ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 584/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 584/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 4952 din 12 iulie 2011, Tribunalul Constanța a admis acțiunea și a dispus

anularea parțială a Deciziei nr. 86 din 11 mai 2009 a Consiliului de

administrație a SC B.T.T. P.C. SA, a obligat pârâta la plata către reclamant a

sumei

de 122.389 lei reprezentând

despăgubiri în sumă brută și a sumei de

7.175 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată:

Pentru ă

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a „fost

numit în funcția de director general al societății pârâte prin decizia nr. 7

din 10 august 2007, care a constituit și fundamentul contractului de mandat nr.

45948 din 20 septembrie 2007 cu o durată contractuală de 4 ani de la data

semnării sale.

Potrivit art.

4.1.1 din convenție, reclamantul era îndreptățit pe o parte să primească o

remunerație brută de 3.000 lei/lunar, iar potrivit art. 4.1.2, după aprobarea

bilanțului contabil și îndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanțe,

pe de altă parte, același reclamant urma să încaseze un premiu anual de maxim

12 renumerații brute.

În data de 11

mai 2009 a fost adoptată decizia nr. 86 a Consiliului de Administrație a

societății pârâte potrivit căreia reclamantul a fost revocat din calitatea de

director general în acord cu dispozițiile art. 9.1.b, clauză care instituie și

o cauză de încetare a contractului de mandat.

S-a mai reținut

că revocarea din funcția deținută de către reclamant în cadrul societății

pârâte a avut pe de o parte caracter abuziv, iar pe de altă parte caracter

intempestiv, întrucât mandatul administrațiilor este un raport juridic intuitu

personae și încetează pentru cauzele prevăzute de lege, ori prin renunțare sau

revocare, iar în materie comercială, unde mandatul este oneros și este

încredințat: tocmai pentru votarea unor afaceri comerciale, principiul

certitudinii Juridice sau al securității tranzacțiilor impune ca raportul de

mandat sa aibă o anumită stabilitate și să nu poată ;i

:

i rupt fără o

justă reparație a prejudiciului adus printr-o asemenea revocare intempestivă.

De asemenea,

s-a avut în vedere că, preluând coordonatele din norma de drept comun (391 C.

com.), Legea societăților comerciale conferă adunării generale ordinare a

acționarilor dreptul de a revoca oricând pe administrator, dar arată că, în

cazul în care revocarea survine fără justă cauză, deci fără motive întemeiate,

administratorul este îndreptățit la plata unor daune, interese [(art. 137

1

alin. (4)]. Plata acestor daune, interese este comensurată prin acordul

părților sau prin hotărârea instanței de judecată competente.

S-a constatat

că în cauză daunele interese sunt circumscrise clauzei inserate în art. 4.1.1,

respectiv 4.1.2 din contractul de mandat, reclamantul probând fără echivoc atât

existența și întinderea prejudiciului cât și că revocarea s-a produs fără justă

cauză.

S-a apreciat că

apărarea societății pârâte are caracter formal, fiind astfel cenzurată.

Instanța a reținut că motivele de revocare din funcția de director general nu

subzistă și nici nu se verifică sub aspect probator. Astfel, deși se pretinde

că reclamantul a urmărit defectuos derularea contractelor societății, din nota

depusă la data de 21 aprilie 2009 rezultă că nu au fost înregistrate întârzieri

în achitarea obligațiilor de plată asumate de cocontractanți, iar pentru cei

care au refuzat nelegal plata redevenței conform deciziei nr. 79 din 10 martie

2009 s-au demarat acțiuni în instanță. De altfel, împrejurarea că reclamantul

și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile din cadrul contractului de mandat o

demonstrează și hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1 din data de 27

martie 2008, hotărâre care aprobă descărcarea de gestiune pentru exercițiul

financiar aferent anului 2007.

A motivat

instanța că reclamantul a avut o conduită diligentă și prudentă în desfășurarea

activității sale de manager, dovadă în acest sens fiind înscrisurile depuse în

probatiune, care atesta în mod concret demersurile efectuate de către acesta în

derularea contractelor de asociere pe care societatea al cărei director

executiv era le avea în derulare, respectiv nota nr. 69 din 17 martie 2009,

potrivit căreia s-au depus diligente în vederea încheierii unui angajament de

plată cu un partener contractual, precum și continuarea demersurilor

judecătorești pentru recuperarea creanțelor societății pârâte, respectiv

încheierea de contracte de asistență juridică în numele aceleiași societăți.

