o nouă oferă publică. A admite contrariul ar însemna ca odată ce o persoană sau un grup de persoane au depășit pragul de 33% din drepturile de vot în urma oricărei tranzacții, ar trebui efectuată o nouă ofertă publică de preluare obligatorie, soluție care nu poate fi acceptată, fiind contrară regulii unicității ofertei publice de preluare obligatorie.

Datorită faptului că a derulat în conformitate cu art. 203 (1) din Legea nr. 297/2004 oferta publică de preluare în anul 2006 a emitentului S.C. K. S.A., lui A., urmare a achizițiilor sale directe, sau prin entități deținute de acesta, nu îi mai poate fi imputabilă derularea unei asemenea oferte.

A mai susținut recurentul că nimeni nu poate fi sancționat de două ori pentru aceeași faptă. Legea nr. 297/2004 permite aplicarea unei singure sancțiuni contravenționale. Or, se poate observa o sancționare repetată și ascendentă a dlui A., pentru aceeași faptă, ceea ce duce la un abuz de putere din partea ASF.

Modalitatea de calcul a procentului de 33% prevăzut de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 este explicită în cadrul Instrucțiunii nr. 3/2009 privind deținerile directe și indirecte prevăzute la art. 66 alin. (5) din Regulamentul Comisia Națională a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006.

Având în vedere faptul că A. deține totalitatea drepturilor de vot asupra C. S.R.L., persoana juridică-acționar al emitentului K. S.A., în baza art. 4 alin. (1). lit. I a Instrucțiunii CNVM nr. 3/2009, deținerile C. S.R.L. reprezintă dețineri indirecte ale recurentului.

În sprijinul punctului său de vedere, recurentul a făcut trimitere la prevederile art. 2 pct. 22 și 23 din Legea nr. 297/2004 și la prevederile art. 2 alin. (2) din Directiva nr. 2001/34/CE.

De asemenea, recurentul a susținut inaplicabilitatea în speță a Dispunerii de măsuri nr. 7/4.04.2013, deoarece nu pot fi aplicate retroactiv nici reclamantului, nici întreprinderii controlate de către acesta.

Totodată, prin art. 1 din Dispunerea de măsuri nr. 7/2013 se interpretează abuziv art. 66 alin. (3) din Regulamentul CNVM, instituindu-se o excepție de la unicitatea ofertei publice de preluare obligatorie în lipsa unui text legal care să prevadă același lucru în forma anterioară.

După cum chiar CNVM reține, o excepție veritabilă de la prevederile art. 66 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, pe care însă recurentul o pune sub semnul întrebării, este instituită prin prevederile art. 2 teza II din Dispunerea de măsuri nr. 7/2013.

Comparând cele arătate cu prevederile art. 66 alin. (3), sub nici o formă acestea nu pot fi interpretate în sensul existenței unei obligații de a derula o a doua ofertă publică de preluare obligatorie în sarcina persoanelor care la data primei oferte publice nu dețineau 33% din drepturile de vot asupra unui emitent, iar urmare a unor tranzacții au depășit acest prag.

Chiar dacă s-ar reține că o asemenea interpretare a prevederilor art. 66, alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 este posibilă, dubiul asupra acesteia nu poate fi înlăturat.

Cum în prezenta cauză este în discuție sfera dreptului contravențional, orice dubiu va fi interpretat în favoarea contravenientului, în baza prezumției de nevinovăție a acestuia.

O asemenea interpretare nu putea fi pusă în sarcina reclamantului, deoarece acesta nu putea în mod obiectiv să înțeleagă prevederile art. 66 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 în acest mod, după s-a arătat anterior.

Indiferent, însă, de interpretarea care s-ar da art. 66 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, dispozițiile sale nu sunt aplicabile recurentului.

Având în vedere faptul că A. nu mai acționa în mod concertat cu nicio persoană, în ceea ce privește deținerile acestuia asupra S.C. K. S.A., orice interpretare s-ar da art. 66 alin. (3) din Regulamentul amintit, acesta nu îi este aplicabil reclamantului.

