Decizia nr. 2248/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 469/2015 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată ințial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu- Severin, prin primar A. și secretar B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 251/30.04.2014 în ceea ce privește pe reclamantă cu consecința înlăturării sancțiunii amenzii contravențională de 2 000 RON stabilită în sarcina sa. Prin sentinta civilă nr. 7660/20.11.2014, Tribunalul București a declinat competența soluționării cauzei la Curtea de Apel București.

Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 469 din 20 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a anulat în parte Hotărârea nr. 251/30.04.2014 emisă de pârât, în privința sancțiunii aplicate reclamantei.

Cererea de recurs Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a atacat cu recurs sentința nr. 469 din 20 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. În motivare, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond a greșit când a apreciat că nu există o culpă a intimatului-reclamant, câtă vreme și în ipoteza delegării gestiunii serviciului public de transport local, autorităților administrației publice locale le revine obligația, potrivit art. 22 și art. 64 alin. (1) din Legea nr. 488/2006, de a asigura accesul nediscriminatoriu, în condiții de egalitate cu ceilalți, la serviciul de transport public local a persoanelor cu dizabilități, respectiv obligația de a lua măsuri pentru adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun care să conducă la asigurarea utilizării de către această categorie de persoane. Întrucât în cazul municipiului Drobeta Turnu Severin, din numărul total de 30 de mijloace de transport în comun, numai 4 dintre ele au fost adaptate, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut în sarcina reclamantului un comportament pasiv care, prin efectele lui, defavorizează nejustificat categoria persoanelor cu dizabilități locomotorii, fiind incidente prevederile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, care atrag răspunderea contravențională a reclamantului în condițiile art. 10 lit. g) și h), art. 15 și art. 26 din O.G. nr. 137/2000. Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin nu a formulat întâmpinare în cauză.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 23 februarie 2017.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed. Prin Hotărârea nr. 251/30.04.2014 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a dispus sancționarea intimatului-reclamant Primarul Municipiului Drobeta Turnu-Severin, și a altor 31 de primari, cu amendă în cuantum de 2.000 de RON, pentru neasigurarea condițiilor de transport pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, constând în aceea că în Municipiul Drobeta Turnu -Severin, din 30 de autobuze, doar 4 sunt mijloace de transport adaptate nevoilor persoanelor cu dezabilități. Această faptă este calificată drept discriminare potrivit art. 2 alin. (1) și (4), art. 10 lit. g) și h) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind combaterea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și potrivit Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată prin Legea nr. 221/2010. Unitatea Adminstrativ Teritorială Drobeta Turnu- Severin, prin primar, a contestat legalitatea acestui act administrativ, exclusiv din perspectiva lipsei calității primarului de subiect activ al contravenției. Prima instanță a admis acțiunea și a anulat în parte Hotărârea CNCD nr. 251/30.04.2014, în privința sancțiunii aplicate reclamante, reținând că nu există nicio culpă a reclamantei în nerespectarea obligației legale de asigurare a mijloacelor de transport cu dispozitive specifice a persoanelor cu dizabilități locomotorii, nerespectarea acestei obligații putând fi, eventual, reținută în sarcina prestatorului S.C. C. S.A. Primarul este autoritatea administrației publice locale, prin care se realizează autonomia locală, astfel cum prevede art. 121 alin. (1) din Constituția României. Dispozițiile art. 22 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap stipulează că: "Autoritățile administrației publice locale au obligația să ia următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap: a) să achiziționeze mijloace de transport în comun adaptate; b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulație în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare". c) să realizeze, în colaborare ori parteneriat cu persoanele juridice, publice sau private, programe de transport al persoanelor cu handicap. Conform prevederilor art. 63 alin. (1) lit. d) și alin. (5) lit. c) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, primarul ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. d), iar conform dispozițiilor art. 61 alin. (2), primarul asigură respectarea atât a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor cât și prevederile Constituției în ceea ce privește protecția specială acordată persoanelor cu handicap. Față de dispozițiile legale evocate, se constată că responsabilitatea asigurării mijloacelor de transport în comun adaptate persoanelor cu handicap revine în mod direct instituției Primarului, în calitatea sa de organ executiv, iar pentru neîndeplinirea obligaților și consecințele produse în ceea ce privește discriminarea, sancțiunea contravențională îi poate fi aplicată. Prin urmare, instanța de fond în mod greșit a apreciat că intimata-reclamantă, în calitate de organ executiv, nu are nicio culpă în nerespectarea obligației legale de a lua măsurile necesare pentru asigurarea accesului în mijloacele de transport în comun a persoanelor cu dizabilități locomotorii și a înlăturat sancțiunea aplicată. Încheierea contractului de delegare a gestiunii serviciului public de transport local cu S.C. C. S.A., invocat de intimata-reclamantă, nu înlătură obligațiile stabilite de dispozițiile legale menționate în sarcina autorităților publice locale, respectiv a primarului. Astfel, și în ipoteza delegării serviciului public de transport local, primarul unității administrativ teritoriale își păstrează obligația de a impune societății prestatoare de servicii, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 22 din Legea nr. 448/2006. Pentru aceste considerente, având în vedere limitele în care s-a pronunțat instanța de fond, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin, prin primar, ca neîntemeiată.