S-a mai arătat

că, deși i se impută aceluiași reclamant că nu a luat măsuri relative la

construcțiile ilegal edificate, nici această critică nu se verifică, atât timp

cât reclamantul a emis adrese către sublocatarii societății pârâte în sensul

obținerii acordului proprietarului în cazul în care urmează a se efectua

lucrări de construire sau de extindere, demers dublat și de obligația de

sistare a lucrărilor, în acest sens fiind înscrisurile de la filele 66-80 din

dosarul cauzei.

Împrejurarea că

un partener contractual a încălcat materia Legii nr. 50/1991 și, circumscris

acestui fapt juridic, societatea pârâtă a fost amendată nu-i poate fi imputată

reclamantului, întrucât acesta a luat măsurile corespunzătoare în vederea

restabilirii legalității anterior constatării contravenției.

Instanța de

fond a mai reținut că nu se verifică nici motivul privind urmărirea defectuoasă

a. procesului de igienizare pentru deschiderea sezonului estival 2009 întrucât,

pe de o parte, această atribuție nu se regăsește în obligațiile enumerate în

contractul de mandat, așa încât în mod evident nu poate constitui temei al

revocării mandatului, iar pe de altă parte, reclamantul a luat măsuri în acest

sens, atenționând pe sublocatari că le revine această atribuție, fundamentat și

pe obligația contractuală a reclamantului de a conduce sistemul integrat

calitate, mediu, securitate și sănătate ocupațională.

În concluzie,

apreciind că nu există motive juste de revocare din funcție a reclamantului,

instanța a reținut că este îndreptățit la plata daunelor interese, potrivit

art. 137

1

alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

S-a motivat că

acordarea daunelor interese își are izvorul atât pe tărâm contractual cât și

sub aspect probator. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 9.1 din contractul

părților „în cazul în care mandatarul este revocat din motive neimputabile lui,

acesta urmează a fi despăgubit cu o valoare echivalentă cu remunerația cuvenită

până la data încetării contractului de mandat, la care se adaugă premiul anual

aferent perioadei în care și-a desfășurat activitatea”, iar conform art. 4.2,

„mandatarul are dreptul să primească, după a probarea bilanțului contabil,

pentru realizarea obligațiilor asumate prin prezentul contract și pentru îndeplinirea

obiectivelor și criteriilor de performanță, un premiu anual de maxim 12 renumerații

brute”.

Expertiza

instrumentată în cauză cât și înscrisurile de la dosar dovedesc că reclamantul

și-a îndeplinit obiectivele și criteriile de performanță care să-l îndreptățească

și la plata premiilor anuale de 12 renumerații brute. Astfel, în anul 2007 nu

au fost îndepliniți indicatorii din bugetul de venituri și cheltuieli al

societății, respectiv în anul 2008 s-au îndeplinit indicatorii în proporție de

418 % în sumă brută, iar în anul 2009 nu s-au îndeplinit indicatorii

menționați, însă din cauze obiective, relevându-se că supraestimarea cursului

de schimb pentru anul 2007 a dus la imposibilitatea realizării veniturilor

stabilite prin bugetul de venituri și cheltuieli, iar pentru anul 2009 la

momentul când deveneau scadente veniturile societății intervenise deja

revocarea reclamantului.

Apelul declarat

de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia

nr. 27 din 07 martie 2012 a Curții de Apel Constanța, Secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, care a reținut în considerentele deciziei

următoarele:

În ceea ce

privește culpa reclamantului reținută, de pârâtă la emiterea deciziei nr. 86

din 11 mai 2009 prin care s-a dispus încetarea contractului de mandat, instanța

de fond a apreciat în mod corect că aceasta nu este dovedită, motivele de

revocare din funcția de director general neputând fi verificate sub aspect

probator.

Instanța a avut

în vedere că, din nota nr. 84 din 21 aprilie 2009 rezultă că nu au fost

înregistrate întârzieri în achitarea obligațiilor de plată asumate de

asociații/chiriașii SC B.T.T. P.C. SA, singura excepție făcând SC A. SRL pentru

care se afla în curs procedura de executare a sentinței civile nr. 352/COM/2008.

De asemenea, în vederea achitării contravalorii lipsei de folosință pentru

teren pe anul 2008 și pentru încheierea contractelor de subînchiriere cu

societățile care au refuzat acest lucru, au fost demarate acțiuni în instanță,

conform deciziei nr. 79 din 10 martie 2009, decizie dată de Consiliul de

administrație la solicitarea reclamantului.