Conchide recurentul că atât A., precum și S.C. C. S.R.L. (întreprindere controlată de acesta) nu mai pot fi obligați la derularea unei noi oferte publice de preluare a societății emitente S.C. K. S.A. și, astfel, actele sancționatoare contestate se impun a fi anulate ca netemeinice și nelegale.

Apărările formulate în cauză

Intimata a depus în termen întâmpinare la data de 17.06.2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

În cuprinsul întâmpinării, autoritatea publică intimată a invocat excepția puterii de lucru judecat în ceea ce privește obligația recurentului de a derula oferta publică la S.C. K. S.A., în conformitate cu dispozițiile art. 162-163 coroborat cu art. 166 C. proc. civ. din 1865, în raport de decizia nr. 9/09.01.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x și Decizia nr. 2357/05.06.2015 pronunțată în dosarul nr. x.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată încheierea de ședință din 26 aprilie 2016.

La termenul de judecată din data de 28 martie 2017, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de recurent, pentru argumentele prezentate în încheierea de ședință de la acea dată.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. pentru a se dispune reformarea sentinței atacate.

În primul rând, Înalta Curte constată că excepția puterii de lucru de judecat a fost invocată, în conformitate cu dispozițiile art. 430 - 432 C. proc. civ., de către pârâta ASF în fața instanței de fond, excepție ce a fost respinsă de prima instanță prin încheierea din data de 14.11.2014.

Excepția puterii de lucru de judecat a fost reiterată de intimata - pârâtă prin întâmpinarea formulată la cererea de recurs.

Înalta Curte apreciază că nu este fondată excepția puterii de lucru judecat în ceea ce privește obligația recurentului de a derula oferta publică de la S.C. K. S.A., în raport de sentința nr. 886/01.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 9/09.01.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și Fiscal și în raport de Decizia ICCJ nr. 2357/05.06.2015 pronunțată în dosarul nr. x.

În cauză, existența unor decizii anterioare de sancționare a recurentului emise pentru aceeași faptă - obligația acestuia de a derula oferta publică de preluare obligatorie la S.C. K. S.A., decizii menținute de instanțe, nu reprezintă o "chestiune litigioasă tranșată" în sensul dispozițiilor art. 430 alin. (1)

Aceasta deoarece în cauză urmează a fi verificată, în concret, față de decizia de sancționare contestată, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 203 (1) din Legea nr. 297/2004, neputându-se reține că a existat o problemă litigioasă tranșată definitiv care să se opună în prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia se poate cere casarea "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei", se observă că susținerile recurentului sunt infirmate de înseși considerentele sentinței în care sunt arătate în mod concis, dar clar, concluziile avute în vedere la stabilirea raționamentului privind respingerea cererii în anulare, precum și temeiurile de drept care au stat la baza convingerii instanței în pronunțarea soluției.

Nemulțumirile recurentului-reclamant în ceea ce privește considerentele sentinței atacate nu pot conduce la concluzia că acest motiv de recurs este întrunit.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat.

Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant are ca obiect verificarea legalității Deciziei ASF nr. A601/12.11.2013 - prin care partea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 100.000 RON, în calitatea sa de asociat al S.C. "C." S.R.L., acționar al S.C. K. S.A., ca urmare a nerespectării dispozițiile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, urmare a faptului că S.C. C. S.R.L. Oradea, împreună cu persoane cu care acționează în mod concertat nu a derulat în termenul legal oferta publică de preluare obligatorie a S.C. K. S.A. Oradea, precum și Decizia nr. A695/19.12.2013 prin care s-a respins contestația administrativă.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Soluția curții de apel este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative incidente în materie, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În fapt, în anul 2006, a fost derulată o ofertă publică obligatorie de preluare a S.C. K. S.A. Oradea, inițiată de S.C. "D." S.R.L., societate care acționa în mod concertat cu S.C. "E." S.R.L. și cu reclamantul A.

