ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2233/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești - Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la Nivelul Regiunii Ploiești, anularea deciziei de impunere nr. x/04.05.2017 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/04.05.2017, prin intermediul cărora s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a plăti suplimentar impozit și T.V.A. în cuantum de 700.098 RON.

Prin cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată formulată la 17.10.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești - Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Ploiești și A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești - Serviciul Soluționare Contestații și anularea deciziei nr. 866/31.07.2017 emisă de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești - Serviciul Soluționare Contestații, anularea parțială a deciziei de impunere nr. x/04.05.2017 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/04.05.2017, cu privire la obligația stabilită în sarcina reclamantei, de a plăti suplimentar impozit și T.V.A. în cuantum de 700.098 RON, precum și anularea parțială a deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 1231/11.05.2017, cu privire la obligația stabilită în sarcina reclamantei, de a plăti suplimentar dobânzi în cuantum de 367.135 RON și penalități de întârziere în cuantum de 110.319 RON.

2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 2961 din data de 11 decembrie 2017 Tribunalul Prahova a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administrația pentru Contribuabili Mijlocii, pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Serviciul Soluționare Contestații, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahova a reținut că prezenta cauză are ca obiect contestație formulată în temeiul art. 281 din Legea nr. 207/2015, împotriva deciziei emise în soluționarea contestației formulate în temeiul art. 268 și următoarele din Legea nr. 207/2015.

Conform art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii, și conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Întrucât decizia nr. 866/31.07.2017 emisă de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești - Serviciul Soluționare Contestații, contestată prin prezenta acțiune, privește obligații bugetare în sumă mai mare de 1.000.000 RON, instanța a constatat că este competentă să soluționeze cauza Curtea de Apel Ploiești.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 53 din 7 martie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești.

A declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru regulator de competență.

A reținut, în esență, Curtea de Apel Ploiești că în cazul contenciosului fiscal, competența materială se va stabili întotdeauna în funcție de valoarea actului administrativ fiscal contestat, textul de lege făcând vorbire despre actul administrativ prin care sunt stabilite sau care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora.

Chiar dacă textul art. 10 din Legea nr. 554/2004 determină competența materială în funcție de valoarea creanței fiscale cuprinzând și accesoriile, dispozițiile vizează situația în care prin unul și același act administrativ fiscal sunt evidențiate atât creanțele fiscale principale cât și creanțele fiscale accesorii, urmând ca în cazul unor acte administrative fiscale distincte competența să fie stabilită prin raportare la valoarea fiecărui act administrativ fiscal iar nu prin adiționarea acestora.

In speța, obiectul prezentului dosar constă în soluționarea unei acțiuni în anulare a două decizii de impunere diferite care în cadrul soluționării contestației administrative prealabile au fost conexate și soluționate printr-o singură decizie, perspectivă din care remarcă faptul că nu se impune adunarea valorii acestora pentru a determina competența materială a instanței de judecată, ci competența urmează a fi stabilită în funcție de valoarea cea mai mare, ceea ce arată că din punct de vedere material competența aparține Tribunalului Prahova.

A mai reținut Curtea de Apel Ploiești că este greșită soluția prin care competența instanței se determină prin adunarea valorii celor două decizii de impunere, câtă vreme, în realitate, competența urmează a fi stabilită prin raportare la valoarea cea mai mare, astfel că se poate considera că aceasta aparține Tribunalul Prahova, de vreme ce niciuna dintre deciziile de impunere contestate nu depășește valoarea de 1.000.000 RON.

Mai mult, chiar și în ipoteza în care s-ar aprecia asupra caracterului subsecvent și accesoriu al deciziilor de impunere prin care sunt stabilite creanțe fiscale accesorii, acestea urmând îndeaproape soarta actului administrativ fiscal prin care au fost stabilite creanțe fiscale principale, în privința stabilirii competentei devin aplicabile dispozițiile art. 98 alin. (2) noul C. proc. civ. care prevăd că:"Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadentei, și nici prestațiile periodice ajunse la scadentă în cursul judecății."

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești - Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la Nivelul Regiunii Ploiești, anularea deciziei de impunere nr. x/04.05.2017 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/04.05.2017, prin intermediul cărora s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a plăti suplimentar impozit și T.V.A. în cuantum de 700.098 RON.

Reclamanta a înțeles să învestească inițial, cu soluționarea cererii de chemare în judecată, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere că se solicita anularea unor acte administrativ-fiscale a căror cuantum se situa sub pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel încât secția de contencios administrativ a tribunalului era la acel moment competentă legal să judece litigiul dedus judecății, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Ulterior, prin cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată formulată la 17.10.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești - Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Ploiești și A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești - Serviciul Soluționare Contestații și anularea deciziei nr. 866/31.07.2017 emisă de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești - Serviciul Soluționare Contestații, anularea parțială a deciziei de impunere nr. x/04.05.2017 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/04.05.2017, cu privire la obligația stabilită în sarcina reclamantei, de a plăti suplimentar impozit și T.V.A. în cuantum de 700.098 RON, precum și anularea parțială a deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 1231/11.05.2017, cu privire la obligația stabilită în sarcina reclamantei, de a plăti suplimentar dobânzi în cuantum de 367.135 RON și penalități de întârziere în cuantum de 110.319 RON.

În acest context, prin însumarea debitului principal și a obligațiilor accesorii calculate la acesta, s-a depășit pragul valoric de 1.000.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, situația care a generat ivirea prezentului conflict negativ de competență.

Înalta Curte, dincolo de interpretările diferite date de cele două instanțe între care s-a născut conflictul, relative la situația dacă obligațiile accesorii la debitul principal trebuie sau nu însumate la cuantumul creanței principale, pentru a stabili instanța competentă material să judece cauze, în raport de pragul valoric, constată că în situația procedurală particulară din prezenta speță, sunt incidente dispozițiile art. 106 din C. proc. civ., republicat, care le completează pe cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform art. 28 din aceeași lege a contenciosului administrativ.

Astfel, potrivit art. 106 alin. (1) din C. proc. civ., republicat "Instanța legal învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect".

Prin urmare, în litigiul dedus judecății, instanța care a fost legal învestită de reclamantă, prin raportare la cuantumul debitului principal conținut în actele administrativ -fiscale care au făcut inițial obiectul acțiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ, a fost secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Prahova.

În acest context, chiar dacă prin modificarea ulterioară a cererii de chemare în judecată, cuantumul valorii obiectului cauzei a crescut prin includerea și a actelor administrativ-fiscale privind accesoriile calculate la debitul principal, fiind vorba de același raport juridic de drept fiscal născut între părțile litigante, încă de la emiterea actelor administrativ - fiscale conținând obligația fiscală principală, Înalta Curte constată că, în temeiul art. 106 alin. (1) din C. proc. civ., prima instanță legal învestită este competentă să soluționeze cauza, respectiv Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Orașul Administrația pentru Contribuabili Mijlocii și ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Serviciul Soluționare Contestații în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2018.