Cu privire la

situația litigioasă existentă între societatea pârâtă și SC A. SRL s-a reținut

că, intimatul reclamant a propus o modalitate de stingere a debitului datorat

către aceasta din urmă, reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate la

un activ, însă propunerea nu a fost agreată de consiliul de administrație, iar

referitor la lipsa unor măsuri de împiedicare a edificării lucrărilor de

construire de către clienți, că reclamantul a emis adrese către sublocatarii

societății pârâte prin care Ie-a pus în vedere că au obligația de a obține

acordul proprietarului în cazul în care urmează a se efectua lucrări de

construire sau de extindere, precum și obligația de sistare a tuturor

lucrărilor de construcție. Mai mult, reclamantul, a încheiat contractul de

asistență juridică nr. 99 din 4 mai 2009 în vederea acționării SC C.T. SA

pentru demolarea construcțiilor edificate abuziv, societatea fiind sancționată

contravențional ulterior acestui moment, astfel că nu se poate reține

pasivitatea reclamantului în sensul invocat de apelanta pârâtă.

Totodată,

instanța de apel a considerat că, reclamantului nu i se poate imputa nici

urmărirea defectuoasă a procesului de curățenie pentru deschiderea sezonului

2009 în condițiile în care această obligație a fost asumată prin contractele de

asociere/închiriere de către cocontractanți, societatea pârâtă nedispunând de

resursele financiare necesare executării lucrărilor de întreținere, iar

reclamantul a notificat asociații cu privire la această obligație prin adresa

nr. 85 din 21 aprilie 2009.

Referitor la

despăgubirea datorată de pârâtă au fost luate în considerare prevederile art. 9

pct. 9.1 lit. b) din contractul de mandat, în care se stipulează că în cazul în

care mandatarul este revocat din motive neimputabile lui acesta va fi

despăgubit cu o valoare echivalentă cu remunerația cuvenită până la data

încetării contractului la care se adaugă premiul anual aferent perioadei în

care și-a desfășurat activitatea, precum și pe art. 4 pct. 4.1.2 potrivit cu

care mandatarul are dreptul să primească, după aprobarea bilanțului contabil,

pentru realizarea obligațiilor asumate prin contract și pentru îndeplinirea

obiectivelor și criteriilor de performanță, un premiu anual de maxim 12

remunerații brute.

De asemenea,

instanța a avut în vedere și raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză

concluzionează că pentru anul 2008 reclamantul a îndeplinit obiectivele și

criteriile de performanță asumate prin contract, astfel că pentru anul 2008

reclamantului i se cuvine premiul anual menționat, cuantificat la suma de

36.000 lei, sumă ce a fost actualizată la valoarea de 39.154 lei, considerând

ca nerelevante susținerile apelantei, privind realizarea bugetului pe anul 2008

ca urmare a încheierii unui contract de vânzare cumpărare de active cu

societatea

mamă și a obținerii în instanță

prin hotărâre judecătorească a unor sume

de bani cu titlu de cheltuieli

de judecată, în condițiile în care aceste sume au fost cuprinse în bugetul de

venituri și cheltuieli ale anului 2008, fiind realizați și chiar depășiți

parametrii stabiliți.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs SC B.T.T. P.C. SA., care a invocat motivele

de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în

dezvoltarea cărora, după expunerea situației de fapt, a susținut următoarele:

- Decizia

atacată nu este motivată în ceea ce privește menținerea sentinței instanței de

fond cu privire la acordarea premiului anual cuvenit intimatului pentru anii

2007 și 2009, deși din punctul său de vedere indicatorii de performanță nu au

fost îndepliniți, aspecte ce rezultă din expertiza contabilă efectuată la

instanța de fond.

- Decizia atacată

este dată cu aplicarea greșită a normelor privitoare la mandatul comercial dat

intimatului, condițiile de revocare ale acestuia reglementate prin dispozițiile

Codului civil și al Legii nr. 31/1990.

Din această

perspectivă se consideră că instanța nu trebuia să analizeze îndeplinirea sau

neîndeplinirea atribuțiunilor reclamantului în funcția de mandatar al

recurentei, ci trebuia să analizeze neîndeplinirea corespunzătoare a

atribuțiilor. În acest sens se arată că instanța avea a aprecia în concret dacă

obiectivele ce i-au fost trasate au fost duse la îndeplinire și dacă au avut

rezultatul scontat.

În acest sens,

recurenta arată că raportat la prevederile art. 4.2.2 – art. 4.23 și art.

4.2.10 din contractul de mandat, intimatul avea obligația asigurării

managementului societății ca întreg, asigurarea funcționării în totalitate și

de a asigura controlul unic sub toate aspectele. Or, ceea ce s-a reproșat

intimatului a fost tocmai neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, în

sensul că nu a urmărit buna derulare a contractelor de închiriere sau asociere

în participațiune derulate de societate, neasigurând curățenia spațiilor

deținute de societate ce trebuia făcută la începutul oricărui sezon estival

neluând măsuri de: împiedicare a edificării lucrărilor de construire efectuate

de clienți, motiv pentru care societatea a fost trasă la răspundere de

autoritățile locale.