Anterior derulării acestei oferte, structura acționariatului S.C. K. S.A. era următoarea: S.C. "D." S.R.L. - 42,37%; S.C. "E." S.R.L. - 3,12%; A. - 28,13%; alți acționari - 26,38%.

După derularea ofertei, structura acționariatului S.C. K. S.A. a devenit următoarea: S.C. "D." S.R.L. - 48,71%; S.C. "E." S.R.L. - 3,12%; A. - 28,13%; alți acționari - 20,04%.

La momentul respectiv, structura asociaților S.C. "D." S.R.L. era următoarea: S.C. "E." S.R.L. - 95%; F. - 5%.

S.C. "E." S.R.L. avea ca asociat unic pe S.C. "G." S.R.L., cu următorii asociați: H. - 50%; I. - 50%.

În anul 2007, S.C. "D." S.R.L. și S.C. "E." S.R.L. au fuzionat, iar capitalurile sociale ale acestora au fost absorbite de S.C. "G." S.R.L., aceasta devenind astfel acționar majoritar al S.C. K. S.A., cu o deținere de 51,8% din capitalul social al societății emitente.

La data de 30.12.2011, a avut loc o tranzacție pe piața de capital în urma căreia S.C. "C." S.R.L. a achiziționat de la S.C. "G." S.R.L. un pachet de acțiuni, reprezentând 51,89% din capitalul social al S.C. K. S.A.

Având în vedere că, în urma acestei tranzacții, S.C. "C." S.R.L. a depășit pragul de 33% din capitalul social al emitentului S.C. K. S.A., devenind acționar majoritar al acesteia, prin adresa C.N.V.M. nr. 223/11.01.2012 societatea a fost notificată cu privire la incidența dispozițiilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, referitoare la obligația derulării ofertei publice de preluare, în termen de cel mult 2 luni de la momentul depășirii pragului.

În data de 13.09.2012 dl. J. ca urmare a cesiunii de creanță desfășurată în conformitate cu Hotărârea AGA nr. 1/25.06.2012, dobândește calitatea de asociat al S.C. C. S.R.L. și 10 părți sociale, reprezentând 50% din capitalul social.

Astfel, structura deținerilor de capital social la S.C. C. S.R.L. s-a modificat, în sensul că asociații acesteia erau A. (50%) și J. (50%).

În ceea ce privește calitatea de asociat într-o societate cu răspundere limitată, calitate dobândită ca urmare a cesiunii de creanță, trebuie menționat că transmiterea părților sociale implică și transmiterea calității de asociat, cu toate drepturile și obligațiile aferente.

Din dispozițiile art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată și completată, precum și a art. 17 din "Actul constitutiv actualizat al Societății comerciale C. S.R.L." în situația în care într-o societate cu răspundere limitată nu există cenzori sau auditori financiar, dreptul de control asupra societății revine în sarcina asociaților.

Astfel, prin control asupra societății se înțelege buna funcționare a societăților comerciale și presupune obligativitatea asigurării unui control asupra actelor și operațiunilor realizate de organele de administrare și conducere a societății.

Prin urmare, în speță, controlul societății C. S.R.L. a fost asigurat în egală măsură de către cei 2 asociați, aceștia având obligația de a decide împreună și de a adopta hotărâri cu respectarea obligațiilor legale specifice pieței de capital și a măsurilor dispuse de către A.S.F. prin actele administrative individuale.

De altfel, corect s-a reținut că prin art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. c) din Legea nr. 297/2004, legiuitorul a instituit o prezumție legală în ceea ce privește acțiunea concertată pe piața de capital.

Potrivit acestui text de lege, persoanele prezumate că acționează în mod concertat sunt o societate comercială cu membrii consiliului său de administrație și cu persoanele implicate, precum și aceste persoane între ele.

