ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3448/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1399 din 28 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul Direcției a IV-a, Serviciul Contrainformații al UM 01278-Someșeni, UM 02565 Cluj-Napoca (1980, 1981) și, respectiv, maior în cadrul Direcției a IV-a, Biroul de Contrainformații al UM 02446 Cluj Napoca (1986, 1987), care aparținea Departamentului Securității Statului din cadrul Ministerului de Interne, după cum rezultă din adresa nr. x/1987.

A mai constatat că la dosarul cauzei se află înscrisuri din care rezultă că pârâtul, în calitate de ofițer, a procedat la urmărirea informativă a numiților B., C., D. și E. și a dispus, cu privire la aceștia, măsuri prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Dincolo de scopul pentru care aceste persoane erau prelucrate în dosare de urmărire informativă, metodele prin care se desfășura această activitate, prin obținerea de informații ce vizau anturajul, comportamentul în familie și relațiile cu persoanele apropiate din viața profesională și socială ale persoanelor urmărite, precum și opiniile acestora despre anumite aspecte ale vieții sociale și politice, obținute prin intermediul unor informatori, au încălcat dreptul la viață privată.

Instanța de fond a mai arătat că nota de constatare, a cărei nulitate absolută o invocase pârâtul, poartă viza directorului Direcției investigații și semnătura consilierului din cadrul acestei Direcții care a întocmit-o și cuprinde avizul Direcției juridice nr. 247/01.04.2011, conform art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel încât nu poate fi reținut un motiv de nulitate din acest punct de vedere și nici o eventuală vătămare a pârâtului cu privire la acest aspect.

A constatat că, chiar dacă de la dosarul cauzei ar fi înlăturate unele acte cu privire la care pârâtul a susținut că nu-i aparțin, la dosarul cauzei există suficiente acte care conțin informații despre activitățile desfășurate de pârât care îndeplinesc condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul A., solicitând, în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar, în subsidiar, modificarea în întregime a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii introductive, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată în recurs

Prin Decizia nr. 3785 din 14 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1399 din 28 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, în consecință, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul-recurent a solicitat proba cu înscrisuri și verificarea de scripte, precum și completarea probei cu înscrisurile depuse de către reclamantul CNSAS.

Instanța de fond nu a dezbătut, însă, această cerere, limitându-se a reține, în considerentele sentinței recurate, doar faptul că verificarea de scripte nu ar prezenta relevanță sau utilitate, în cauză, întrucât la dosarul cauzei există suficiente acte care conțin informații despre activitățile desfășurate de pârât care îndeplinesc condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Or, dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., raportat și la prevederile art. 167 din legea procedurală, impuneau judecătorului, în virtutea rolului său activ, pentru a da eficiență principiului unui proces echitabil, să pună în dezbaterea părților și să se pronunțe motivat asupra cererii privind probele solicitate de către pârât.

În fond după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2525 din 09 octombrie 2015, a admis formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul din 21 septembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, a reținut împrejurarea că la acest termen de judecată reprezentantul recurentului-pârât A. a adus la cunoștința instanței decesul recurentului-pârât, susținere dovedită prin certificatul de deces depus la dosar.

Având în vedere incidența în cauză a dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora:

"judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia dintre părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor", Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 2525 din 09 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pe baza referatului întocmit la data de 29 septembrie 2017, în temeiul art. 252 C. proc. civ., instanța a fixat termen în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 248 din același cod.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:

"orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar potrivit art. 249 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Cum, în speță, de la data suspendării cauzei și până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părților și având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un fel de acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 din C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 2525 din 09 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 noiembrie 2017.