După reluarea

fiecărei abateri imputate intimatului, recurenta arată că reclamantul, deși a

făcut parțial dovada efectuării unor demersuri ce cădeau în sarcina sa ca

mandatar nu a dovedit încununarea acestor demersuri în sensul

înlăturării/limitării pagubelor pe care societatea Ie-a suportat ca urmare a

derulării activității sub directa sa coordonare.

Mai mult, se

susține că la dosar nu au fost depuse anexele la contractul de mandat pentru ca

instanța să poată verifica criteriile de performanță stabilite în sarcina sa și

nici nu a dovedit finalizarea demersurilor efectuate în sensul limitării

prejudiciilor suferite de societate.

- Referitor la

modul de acordare al despăgubirilor, se afirmă că suma de 3000 lei, lunar,

solicitată nu este o sumă netă, ci brută, iar expertul nu a cuantificat suma

netă ce s-ar fi cuvenit reclamantului ceea ce denotă caracterul incert al

creanței. De asemenea, remunerația anuală era condiționată de îndeplinirea indicatorilor

financiari de performanță negociați cu societatea, iar în acest sens recurenta

solicită aprecierea conținutului expertizei efectuate în cauză.

Reluând

reținerile din raportul de expertiză și din suplimentul la acesta recurenta concluzionează

că, în lipsa unor elemente concrete care să stabilească criteriile de

performanță impuse reclamantului și în lipsa unor verificări temeinice în ceea

ce privește bugetul realizat prin contribuția reclamantului se impune

respingerea cererii acestuia de acordare a premiilor anuale aferente anilor

2007-2009.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

- în ce

privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin

care se susține că instanța de apel nu a motivat menținerea sentinței în ceea

ce privește acordarea premiului anual se constată că aceasta se află în eroare,

în condițiile în care începând cu paragraful 5 de la fila x, instanța expune pe

larg argumentele pentru care a menținut soluția privind acordarea premiului

anual, făcând trimitere atât la clauzele contractuale incidente, cât și la

probele relevante pe baza cărora a fost stabilită situația de fapt pe acest

aspect, îndeosebi raportul de expertiză efectuat în cauză,

Astfel,

instanța a făcut trimitere la dispozițiile art. 9 pct. 9.1 lit. b) din

contractul de mandat prin care părțile au convenit asupra despăgubirilor în

cazul în care mandatarul este revocat din motive neimputabile, precum și la

prevederile art. 4 pcț.4.1.2, privind acordarea unui premiu anual de maxim 12 remunerații

brute pentru realizarea obligațiilor de performanță, prevederi ce s-au pliat pe

situația de fapt pe deplin stabilită pe baza probatoriilor administrate în

cauză.

- în ceea ce

privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a susținut aplicarea greșită a normelor privitoare la mandatul

comercial și a condițiilor de revocare ale acestuia din perspectiva

prevederilor Codului civil și a Legii nr. 31/1990 fără a arăta în concret care

sunt acestea.

Mai mult, în

argumentația adusă în dezvoltarea acestui motiv de recurs, se face trimitere la

situația de fapt, considerându-se că instanța trebuia să se aplece asupra

acesteia pentru a stabili;dacă obiectivele contractului de mandat au fost duse

la îndeplinire și dacă au avut rezultatul scontat.

De asemenea,

prin reluarea fiecăreia dintre abaterile pe care recurenta Ie-a imputat

intimatului și care în opinia ar fi ar fi justificat o altă soluție, se tinde

la o reapreciere a probelor, situație incompatibilă cu normele ce reglementează

calea de atac a recursului

1

în care pot fi supuse controlului

judiciar numai aspectele de nelegalitate strict și limitativ prevăzute la

punctele 1-9 ale art. 304 C. proc. civ.

În atare

situație, instanța de control judiciar nu poate proceda la analizarea situației

de fapt și nici la o altă apreciere asupra probelor administrate în cauză.

Constatându-se

că instanța de apel a procedat la o aplicare corectă a normelor incidente în

cauză, la situația de fapt pe deplin stabilită, dându-se eficiență în mod

corect dispozițiilor art. 969 C. civ., raportat la clauzele cuprinse în art. 9

pct. 9.1 lit. b) și art. 4 pct. 4.1.2. din contractul de mandat, Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat,

recursul declarat de pârâta SC B.T.T. P.C. SA împotriva deciziei civile nr. 27

din 7 martie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie

2013.