În speța analizată, numiții A. și J. împreună cu C. S.R.L. Oradea acționează în mod concertat în legătură cu K. S.A. Oradea, conform prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. c) din Legea nr. 297/2004 deoarece: A. este administrator al C. S.R.L., J. este asociat majoritar în cadrul C. S.R.L., deținând 50% din părțile sociale.

Prin acte administrative individuale succesive emise în perioada 2012 - 2013 de către CNVM/ASF s-a instituit în sarcina S.C. C. S.R.L., respectiv în sarcina celor doi asociați, termen de câte 15 zile de la data emiterii actului administrativ individual pentru executarea obligației legale privind efectuarea ofertei publice de preluare obligatorie.

În drept, art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital prevede următoarele:

"O persoană care, urmare a achizițiilor sale sau ale persoanelor cu care acționează în mod concertat, deține mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri".

Art. 273

2

alin. (1) din aceeași lege stabilește că este faptă contravențională nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 203 referitoare la inițierea, în termenul prevăzut de lege, a unei oferte publice de preluare obligatorie, sancțiunea aplicabilă crescând progresiv în funcție de numărul de zile cu care a fost depășit termenul legal. Astfel, potrivit art. 273

2

alin. (1) pct. i) lit. c) din actul normativ anterior arătat, în cazul în care termenul legal a fost depășit cu mai mult de 60 de zile, persoana fizică vinovată se sancționează cu amendă de la 50.001 RON la 500.000 RON.

Prin prezenta acțiune, reclamantul susține, în esență, că nu are obligația derulării ofertei publice de preluare a S.C. K. S.A., prevalându-se, în acest sens, de oferta publică de preluare derulată în anul 2006, alături de S.C. "D." S.R.L. și S.C. "E." S.R.L. și de faptul că deținerile S.C. "C." S.R.L. sunt dețineri indirecte ale sale.

Sub acest aspect, se reține că, potrivit art. 66 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, "Persoanele care au dobândit cu respectarea prevederilor art. 203 alin. (1) sau art. 205 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 297/2004, mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale sau care și-au îndeplinit obligația prevăzută la art. 205 alin. (3) din această lege, pot achiziționa acțiuni ale aceluiași emitent fără a derula o ofertă publică de cumpărare/preluare".

Este semnificativ faptul că articolul citat se referă, în mod expres, la dobândirea a peste 33% din drepturile de vot asupra unei societăți, prin una dintre modalitățile enumerate, ca o condiție a exonerării de obligația derulării unei oferte publice de preluare în cazul achizițiilor subsecvente de acțiuni ale aceluiași emitent.

Rezultă, așadar că, pentru a fi exonerat de obligația în discuție, nu este suficient ca un anumit acționar, persoană fizică sau juridică, să fi participat anterior, alături de alte persoane cu care acționa concertat, la derularea unei oferte publice de preluare, ci este necesar ca, urmare a ofertei respective, să fi dobândit, să ajungă să dețină, peste 33% din acțiunile societății emitente.

Or, în speță, se constată că reclamantul A. nu a achiziționat nicio acțiune a S.C. K. S.A. ca urmare a ofertei publice derulate în anul 2006, deținerea sa în cadrul societății emitente rămânând nemodificată, respectiv de 28,13%.

Cu toate că art. 66 alin. (5) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 menționează că "În calculul procentului de 33%, prevăzut la art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, se iau în considerare atât deținerile directe, cât și deținerile indirecte", având în vedere că la data derulării ofertei de preluare obligatorie a S.C. K. S.A. din anul 2006 reclamantul nu era asociat al celor două societăți cu care acționa concertat la momentul respectiv, S.C. "D." S.R.L. sau al S.C. "E." S.R.L., și nu putea influența în vreun fel politica investițională a acestora, deținerile celor două societăți nu pot fi considerate dețineri indirecte ale sale.

Prin urmare, în urma desfășurării ofertei publice de preluare obligatorie din anul 2006, reclamantul nu a dobândit nici direct și nici indirect peste 33% din drepturile de vot asupra S.C. K. S.A., deținerile sale rămânând de 28,13%, astfel că nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 66 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, ipoteza la care se referă dispoziția normativă neregăsindu-se în speță.

Pe cale de consecință, împrejurarea că deținerile S.C. K. S.A. sunt dețineri indirecte ale reclamantului este irelevantă pentru soluționarea cauzei, în condițiile în care societatea a depășit pragul de 33% din capitalul social al S.C. K. S.A. și avea obligația de a derula, împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, oferta publică de preluare a societății emitente, în termenul de 2 luni prevăzut de lege, iar pentru nerespectarea acestor prevederi legale a fost aplicată în mod corect reclamantului amenda în sumă de 100.000 RON.

Recurentul nu intră sub incidența dispozițiilor legale privind tranzacțiile exceptate, dat fiind faptul că, pachetul de acțiuni reprezentând 51,89% din capitalul social al S.C. K. S.A. Oradea, dobândit de către S.C. G. S.R.L. Timișoara (prin fuziunea S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L. în anul 2007) a fost achiziționat de către S.C. C. S.R.L. printr-o tranzacție de pe piața de capital în data de 30.12.2011 - tranzacție ce a fost raportată la C.N.V.M. în data de 03.01.2012.

Argumentația recurentului privitoare la unicitatea ofertei publice de preluare obligatorie, cu trimitere la prevederile art. 205 din Legea nr. 297/2004 și art. 66 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 nu se susține.

Dispozițiile art. 66 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 invocate de către recurentă prevăd faptul că,,Persoanele care au dobândit cu respectarea prevederilor art. 203 alin. (1) sau art. 205 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 297/2004, mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale sau care și-au îndeplinit obligația prevăzută la art. 205 alin. (3) din această lege, pot achiziționa acțiuni ale aceluiași emitent fără a derula o ofertă publică de cumpărare/preluare".

Obligația unică de lansare unei oferte publice de preluare obligatorie ar fi intervenit numai în condițiile în care, în anul 2006, în cadrul ofertei publice obligatorii de preluare a S.C. K. S.A. Oradea, inițiată de S.C. D. S.R.L Timișoara (42,37%), societate care acționa în mod concertat cu S.C. E. S.R.L. (3,12%), recurentul achiziționa acțiuni.

Or, în cadrul ofertei din anul 2006, recurentul nu deținea nici o acțiune în cadrul S.C. D. S.R.L. Timișoara sau S.C. E. S.R.L. și, de asemenea, acesta astfel cum rezulta din structura acționariatului nu a achiziționat nici o acțiune.

Astfel, în structura acționariatului S.C. K. S.A. ca urmare a operațiunilor derulate în perioada 2006-2007, respectiv-oferta publică de preluare (2006), fuziunea și absorbția societăților care, dețineau acțiuni la S.C. K. S.A. ORADEA, nu a existat nici o operațiune inițiată sau derulată de către S.C. C. S.R.L. sau de către acționarul unic al acesteia A.

Mai mult, la momentul 2006-2007 societatea C. S.R.L. nu era înființată; aceasta a fost înființată în august 2011, având ca asociat unic pe A. și a achiziționat de pe piața de capital 51,88% din capitalul S.C. K. S.A. Oradea.

Astfel, A. și-a majorat deținerea în S.C. K. S.A. de la 28,13% (direct) la 80,02%(direct și indirect - în calitatea acestuia de unic asociat al S.C. C. S.R.L.) devenindu-i incidente prevederile art. 203 din Legea nr. 297/2004.

Chiar și după diminuarea deținerii de la 80,02% la 54,04%, ca urmare a cesiunii de acțiuni către un alt asociat, recurentul depășește procentul de 33% prevăzu de dispozițiile pieței de capital, fiindu-i incidente dispozițiile privind oferta publică de preluare obligatorie.

Înalta Curte apreciază că nu a fost încălcat principiul unicității sancțiunii contravenționale principale, consacrat de art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere faptul că sancțiunile succesive nu au fost aplicate pentru aceeași faptă contravențională.

Astfel, prin Ordonanța C.N.V.M. nr. 106/04.04.2012, în temeiul art. 271, art. 272 lit. a) și art. 273 din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, S.C. "C." S.R.L. a fost sancționată cu avertisment, în calitatea sa de acționar al S.C. K. S.A. Oradea, având în vedere faptul că, împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, nu a depus la C.N.V.M., în termenul prevăzut de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a societății emitente. De asemenea, prin art. 3 din Ordonanță, s-a stabilit obligația ca S.C. "C." S.R.L., împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, să depună la C.N.V.M., în cel mult 15 zile de la emiterea ordonanței, documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a S.C. K. S.A.

Prin Ordonanța C.N.V.M. nr. 185/20.06.2012, în baza art. 272 lit. a), art. 273 alin. (1) lit. b), art. 276 lit. b) și art. 277 din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, recurentul a fost sancționat, în calitatea sa de administrator și asociat unic al S.C. "C." S.R.L., acționar al S.C. K. S.A., cu amendă în cuantum de 500 RON, pentru nerespectarea obligației instituite prin Ordonanța C.N.V.M. nr. 106/04.04.2012, mai precis, pentru nedepunerea în termen a documentației aferente ofertei publice de preluare obligatorie a S.C. K. S.A. Totodată, s-a stabilit un nou termen de 15 zile de la emiterea ordonanței pentru îndeplinirea obligației ca S.C. "C." S.R.L., împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, să depună la C.N.V.M. documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a S.C. K. S.A.

Prin Ordonanța C.N.V.M. nr. 323/25.09.2012, recurentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 51.000 RON, în calitatea sa de administrator și asociat unic al S.C. "C." S.R.L., acționar al S.C. K. S.A., pentru depășirea cum mai mult de 60 de zile a termenului de depunere a ofertei publice de preluare obligatorie.

Prin Decizia nr. 601/12.11.2013, contestată în prezenta cauza, recurentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 100.000 RON pentru nerespectarea obligației instituite prin Decizia ASF nr. A61/04.06.2013, mai precis pentru faptul că S.C. C. S.R.L. Oradea, împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, nu au derulat în termenul legal OPP obligatorie la K. S.A. Oradea și au fost încălcate dispozițiile Ordonanței C.N.V.M. nr. 5/15.01.2013.

De altfel, din dispozițiile art. 273

2

rezultă fără nici un dubiu că se pot aplica sancțiuni succesive pentru nerespectarea obligației prevăzute de art. 203 alin. (1) din Legea privind piața de capital, în funcție de intervalul de timp cu care a fost depășit termenul legal de conformare.

În același sens, se reține că, având caracter continuu, contravenția în discuție se epuizează prin constatare și sancționare, astfel că omisiunea, după momentul constatării, de conformare la dispozițiile legale constituie o nouă contravenție, susceptibilă de aplicarea unei noi sancțiuni.

În altă ordine, referitor la invocarea Dispunerii de măsuri nr. 7/4.04.2013 prin care a fost suspendată aplicarea prevederilor art. 66 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, se reține că întrucât persoanele care acționează în mod concertat și dețin un control atât direct cât și indirect asupra acțiunilor societății emitente, depășind cu mult pragul de 33%, cum este și cazul în speță, nu beneficiază de dispozițiile art. 2 teza I din Dispunerea de măsuri nr. 7/2013, fiind în mod evident incidente dispozițiile art. 203 din Legea nr. 297/2004.

În consecință, soluția instanței de fond este temeinică și legală, urmând ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioară, Înalta Curtea va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția puterii de lucru judecat.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 221 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2017.